EU rural funding recovery: Insolvency as a standalone irregularity without proven asset alienation or breach of viability

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2016 la data de 6 aprilie 2016, reclamanta Casa de Insolvenţă Bucovina I.P.U.R.L., în calitate de administrator al judiciar al debitoarei SC A. SRL a chemat în judecată pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 Nord-Est Iaşi solicitând a se dispune anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24 iulie 2015 şi a Deciziei nr. 36442 din 5 octombrie 2015 de soluţionare a contestaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 218 din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea, au fost anulate procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 24 iulie 2015 înregistrat sub nr. x din 30 iulie 2015 şi Decizia nr. 36442/5 octombrie 2015, ambele emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (denumită în continuare AFIR), prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Instanţa de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Recurenta a arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că pârâta a apreciat că deschiderea procedurii insolvenţei constituie în sine o neregula, nefiind necesară întrunirea altor condiţii şi că din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă că insolvenţa a fost provocată de culpa reclamantei.

Controlul AFIR a fost demarat pentru a se verifica modul de obţinere, gestionare şi utilizare a fondurilor aferente Proiectului x din 13 mai 2011 - "Achiziţie de utilaje la A., Costana, Suceava" finanţat prin FEADR, constatând nereguli în derularea acestuia, ulterior achitării ultimei tranşe de plată şi s-a constatat că beneficiarul de fonduri nerambursabile a intrat în procedura de insolvenţă.

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Aceasta stare de fapt rezultă din extrasul de pe Noul Portal în dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalul Suceava, prin care instanţa a dispus deschiderii procedurii insolvenţei la cererea debitoarei, întrucât aceasta are datorii mai mari decât creanţele şi decât activele circulante, aspect recunoscut şi de instanţa de fond.

Pentru a accesa finanţarea nerambursabilă prin PNDR 2007 - 2013, SC A. SRL a previzionat, încă din faza de Cerere de Finanţare, că va avea performanţe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate. În baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi. La momentul depunerii cererii de finanţare, beneficiara a avut în vedere obligaţia înscrisă în lista documentelor solicitate, respectiv aceea de a depune odată cu cererea de finanţare şi certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, care evidenţiază faptul că la momentul depunerii cererii de finanţare beneficiarul nu se află în procedura de insolvenţă sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecţie, acesta a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi.

Necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvenţă/faliment, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, era cunoscută de către debitoare încă de la momentul depunerii cererii de finanţare în vederea obţinerii fondurilor comunitare nerambursabile alocate prin PNDR 2007 - 2013, mai ales că prin declaraţia pe proprie răspundere completată de beneficiar, s-a declarat pe proprie răspundere că "nu este în curs de a fi supus procedurilor de declarare a insolvenţei sau reorganizare judiciară".

Prin Formularul F - Declaraţia pe propria răspundere a solicitantului şi Anexa B 8, documente componente ale Cererii de finanţare, s-a declarat că: "îndeplinesc condiţiile de eligibilitate generale şi specifice prevăzute în Fişa tehnică a măsurii din Ghidul Solicitantului", condiţii obligatorii pentru beneficiar din momentul semnării contractului cadru.

Prin viabilitatea economică se înţelege obţinerea de performanţe financiare eficiente şi abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operaţională. Beneficiarul trebuie să demonstreze că îşi poate plăti obligaţiile şi datoriile în mod regulat, fără să supună la nici un risc desfăşurarea normală a activităţii agentului economic şi că generează un venit net semnificativ.

Potrivit declaraţiilor ataşate cererii de finanţare, debitorul s-a angajat să desfăşoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu conform art. 1 din Anexa I - Prevederi Generale din contract, iar începerea procedurii de insolvenţă contravine condiţiilor care au stat la baza finanţării, nemaifiind îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părţi, cu atât mai mult cu cât beneficiarul nu trebuia să înregistreze pierderi financiare sau datorii restante la bugetul de stat şi bugetele locale.

Aşadar, trebuie ţinut cont de faptul că măsura deschiderii procedurii insolvenţei a intervenit ca urmare a obligaţiilor fiscale acumulate de reclamantă, de unde reiese clar culpa beneficiarului pentru gestionarea defectuoasă a afacerii, deci cu bună-ştiinţă a acumulat datorii şi a fost conştient de faptul că acumularea obligaţiilor va duce la intrarea în insolvenţă pe care a şi solicitat-o ulterior.

Aşadar, insolvenţa nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvenţă reprezintă o încălcare a contractului de finanţare prin specificitatea aceste proceduri, respectiv prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului desfaceri pe care l-a întocmit, depus şi pe care s-a obligat să-l respecte dar şi pentru care a fost declarat eligibil în detrimentul altor solicitanţi. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întregul proiect. Declaraţiile pe proprie răspundere pe care acesta le-a întocmit şi depus odată cu cererea de finanţare, respectiv faptul că nu se află sub incidenţa legii insolvenţei şi că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, toate aceste acte şi fapte ale A. SRL fac ca AFIR să întocmească titlul executoriu, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30 iulie 2015 a cărui anulare se solicită.

Totodată, se arată că aspectele enumerate duc la concluzia că intimata-reclamantă a încălcat contractul de finanţare din culpa sa, mai mult decât atât a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă, a gestionat defectuos afacerea, a acumulat debite restante şi nu şi-a respectat obligaţiile.

În plus, beneficiarul avea obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate").

Întrucât această investiţie nu îşi demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin FEADR, împotriva beneficiarului fiind deschisă procedura de insolvenţă, procedură solicitată chiar de beneficiar, încălcându-se prevederile legale şi contractuale asumate, s-a constatat că sumele plătite până la momentul controlului au fost achitate necuvenit.

Au fost invocate prev. art. 3 alin. (1) din Anexa I la contract, art. 1 alin. (4) şi art. 11 alin. (3) din Anexa l - Prevederi generale la Contractul de finanţare. Având în vedere prevederile contractuale asumate de beneficiar, precum şi hotărârea de deschidere a insolvenţei pronunţată de Tribunalul Suceava, recurenta era obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, care dispune:

"Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora."

Intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin PNDR 2007 - 2013 precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli, pentru această neregulă fiind stipulată cu stricteţe sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întregul proiect. Declaraţiile pe proprie răspundere pe care acesta le-a întocmit şi depus odată cu cererea de finanţare, respectiv faptul că nu se află sub incidenţa legii insolvenţei şi că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, precum şi planul de afaceri - parte integrantă a cererii de finanţare şi ulterior al contractului de finanţare nu au fost respectate de către A. SRL, ceea ce a determinat AFIR să întocmească titlul executoriu reprezentat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 30 iulie 2015.

Aşadar, nu se poate considera că insolvenţă este de plano o neregulă, însă toate aspectele enumerate mai sus fac ca intimata-reclamantă să încalce contractul de finanţare şi totodată, duc la justificarea întocmirii de către AFIR a titlului de creanţă nr. 28122 din 30 iulie 2015.

Constatarea neregulilor aşa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este întărită prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Totodată, au fost încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (3) "Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanţare. Încetarea investiţiei finanţate prin PNDR 2007 - 2013, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanţate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare, aşa cum rezultă din dispoziţiile contractuale mai sus menţionate.

Proiectele realizate prin PNDR 2007 - 2013 nu pot beneficia de finanţare nerambursabilă în cazul în care în perioada de valabilitate a contractului de finanţare suferă o modificare substanţială constând în încetarea investiţiei, în caz contrar beneficiarul fiind obligat la restituirea întregii finanţări.

Procedura generală de insolvenţă în care beneficiarul se află în prezent, contravine condiţiilor care au stat la baza finanţării, astfel criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părţi nemaifiind îndeplinite.

O a doua critică adusă sentinţei recurate priveşte faptul că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că AFIR trebuia să aplice principiul proporţionalităţii.

Insolvenţă sau falimentul unei societăţi priveşte strict starea acesteia, respectiv capacitatea acesteia de a performa pe piaţa economică. Aşadar, la acest moment, A. SRL este în insolvenţă, respectiv starea societăţii este afectată. Aşadar, nu se poate aplica principiul proporţionalităţii întrucât insolvenţa nu afectează proiectul în mod proporţional, ci în întregul proiect al societăţii beneficiare.

De asemenea, art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale din contractul de finanţare este aplicabil în cazul constatării de deficienţe, însă în cazul proiectului implementat au fost constatate nereguli, fapt pentru care se impune recuperarea ajutorului financiar nerambursabil, precum şi precizarea conform căreia neregulile constate în cazul beneficiarei, respectiv nerespectarea planului de afaceri asumat prin cererea de finanţare, ceea ce a făcut posibilă selectarea proiectului A. SRL în detrimentul altor solicitanţi de fonduri comunitare naţionale, precum şi starea de insolvenţă, sunt nereguli grave, care nu pot fi înlăturare prin remediere.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă.

Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii", Astfel, un stat membru care a acordat asistenţă financiară din partea FEOR poate, pentru a preveni şi pentru a urmări în justiţie abaterile, să revoce această asistenţă şi să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării menţionate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'Indre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate din fondurile finanţate cu contribuţia Uniunii au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea şi cercetarea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

În drept, au fost invocate dispoziţiile noului C. proc. civ., Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 41/2014, O.G. nr. 66/2014, H.G. nr. 875/2011, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, Contractul de finanţare şi Anexele la contract.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă Bucovina I.P.U.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Intimata a arătat că faţă de disp. art. 123 şi art. 341 din Legea nr. 85/2014, dispoziţiile contractuale cât şi cele ale art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt abrogate implicit prin intrarea în vigoare a art. 341 din Legea nr. 85/2014 cât şi de prevederile similare ale art. 1542 din Legea nr. 85/2006 (vechea lege a insolvenţei, în vigoare la data încheierii contractului de finanţare), astfel încât retragerea finanţării acordate şi încetarea contractului pot avea loc doar de la data deschiderii procedurii falimentului.

Or, în condiţiile în care, în cazul SC A. SRL, se află în procedura insolvenţei, cu posibilitatea intrării debitoarei în reorganizare, deci a funcţionarii normale a societăţii, retragerea finanţării pentru acest motiv este nelegală.

Sub acest aspect, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reţinându-se că aceasta răspundere poate fi întemeiata doar pe culpa, situaţie care nu se aplica spetei de faţă.

S-a mai arătat că deschiderea procedurii insolvenţei s-a făcut la cererea creditorului B., şi nu la cererea debitoarei, concluzionându-se, la data întocmirii raportului privind cauzele care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, ca administratorul SC A. SRL nu se face vinovat de intrarea în insolvenţă. Consideră intimata că în cauză nu se află în prezenţa unei nereguli pentru a fi dispusă retragerea finanţării acordate conform contractului.

În ceea ce priveşte definiţia neregulilor, faţă de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2009, neregula reprezintă o acţiune sau inacţiune în urmă căreia s-a realizat o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, însă din cuprinsul acelor adrese emise de recurentă nu reiese care sunt dispoziţiile legale sau contractuale încălcate.

Pe de altă parte, în accepţiunea actului normativ mai sus menţionat, neregularitatea reprezintă o abatere de natură să prejudicieze bugetul CE şi bugetele din care provine cofinanţarea, fiind limpede că pentru a se afla în prezenţa unei nereguli, o condiţie sine qua non o reprezintă existenţa unui prejudiciu cauzat prin neregula constatată. Or, aşa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară a ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost anulate procese-verbale de constatare a neregulilor, pe motiv că autoritatea finanţatoare nu a identificat şi demonstrat existenta vreunui prejudiciu în cazul constatării unor, eventuale nereguli. Aşadar, nu s-a creat niciun prejudiciu vreunui buget din care s-a asigurat finanţarea în urma deschiderii procedurii insolvenţei pentru reclamantă.

5. Intimata-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă Bucovina I.P.U.R.L. a formulat completare la întâmpinare, prin care a făcut următoarele precizări:

Societatea A. SRL se afla în reorganizare începând cu data de 7 iunie 2017, conform Sentinţei nr. 357 din 7 iunie 2017, pana la data prezentei planul de reorganizare fiind integral respectat.

Bunurile achiziţionate prin contractul de finanţare sunt înregistrate în contabilitate, exista fizic în patrimoniul societarii debitoare şi sunt în perfectă stare de funcţionare (conform registrul stoc- "echipamentele tehnologice" cu precizarea valorii atât individuală cât şi generală şi balanţa la luna ianuarie 2019). Existenţa utilajelor a fost confirmata şi la data efectuării inventarului bunurilor societăţii de către administratorul judiciar C., conform procesului-verbal de inventariere nr. x din 17 septembrie 2015 şi de către administratorul judiciar Casa de Insolvenţă Bucovina IPURL conform p.v. din data de 13 iunie 2016, acestea fiind rămase în custodia administratorului special D. Astfel, au fost respectate integral obligaţiile asumate prin contractul menţionat, perioada de valabilitate a acestuia fiind împlinită la data de 13 mai 2016 (inclusiv perioada de monitorizare fiind încheiată).

6. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

7. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

8.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în fapt, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de finanţare, respectiv Contractul de finanţare nr. x din data de 13 mai 2011 "Achiziţie de utilaje la A., Costana, Suceava" - beneficiar SC A. SRL în valoare de 1.221.185 RON, din care 853.400 RON valoare eligibilă maximă nerambursabilă.

Pentru acest contract, reclamanta a primit suma de 851.127,70 RON din care 80% contribuţie UE şi 20% contribuţie naţională de la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/30 iulie 2015, s-a constatat că investiţia realizată de reclamantă în calitate de beneficiar al proiectului a devenit neeligibilă, drept pentru care s-a dispus retragerea sprijinului financiar şi s-a stabilit o creanţă rezultată din nereguli de 851.127,70 RON, din care 680.902,16 RON fonduri aferente bugetului Uniunii Europene şi 170.225,54 RON fonduri de la bugetul de stat.

În esenţă, prin Procesul-verbal nr. x din 30 iulie 2015 s-a motivat că investiţia a devenit neeligibilă prin intrarea societăţii beneficiare în insolvenţă, fapt care determină încălcarea prevederilor contractuale (fiind indicate prevederile art. 1 alin. (4), art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) din contract) şi a dispoziţiilor legale aplicabile, sens în care s-a invocat art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia, prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Reclamanta a contestat aceste acte, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 36442 din 5 octombrie 2015 emisă de pârât, fiind menţinută suma declarată neeligibilă.

8.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă

Problema de drept care se ridică în cauza de faţă este aceea dacă, în speţă, intrarea în insolvenţă a beneficiarului finanţării reprezintă ca atare o încălcare a prevederilor contractuale şi dacă acesta a fost sancţionat exclusiv pentru declanşarea procedurii de insolvenţă.

Recurenta a susţinut că intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvenţă reprezintă o încălcare a contractului de finanţare, prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului desfaceri, iar declaraţiile pe proprie răspundere în sensul că nu se află sub incidenţa legii insolvenţei şi că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate şi selecţie priveau toată durata de valabilitate a contractului de finanţare. În plus, beneficiarul avea obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate").

Prima instanţă a reţinut că procesul-verbal a fost emis exclusiv pe considerentul deschiderii procedurii, fără a se analiza cauzele intrării în insolvenţă; în contractul de finanţare încheiat între părţi nu s-a prevăzut explicit că declanşarea procedurii insolvenţei faţă de reclamantă constituie neregulă şi determină retragerea finanţării; prin procesul-verbal contestat au fost reţinute dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, concluzia pârâtei fiind că deschiderea procedurii insolvenţei constituie în sine o neregulă, nefiind necesară întrunirea altor condiţii.

Înalta Curte constată că, din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24 iulie 2015 şi a Deciziei nr. 36442 din 5 octombrie 2015, rezultă că motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestor acte administrative îl constituie deschiderea procedurii generale de insolvenţă în privinţa beneficiarului societatea A. SRL.

Autoritatea publică pârâtă a concluzionat că societatea reclamantă a intrat sub incidenţa Legii nr. 85/2006, ceea ce constituie o neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare.

Contrar susţinerilor recurentei şi în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenţei în privinţa reclamantei nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societăţii.

Conform prev. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora."

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunţat instituie în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligaţie demararea activităţii de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanţare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvenţă a beneficiarului, şi subsecvent, declanşarea activităţii de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziţii procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Totodată, în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională a mai reţinut că "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia", iar "instanţa de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, şi care, eventual, au condus la intrarea în insolvenţă, precum şi să facă aplicarea art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011".

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli urmăreşte să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanţare, produse ca urmare a intrării în insolvenţă, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat şi Curtea Constituţională, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia.

Conţinutul activităţii de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfăşurată în speţă de către recurenta-pârâtă, care, în urma consultării Buletinului Insolvenţei de pe portalul de servicii online al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din data de 06 iulie 2015, constatând că reclamanta se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

În raport cu probele administrate în cauză, se constată că procedura generală de insolvenţă a fost deschisă la cererea unui creditor, iar reclamanta şi-a continuat activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Societatea A. SRL se afla în reorganizare începând cu data de 7 iunie 2017, conform Sentinţei nr. 357 din 7 iunie 2017.

Recurenta a susţinut că înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli, dar nu au fost depuse dovezi din care să reiasă că a avut loc o asemenea înstrăinare; dimpotrivă, intimata-reclamantă a dovedit că bunurile achiziţionate prin contractul de finanţare sunt înregistrate în contabilitate, exista fizic în patrimoniul societăţii debitoare şi sunt în stare de funcţionare (conform registrului stoc - echipamente tehnologice, Procesului-verbal de inventariere nr. x din 17 septembrie 2015 şi procesului-verbal din data de 13 aprilie 2016, ataşate completării la întâmpinarea depusă în recurs). Teoretic, intrarea societăţii în insolvenţă ar putea reprezenta un risc de înstrăinare a acestor bunuri, dar ceea ce a statuat decizia Curţii Constituţionale, tocmai pentru ca simpla intrare în insolvenţă să nu fie considerată neregulă ca atare, este că trebuie dovedite în concret alte împrejurări - distincte de admiterea cererii de insolvenţă - care duc la concluzia existenţei unei nereguli.

Din motivarea actelor administrative atacate în prezenta cauză, se constată că aceeaşi împrejurare a intrării în insolvenţă a fost considerată de recurenta-pârâtă ca şi încălcare a celor două criterii de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiţiei"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate").

Prin viabilitate economică se înţelege obţinerea de performanţe financiare eficiente şi abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operaţională. Beneficiarul trebuie să demonstreze că îşi poate plăti obligaţiile şi datoriile în mod regulat, fără să supună la nici un risc desfăşurarea normală a activităţii agentului economic şi că generează un venit net semnificativ.

Or, recurenta nu a demonstrat faptul că a fost afectată desfăşurarea normală a activităţii agentului economic, aceasta fiind o dovadă ce îi incumbă.

În ceea ce priveşte condiţia de a nu se afla în dificultate, chiar recurenta face trimitere, pentru înţelesul acestei noţiuni, la Îndrumările Comunităţii cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea şi salvgardarea firmelor. Or, în înţelesul acestor categorii de reglementări, o societate se află în dificultate atunci când nu este capabilă, fie prin resurse financiare proprii, fie prin resursele pe care poate să le obţină de la proprietari/acţionari sau creditori, să acopere pierderile şi care, în absenţa unei intervenţii din exterior din partea autorităţilor publice, vor conduce, pe termen scurt sau mediu, aproape sigur la ieşirea din circuitul economic a acesteia.

Şi în această situaţie, Înalta Curte constată că recurenta trebuia să facă dovada concretă a imposibilităţii beneficiarului de a-şi acoperi pierderile, dovadă care nu a fost făcută.

Practic, recurenta-pârâtă s-a mărginit la a prezuma atât lipsa de viabilitate a societăţii reclamante, cât şi starea de dificultate a acesteia, prin prisma declanşării procedurii de insolvenţă la solicitarea unui creditor al acesteia. Or, intimata-reclamantă a dovedit că proiectul a fost finalizat, investiţia este funcţională şi este utilizată de intimată în procesul de producţie, împrejurare în care dificultăţile financiare temporare întâmpinate de societatea reclamantă nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, ce ar reprezenta o măsură disproporţionată, de natură să afecteze scopul finanţării.

Prin urmare, din analiza concretă a activităţii beneficiarului contractului de finanţare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, se constată că ajungerea intimatei în această situaţie financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 14 (2) din Anexa I la contract, sancţionate cu neeligibilitatea proiectului.

În contextul prezentat, reţinându-se că deschiderea procedurii de insolvenţă nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare este nelegal, având drept consecinţă anularea actelor administrative contestate.

8.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 218 din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă Bucovina I.P.U.R.L. şi cu intimata-pârâtă Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 Nord-Est Iaşi, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - LM