Forest compensation as EU state aid: requirement for prior European Commission approval and specific methodological norms for Natura 2000 harvesting restrictions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de, la data de 8 iulie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Guvernul României, obligarea pârâţilor la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care, ca proprietari, nu le-au putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2015 în sumă de 1.860.277,4 RON pentru suprafaţa totala de 2.560,76 ha situată în Parcul Naţional Defileul Jiului ROSCI 0063 şi Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 din Situl Natura 2000.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 419/2016 pronunţată în data de 7 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, a respins acţiunea formulată de reclamanta Obştea de Pădure Porceni - Pleşa împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Obştea de Pădure Porceni - Pleşa, împotriva pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei atacate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

S-a susţinut că în mod eronat instanţa de fond nu a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea judecării Dosarului x/2016, care are ca obiect obligarea autorităţilor de a aproba Nomele Metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier.

Recurenta-reclamantă arată că instanţa de judecată şi-a însuşit în totalitate susţinerile intimatului-pârât în sensul că, după primirea avizului favorabil al Comisiei Europene era necesară publicarea în Monitorul Oficial a Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase nerecoltate, invocând în acest sens prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de refuzul nejustificat al organului administraţiei publice de a aproba, prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, normele metodologice necesare acordării compensaţiilor, ceea ce a determinat imposibilitatea proprietarilor de vegetaţie forestieră de a beneficia de dreptul de proprietate, fiindu-le interzisă exploatarea suprafeţelor respective.

Solicitarea compensaţiilor pentru lipsa de folosinţă a pădurilor protejate nu poate fi reţinută ca având caracterul unui ajutor de stat, ci o despăgubire acordată persoanelor fizice/juridice în condiţiile Codului silvic şi a H.G. nr. 861/2009.

După primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene nr. C (2012) 5266 final din 19 iulie 2012, intimaţii-pârâţi se află în culpă ca urmare a nerespectării obligaţiilor legale prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) şi art. 1 al anexei 1 la H.G. nr. 861/2009, obligaţii ce impuneau înscrierea în bugetele proprii a banilor necesari acordării de despăgubiri şi întreprinderea demersurilor legale pentru aprobarea normelor metodologice de acordare a compensaţiilor.

În susţinerea acestor argumente, recurenta-reclamantă invocă şi prevederile Adresei nr. x din 29 septembrie 2011, emisă de Ministerul Mediului către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din care rezultă că sunt asiguraţi banii necesari acordării despăgubirilor.

Toate actele normative şi adresele ministeriale probează existenţa cadrului legal privind acordarea compensaţiilor şi, astfel nu se explică refuzul nejustificat al autorităţii statului de a soluţiona cererea recurentei-reclamante. Neadoptarea normelor metodologice într-un termen rezonabil are ca efect lipsirea recurentei-reclamante de folosinţa bunului, pentru o cauză de utilitate publică, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, conform art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României.

4. Apărări formulate şi aspecte procesuale

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic, întrucât este inadmisibil faţă de lipsa Normelor metodologice.

La data de 3 ianuarie 2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat în principal excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

La data de 25 ianuarie 2019, recurenta-reclamantă a depus răspunsuri la ambele întâmpinări formulate de intimaţii-pârâţi.

La data de 16 martie 2017, intimatul-pârât Ministerul Mediului (fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor) a formulat cerere de introducere în cauză, în calitatea procesuală de intimat-pârât, a Ministerului Apelor şi Pădurilor, care se substituie în drepturile şi obligaţiile procesuale ale Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor în temeiul art. 13 şi 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017.

II. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, a dispoziţiilor legale incidente în materie şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Râmnicu Vâlcea, reclamanta Obştea de Pădure Porceni - Pleşa a solicitat compensaţii, pentru anul 2015, în sumă de 1.860.277,4 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafaţa de pădure de 2.560,76 ha, situată în judeţul Vâlcea, Ocolul Silvic Jiul, U.P. III Bratacu, IV ua 11-93A.136, B-170C, inclusă în Parcul Naţional Defileul Jiului ROSCI 0063 şi Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 din Situl Natura 2000, întemeindu-şi în drept cererea pe dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, pe H.G. nr. 861/2009 şi Legea nr. 554/2004 .

Decontul justificativ a fost întocmit în temeiul prevederilor Anexei 4 la H.G. nr. 861/2009, dar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a respins de la avizare suma solicitată de reclamantă, cu motivarea că poate acorda ajutoare de stat persoanelor fizice şi juridice care deţin păduri din cadrul siturilor Natura 2000 numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice. Prin aceste norme metodologice se instituie un alt cadru legal de acordare a acestor compensaţii, începând cu anul 2010, diferit de cel prevăzut de H.G. nr. 861/2009.

Ca urmare a refuzului de acordare a compensaţiilor, reclamanta a sesizat instanţa, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.860.277,4 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară în anul 2014.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins acţiunea.

În prezenta cale de atac recurenta a solicitat verificarea soluţiei de respingere a acţiunii, întrucât instanţa nu a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea cererii sale de obligare a instituţiilor pârâte de a emite Normele de Aplicare şi, în mod nelegal şi-a însuşit în totalitate susţinerile pârâţilor, fără a răspunde solicitărilor sale .

Înainte de a păşi la examinarea legalităţii soluţiei pronunţate, Înalta Curte apreciază necesar a verifica cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea Dosarului x/2016 solicitată prin motivele de recurs de recurenta-reclamantă A. şi excepţia nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României.

Verificând cererea de suspendare a judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, se reţine că nu este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. Când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra dreptului dedus în justiţie.

Societatea recurentă are calitatea de reclamantă în Dosarul nr. x/2016, în care s-a solicitat a se constata refuzul nejustificat a unor instituţii de a aproba Normele Metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond şi obligarea pârâţilor să iniţieze, şi respectiv, să aprobe Hotărâre de Guvern în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Prin Sentinţa nr. 351/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamanţilor.

În cauză, nu se impune aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că soluţia asupra cererii ce face obiectul Dosarului x/2016 nu are o înrâurire semnificativă asupra soluţiei din prezentul dosar, respectiv asupra dezlegării ce va fi dată cu privire la cererea de acordare de compensaţii întemeiată pe dispoziţiile Legii 46/2008 şi H.G. nr. 861/2009.

Apreciind asupra excepţiei nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât recurenta - reclamantă a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că nu este incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Se mai apreciază că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, raportat la argumentele părţilor, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

Înalta Curte apreciază că în cauză este incident următorul cadrul legislativ european şi naţional:

Conform art. 107 alin. (1) din TFUE nu sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Potrivit Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (paragrafele 36 şi 496), în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 107 alin. (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale în temeiul art. 108 alin. (3) din tratat şi nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunţarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepţia măsurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii.

Comisia va declara ajutoarele de stat pentru sectorul forestier compatibile cu piaţa internă în temeiul art. 107 alin. (3) lit. (c) din tratat în cazul în cazul în care ele respectă principiile comune de evaluare şi cerinţele specifice din Orientări.

Necesitatea introducerii conceptului de ajutor a fost legată de acordarea unor certitudini legale; practic, măsurile de sprijin implementate de Statele Membre înainte de intrarea în vigoare a Tratatului nu vor fi considerate ajutoare ilegale şi Comisia Europeană nu va putea dispune recuperarea acestora.

O definiţie concretă a acestui concept se regăseşte la art. 1 lit. b) pct. i din Regulamentul nr. 659/1999, care statuează că ajutorul existent este "orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului în aceste State Membre, respectiv schemele de ajutor şi ajutoarele individuale puse în aplicare anterior şi care se aplică şi ulterior intrării în vigoare a Tratatului."

Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum şi cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării". Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituţiilor publice cu competenţe în domeniu, cât şi în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 861 din 22 iulie 2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond (fiind abrogată Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 23 august 2006).

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârşitul anului 2009.

Pe aspectul analizat, pentru anul de referinţă 2015, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană a avizat favorabil o schemă de ajutor de stat despre care, la pct. 11 din Decizie s-a arătat că va expira la data de 31 decembrie 2013 şi nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României.

Prin Decizia Comisiei Europene C(2016) 8.769 final din 3 ianuarie 2017 a fost avizată favorabil o schemă de ajutor de stat privind acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabileşte prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, de la data aprobării de către Comisie şi până la 31 decembrie 2020.

Ulterior a fost dată Hotărârea de Guvern nr. 447/2017 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Conform art. 1, "(1) Scopul prezentei hotărâri îl reprezintă instituirea schemei de ajutor de stat, denumită în continuare schemă, având ca obiectiv acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

(2) Prezenta schemă aplică dispoziţiile prevăzute la secţiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE."

Conform art. 11, "Durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv".

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că hotărârea nu este motivată, întrucât s-au reţinut doar apărările pârâţilor, argumentele prezentate vizează în realitate fondul cauzei şi criticile expuse în dezvoltarea acestui motiv de recurs privesc aspecte legate de aplicarea greşită a normelor de drept material, subsumându-se în realitate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, cererea de chemare în judecată are ca obiect acordarea alocaţiilor bugetare prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic pentru anul 2015.

Înalta Curte constată că plata compensaţiilor solicitate de către recurenta-reclamantă este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

(i) emiterea Deciziei Comisiei Europene de autorizare a ajutorului de stat conform 107 TFUE;

(ii) adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice.

(i) Emiterea deciziei Comisiei Europene

Necesitatea îndeplinirii condiţiei rezultă din coroborarea prevederilor anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 861/2009 şi art. 4 şi 5 din O.G. nr. 14/2010.

Astfel, pentru ajutorul de stat solicitat ulterior datei de 1 ianuarie 2010, este necesară decizia de aprobare a Comisiei Europene.

Cum prin pct. 11 din Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 emisă de Comisia Europeană se precizează faptul că schema va expira la data de 31 decembrie 2013 rezultă că, pentru anul 2015, o schemă de ajutor nu a mai fost notificată Comisiei Europene şi nu a existat o decizie de aprobare cu privire la acordarea ajutorului de stat sub forma compensaţiilor la care se referă art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.

(ii) Condiţia de a fi aprobate Normele metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat

a) Necesitatea îndeplinirii condiţiei

Înalta Curte constată că această necesitate rezultă din cadrul normativ prezentat anterior, din care reiese că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate şi procedurile de supraveghere şi control, aspect subliniat prin decizia nr. 36/2015 a ICCJ (parag. 67).

b) Neîndeplinirea condiţiei

Prin Decizia nr. 36/2015 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice. Înalta Curte nu poate constata faptul că există în cadrul legislativ naţional un act normativ în vigoare care reglementează metodologia de acordare a compensaţiilor, cât timp art. 6 din H.G. nr. 861/2009 coroborat cu art. 5 din O.G. nr. 14/2010 (emisă tocmai în vederea stabilirii cadrului juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 319 din 27 decembrie 2006, pentru realizarea unor producţii competitive şi în scopul asigurării securităţii alimentare a populaţiei şi pentru protejarea mediului) a prevăzut explicit ca etapă ulterioară emiterea de norme metodologice referitoare la modul de calcul şi la criteriile de eligibilitate, precum şi la procedurile de supraveghere şi control. Astfel, în mod corect, s-a reţinut în considerentele sentinţei atacate că absenţa normelor metodologice anterior menţionate constituie un impediment la stabilirea şi achitarea compensaţiilor solicitate.

Cum normele metodologice anterioare datei de 1 ianuarie 2010 nu mai puteau fi aplicate, faţă de prevederile exprese ale art. 6 din H.G. nr. 861/2009 şi faţă de cele statuate cu forţă juridică obligatorie prin Decizia nr. 36/2015, era necesară emiterea unor noi norme metodologice în conformitate cu schema aprobată de Comisia Europeană, iar acestea au fost emise abia în anul 2017 (H.G. nr. 447/2017), pentru implementarea schemei de ajutor aprobată prin decizia Comisiei Europene nr. 8769/2017.

Din punct de vedere al aplicabilităţii H.G. nr. 447/2017 şi pentru compensaţiile aferente perioadei 2010-2016, se constată că în mod clar aceasta nu poate fi aplicată decât cererilor de acordare a compensaţiilor ulterioare intrării în vigoare a acestei hotărâri.

Astfel, art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 447/2017 statuează în sensul că prezenta schemă aplică dispoziţiile prevăzute la secţiunea 2.2 a capitolului 2 din "Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014 - 2020 (2014/C 204/01)", publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 204 din 1 iulie 2014, denumite în continuare Orientările UE.

Art. 7 alin. (5) arată că "pentru anul 2017 se acordă compensaţii numai pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi data de 31 decembrie", iar art. 11 prevede că "durata de aplicare a prezentei scheme este de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi până la data de 31 decembrie 2020, inclusiv."

Ca atare, atât principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi obiectul specificat al domeniului de reglementare al acestui act normativ, se opun aplicării H.G. nr. 447/2017 anterior datei de 30 iunie 2017.

Cum nu mai putea fi aplicată H.G. nr. 861/2009 ulterior datei de 1 ianuarie 2010, rezultă că pentru compensaţiile aferente anului 2014, nu a fost îndeplinită condiţia de a exista norme metodologice care să pună în aplicare schema de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană.

c) Consecinţele lipsei normelor metodologice

În ceea ce priveşte acest aspect, pe de o parte, reclamanta a invocat existenţa unui refuz nejustificat al autorităţii de acordare a compensaţiilor în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, încălcarea dreptului la proprietate privată conform art. 44 şi 136 alin. (5) din Constituţie în lumina art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

c1) În ceea ce priveşte existenţa unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ

Conform textului menţionat, prin refuz nejustificat se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane [art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ], iar prin exces de putere se înţelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor [art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ].

În cauza de faţă, deşi s-a reţinut exclusiv neîndeplinirea condiţiei aprobării Normelor metodologice de punere în aplicare a schemei de ajutor de stat, neîndeplinită este şi condiţia emiterii deciziei Comisiei Europene.

Chiar luând în considerare că autoritatea administrativă a justificat refuzul său exclusiv pe lipsa normelor metodologice, în considerarea cadrului legislativ anterior menţionat, care impune cele două condiţii pentru acordarea compensaţiilor, dintre care niciuna nu este îndeplinită în cauză, rezultă că refuzul de acordare a compensaţiilor este justificat.

c2) În ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private

Reclamanta a invocat argumentul că reţinerea apărării pârâtului legată de inexistenţa metodologiei de calcul a compensaţiilor ar conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României, care garantează dreptul la proprietate privată, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. S-a argumentat pe ideea că efectul neadoptării într-un termen rezonabil a actului normativ este acela că reclamanta este lipsită de folosinţa bunului, pentru o cauză de utilitate publică, fără însă a primi o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru această restricţie majoră a dreptului său de proprietate, deşi însăşi legea în a cărei executare ar trebui emisă hotărârea de guvern îi recunoaşte dreptul la acordarea unei compensaţii.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că apărările prin care se invocă aspecte legate de protecţia proprietăţii private sunt de natură civilă nu pot fi valorificate în prezenta acţiune în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat al autorităţii administrative de rezolvare a unei cereri. Pe de altă parte, deşi compensaţiile sunt destinate a acoperi o pierdere de venit survenită ca urmare a restricţiilor de recoltare a masei lemnoase, calificarea lor drept ajutor de stat - care este de esenţa prezentului litigiu - exclude în mod logic argumentul legat de o eventuală vătămare a dreptului în raport cu ceilalţi proprietari de fonduri forestiere neafectaţi de restricţii.

c3) În concluzie, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2, din siturile Natura 2000, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de acordare a acestuia, neputându-se constata excesul de putere al autorităţii publice.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu este îndreptăţită la despăgubiri solicitate şi calculate, pentru anul 2015, în temeiul H.G. nr. 861/2009 - act normativ care nu era aplicabil în speţa de faţă.

Prin urmare, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Obştea de Pădure Porceni - Pleşa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei, întemeiată pe disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României.

Respinge recursul declarat de reclamanta Obştea de Pădure Porceni - Pleşa împotriva Sentinţei nr. 419/2016 din 7 octombrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - LM