Decision requiring public disclosure of shareholder identities for agenda requests annulled; appeal against underlying judgment allowed and lower court ruling quashed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal iniţial sub numărul 515/64/2014, reclamanta A. SA a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a solicitat să se dispună: anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2014 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Încheierea din 23 martie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia conexităţii şi a amânat pronunţarea soluţiei asupra fondului cauzei la data de 6 aprilie 2016.

Prin Sentinţa nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA, cu sediul în Braşov, str. x, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară,cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, privind anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 şi a Deciziei nr. 1377 din 26 septembrie 2014 de soluţionare a plângerii prealabile.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Încheierii din 23 martie 2016 şi a Sentinţei civile nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond.

În legătură cu Încheierea din 23 martie 2016, recurenta susţine că a fost data cu aplicarea greşită a legii întrucât prima instanţa de judecată a respins, în contradicţie totala cu raţiunile şi finalitatea prevederilor art. 139 din C. proc. civ., cererea de conexare a prezentului dosar la Dosarul nr. x/2014 aflat în acel moment pe rolul aceleiaşi instanţe de judecata, al cărui obiect îl constituie anularea Deciziei ASF nr. 974 din 6 august 2014 emisă în aplicarea Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 (obiectul prezentului dosar)

Apreciază recurenta că legătura dintre cele doua dosare este una foarte strânsă, împrejurare care impunea judecarea lor împreună, generarea prezentului dosar fiind consecinţa investirii în prealabil a instanţelor de judecata cu soluţionarea Dosarului nr. x/2014

Se susţine că prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiară a instituit cu titlu de principiu, obligaţia emitenţilor tranzacţionaţi pe o piaţă reglementată de a aduce la cunoştinţa publicului identitatea acţionarilor ce deţin împreună 5% şi solicită completarea ordinii de zi a unei adunări generale convocate, precum şi a deţinerilor individuale ale acestora.

Totodată, prin Decizia nr. 974 din 6 august 2014, emisă în aplicarea Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011, A.S.F. a stabilit în sarcina directoratului A., obligaţia ca în termen de 24 de ore să publice lista şi deţinerilor celor 63 de acţionari A. ce au solicitat completarea ordinii de zi a adunării generale a acţionarilor convocată pentru data de 11/12 august 2014. Cum a precizat, legalitatea Deciziei nr. 974 din 6 august 2014 a fost contestată de către A. în cadrul Dosarului nr. x/2014, reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2014*.

Aşadar, apreciază că emiterea Deciziei nr. 974 din 6 august 2014 se fundamentează pe dispoziţiile A.S.F./C.N.V.M. din cuprinsul Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011, în mod fundamental, argumentele pentru care A. contesta legalitatea ambelor acte administrative fiind aceleaşi, interesul recurentei în contestarea Deciziei nr. 381/2011 - act administrativ normativ fiind substanţial susţinut prin contestarea Deciziei nr. 974/2014 - act administrativ individual emis cu referire directa şi exclusiv la A.

Fiecare dintre cele două instanţe de judecată învestite cu soluţionarea dosarelor ce au ca obiect analiza legalităţii deciziilor A.S.F. menţionate, vor proceda în mod paralel la punerea în discuţie a aceloraşi aspecte de fond invocate de către A., respectiv legalitatea obligaţiei unui emitent, de a da publicităţii lista acţionarilor titulari ai unei cereri de completare a ordinii de zi, precum şi a deţinerilor individuale ale acestora în structura capitalului social al societăţii. Or, într-o astfel de împrejurare arată că se impunea conexarea celor două cauze, în vederea efectuării unei judecăţi unitare a aspectelor litigioase disputate.

În legătură cu Sentinţa nr. 48/2016 susţine că este nelegală şi netemeinică întrucât s-a reţinut eronat că Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisă de către fostul CNVM, în temeiul art. 9 alin. (1) din Statutul CNVM aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Pornind de la o astfel de premisă, instanţa de fond a conchis, fără suport faptic şi legal că "scopul normei prevăzute la art. 1 din Decizia CNVM nr. 381/20/04/2011 este acela de a preciza explicit că obligaţia de raportare prevăzută de art. 113, lit. A), alin. (1), lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 vizează nu numai informaţiile aferente convocării iniţiale a AGA ci şi informaţiile privind modificările ulterioare ale convocatorului".

Această constatare şi concluzie este greşită şi fără suport legal, deoarece, din considerentele Deciziei nr. 381/2001, rezultă că deşi aceasta a fost emisă, atât în temeiul unor prevederi legale (art. 209, 224, alin. (6) şi art. 226 din Legea nr. 297/2004) cât şi ale unor prevederi regulamentarele unor acte normative administrative) respectiv ale art. 113, lit. A) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 precum şi ale art. 7 din Regulamentul nr. 6/2009, nici una dintre prevederile normative citate nu califică identitatea acţionarilor care au dreptul să ceară convocarea unei AGA ori doar completarea ordinii de zi a unei AGA deja convocată, ca fiind informaţie privilegiată care trebuie aduse la cunoştinţa publicului.

Pe de altă parte, prevederile art. 1 din Decizia nr. 381/2011, ignoră şi încalcă, atât prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile, act normativ care reglementează problematica convocării/completării ordinii de zi a unei AGA la cererea unor acţionari care deţin cel puţin 5% din capital şi care nu impune condiţia comunicării publicului a identităţii acţionarilor solicitanţi precum şi cele ale Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, act normativ care permite operatorului de date cu caracter personal să le divulge, fără acordul titularilor lor, doar în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale (nu regulamentare!) şi numai după prealabila înştiinţare a acelor persoane(a se vedea în sensul calificării ca date cu caracter personal, a numelui, adresei, etc, Decizia nr. 37 din 7 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, depusă la dosarul cauzei).

Apreciază recurenta că instanţa omite sa observe ca reglementările la care face referire, pe lângă faptul ca nu sunt aplicabile în cauza (referindu-se la acţionari cu deţineri de peste 5%), sunt stabilite prin norme cu forţă juridică inferioară legii (regulament), prevederile normative de acest tip, în lumina jurisprudenţei CJUE, nefiind echivalente cu o prevedere instituita prin lege, unicul nivel de reglementare cu abilitare în a prevedea exceptări privind regulile protecţiei datelor cu caracter personal.

Drept urmare, motivarea instanţei sub acest aspect este contradictorie întrucât, cu toate că prin cele reţinute consolidează argumentul de nelegalitate privind inexistenta unui temei legal pentru publicarea deţinerilor sub 5%, prin concluziile finale se contrazice, întrucât argumentul menţionat este înlăturat ca neîntemeiat.

O altă concluzie eronată, fără suport legal, este aceea menţionată la pagina 8 a sentinţei recurate, potrivit căreia " se poate observa că obligaţia privind furnizarea informaţiilor privind numele şi procentul de acţiuni deţinut, fără consimţământul persoanei în cauză, este reglementată de lege, fiind o excepţie de la regimul datelor cu caracter personal, permisă chiar de art. 5 alin. (2), lit. d) din Legea nr. 677/2001".

Fără temei constituţional şi legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, judecătorul fondului a reţinut prevederile regulamentare citate ca fiind prevederi legale, care conţin o excepţie de la regimul Legii nr. 677/2001. Or, este evident că Regulamentul nr. 1/2006, inclusiv anexele acestuia, este doar un act administrativ normativ care are, ca obiect şi limită de reglementare, măsuri de asigurare şi executare în concret a unor dispoziţii legale(legislaţia primară, în speţă, ale Legii nr. 297/2004) şi forţa juridică doar a unui ordin al unui ministru, care nu poate interpreta, completa sau modifica o lege- a se vedea în acest sens prevederile art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative-art. 77 şi 78 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative).

Contrar celor recunoscute chiar de către CNVM/ASF prin întâmpinarea acesteia la acţiunea introductivă de instanţă, că Decizia nr. 381/2011 conţine prevederi cu caracter normativ, judecătorul fondului a reţinut că decizia menţionată este doar un act administrativ individual deoarece acest tip de act juridic, este calificat ca atare de prevederile art. 7, alin. (4) din O.U.G. nr. 25/2002, precum şi de art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, alineat conform căruia "deciziile sunt acte individuale prin care CNVM, dă interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piaţa de capital". Concluzionând, pe marginea prevederilor legale citate, instanţa de fond a reţinut, cu aplicarea greşită a legii, că "chiar dacă legea conferă caracterul de act individual al deciziilor emise de către CNVM, indiferent de numărul celor cărora li se adresează, nefiind un act normativ care trebuie să îmbrace forma regulamentului şi să fie aprobat prin ordin al preşedintelui autorităţii".

Cu alte cuvinte, din raţionamentul judecătorului fondului, s-ar deduce că nu are nici o importanţă teoretică şi practică, conţinutul normelor juridice cuprinse într-o decizie emisă de către CNVM, în orice situaţie aceasta nu poate fi un act normativ ci doar unul individual. Or, o astfel de concluzie, fără suport logic şi juridic, stând la baza soluţiei pronunţate prin sentinţa recurată, echivalează cu aplicarea greşită a legii(atât a Legii nr. 24/2000 cât şi a O.U.G. nr. 25/2002 şi O.U.G. nr. 93/2012) şi chiar şi cu încălcarea acesteia.

Practic, prevederile art. 1 al deciziei nr. 381/2011, sunt şi trebuie calificate ca fiind prevederi cu caracter normativ noi, care nu interpretează dispoziţiile invocate în preambulul deciziei ci, pur şi simplu, le completează, operaţiune care, de principiu, nu este interzisă dar care nu se poate realiza, în mod legal, decât printr-o hotărâre a plenului CNVM de completare a prevederilor celor două regulamente citate, aprobate prin ordin al preşedintelui acestei autorităţi şi apoi publicate în Monitorul oficial, în condiţiile legii, în conţinutul unor acte normative de tip instrucţiune sau regulament.

Reţinând caracterul interpretativ al dispoziţiilor art. 1 al Deciziei nr. 381/2011 şi nu cel normativ, instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea nesesizând că, în fapt şi în drept, CNVM a realizat în mod direct şi explicit, nici măcar nu a disimulat, o activitate normativă prin intermediul unui act juridic ilegal. Norma de conduită instituită prin art. 1 al Deciziei nr. 381/2011 nu este o normă interpretativă a prevederilor art. 113 lit. A) lit. b) din Regulamentul 1/2006 şi a art. 7 din Regulamentul 6/2009, ci o normă nouă care vine în completarea celor existente.

Totodată, prin precizările depuse la dosar, recurenta a arătat instanţei de judecata faptul ca masurile dispuse prin Decizia nr. 381/2011 încalcă prevederile legale referitoare la obligativitatea votului secret în AGA, însă Curtea de Apel Braşov nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la acest motiv de nelegalitate, împrejurare de natura a atrage casarea pentru lipsa motivării.

În susţinerea acestui argument a arătat instanţei faptul ca potrivit art. 130 din Legea nr. 31/1990 şi art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital ("Legea nr. 297/2004"), votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii. Secretul votului este un drept inderogabil instituit în favoarea acţionarului prin lege, doar acesta fiind în drept a dispune de el.

Drept urmare, conform reglementarilor privind piaţa de capital, societatea trebuie să asigure confidenţialitatea voturilor iar în conformitate cu art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, nerespectarea confidenţialităţii votului exprimat de acţionari este sancţionată cu nulitate absoluta a hotărârii AGA. Conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată (doctrina şi jurisprudenţa au statuat fără excepţie că sancţiunea încălcării obligaţiei votului secret este nulitatea absolută a hotărârii AGA).

Dezvăluirea prin informare publica, a identităţii şi deţinerilor individuale ale acţionarilor, este evident ca are ca efect deconspirarea a chiar intenţiei de vot a respectivilor acţionari care au propus aprobarea revocării unui membru din Consiliului de Supraveghere. Este lesne de previzionat ca acţionarii care au propus pe ordinea de zi un anumit punct, în special prin procedura suplimentarii ordinii de zi, vor vota pentru aprobarea lui în cadrul AGA. Iar prin deconspirarea intenţiei de vot şi astfel desecretizarea votului exprimat de respectivii acţionari, ar fi fost afectata însăşi legalitatea hotărârii AGA prin care urma sa se decidă asupra revocării membrului consiliului de supraveghere, datorită faptei exclusiv culpabile a membrilor directoratului (fapta contravenţională sancţionată prin art. 271 şi art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea pieţei de capital).

A mai susţinut recurenta că ASF îşi arogă în cazul de faţă, calitatea de protector a drepturilor şi intereselor investitorilor pe piaţa de capital prin punerea în aplicare a prevederilor din Legea nr. 297/2004, insinuând caracterul privilegiat al informaţiilor de acest tip, iar instanţa în mod greşit asimilează aceasta susţinere.

Daca într-adevăr aceste informaţii ar fi avut caracter privilegiat, necesitând publicarea lor de îndată, aceasta obligaţie, prin prisma regimului juridic al informaţiilor privilegiate, ar fi revenit în egala măsura şi ASF, tocmai în exerciţiul efectiv a atribuţiilor de protecţie a drepturilor şi intereselor investitorilor pe piaţa de capital. Mai mult, o asemenea informaţie, în măsura în care într-adevăr ar fi avut caracter privilegiat, calificare care să fi poziţionat obligaţia de publicare ca fiind prevalenta obligaţiei de protejare a caracterului secret al votului şi eventual să fi justificat încălcarea de către emitent a drepturilor acţionarilor la un vot secret, ar fi trebuit publicata de îndată chiar de către CNVM, tocmai în considerarea art. 224 coroborat cu prevederile legale în materia regimului juridic al informaţiilor privilegiate.

1.4 Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.

A susţinut, în primul rând că sentinţa instanţei de fond este temeinică, cuprinde atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins pretenţiile părţilor, nu conţine motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Pe de altă parte, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins cererea de conexare reţinând un argument simplu, dar esenţial în acelaşi timp, şi anume că faptul că legalitatea deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze şi a Dosarului nr. x/2014 poate fi invocată independent una de cealaltă, astfel că nu sunt afectate drepturile părţilor.

În legătură cu motivele de nelegalitate invocate, intimata precizează că principiul integrării organice a actului normativ în sistemul legislaţiei, potrivit căruia "proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune", a impus ca interpretarea privind informaţiile pe care emitenţii trebuie le facă publice în cazul completării ordinii de zi a A.G.A să se aplice şi art. 7 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, care cuprinde procedura ce guvernează exercitarea dreptului acţionarilor de a propune completarea ordinii de zi a unei A.G.A. deja convocate.

Art. 7 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 prevede obligaţia societăţii de a face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeaşi procedură ca şi cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, astfel încât să permită celorlalţi acţionari să desemneze un reprezentant sau, dacă este cazul, să voteze prin corespondenţă. C.N.V.M. a clarificat prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011 faptul că acţionarii trebuie să fie informaţi cu privire la identitatea persoanelor care au solicitat introducerea de puncte noi pe ordinea de zi şi la deţinerile acestora.

Aşadar, Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisă în considerarea prevederilor art. 226 din Legea nr. 297/2004, avându-se în vedere potenţialul informaţiei care face obiectul obligaţiei de transparenţă de a se încadra în categoria informaţiilor privilegiate.

Sub acest aspect, s-a urmărit protejarea interesului prioritar al acţionarilor/investitorilor, prin corecta şi completa informare pe baza căreia aceştia să îşi poată exercita, în deplină cunoştinţă de cauză, drepturile ce decurg din calitatea conferită de acţiunile deţinute sau să îşi poată fundamenta decizia investiţională.

De asemenea, măsura dispusă prin Decizia C.N.V.M. a fost instituită cu observarea prevederilor art. 209 din Legea nr. 297/2004, care impune emitenţilor obligaţia de a asigura un tratament egal pentru toţi deţinătorii de valori mobiliare, de acelaşi tip şi clasă şi de a pune la dispoziţia acestora toate informaţiile necesare, pentru ca aceştia să-şi poată exercita drepturile (inclusiv dreptul de vot).

Faţă de aprecierea reclamantei potrivit căreia prin Decizia nr. 381/2011 se adaugă la lege, intimata arată că, prin adoptarea acestui act administrativ cuprinzând dispoziţii cu caracter normativ, nu s-au adus adăugiri legislaţiei primare din domeniul pieţei de capital, fiind emis în concordanţă cu prerogativa C.N.V.M. prevăzută de art. 224 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, potrivit căruia "C.N.V.M. poate solicita societăţii admise la tranzacţionare toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare, în vederea protecţiei investitorilor şi asigurării unei funcţionari ordonate a pieţei", indiferent dacă în cauză este vorba sau nu de o informaţie privilegiată (textul legal nu face distincţie în ceea ce priveşte natura informaţiei, ci se referă numai la importanţa şi scopul solicitării acesteia).

Din modul de redactare a prevederii mai sus menţionate, se observă că legiuitorul a lăsat la latitudinea C.N.V.M./A.S.F., în considerarea competenţelor şi atribuţiilor cu care a fost învestită prin lege, sfera şi natura informaţiilor necesare asigurării unei protecţii eficiente a acţionarilor/investitorilor şi funcţionării disciplinate a pieţei, acesta fiind de altfel unul dintre obiectivele fundamentale ale C.N.V.M., obiectiv preluat şi realizat în prezent de A.S.F.

Prin urmare, emiterea de către autoritatea pieţei de capital a Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 reprezintă materializarea înseşi a voinţei legiuitorului, astfel cum a fost exprimată prin delegarea de competenţă normativă prevăzută la art. 224 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, iar nu o adăugare nepermisă la legislaţia primară, aşa cum în mod eronat susţine reclamanta. Pentru precizia exprimării, afirmă că, prin această decizie, reglementatorul pieţei de capital a completat Regulamentele C.N.V.M. nr. 1/2006 şi nr. 6/2009 clarificând sensul unor dispoziţii cuprinse în reglementările emise.

Mai face precizarea că opozabilitatea faţă de terţi şi comunicarea Deciziei C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 au fost asigurate prin publicarea în Buletinul C.N.V.M. nr. 16/2011, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (10) teza a II-a din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, potrivit cărora:

"Actele publicate în acest buletin sunt opozabile terţilor".

Deciziile C.N.V.M., prin care autoritatea pieţei de capital oferă o interpretare oficială a propriilor reglementări, specifică intimata, sunt aşadar acte interpretative care fac corp comun cu actul interpretat, în cazul analizat cu Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 este un act administrativ care beneficiază de prezumţia de legalitate, fiind adoptat de către o autoritate publică pe baza şi în executarea unei dispoziţii legale, cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de fond edictate pentru validitatea şi opozabilitatea acestui tip de act juridic şi nefiind revocat sau anulat până în prezent. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile acestei decizii sunt obligatorii pentru toate persoanele vizate (emitenţii ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată).

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la încălcarea regimului confidenţialităţii datelor cu caracter personal prin dezvăluirea identităţii acţionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi, arată faptul că art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, prevede expres, cu titlu de excepţie, posibilitatea efectuării prelucrării datelor cu caracter personal, fără a mai fi necesar ca persoana vizată să-şi dea consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru respectiva prelucrare de date, în toate cazurile în care această operaţiune este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului.

În speţă, obligaţia emitenţilor de a comunica A.S.F. informaţiile pe care autoritatea le consideră necesare şi de a le face publice la solicitarea acesteia este prevăzută de art. 224 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 297/2004, context în care nu poate fi atrasă răspunderea societăţii de investiţii financiare în cazul publicării identităţii şi deţinerilor acţionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi, realizată ca urmare a cererii întemeiate a supraveghetorului pieţei de capital.

Luând în considerare prevederile alin. (1) al art. 228 din Legea nr. 297/2004, apreciază că publicarea identităţii/numelui unei persoane, fără a fi însoţită de eventuale alte date personale de identificare a persoanei (de exemplu - codul numeric personal), nu este de natură să ducă la nerespectarea obligaţiilor de păstrare a confidenţialităţii datelor de către emitent (care în acest caz, are calitatea de operator de date cu caracter personal), în conformitate cu prevederile alin. (2) lit. c) al art. 2 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare

Referitor la susţinerea reclamantei, potrivit căreia registrul acţionarilor şi implicit, identitatea şi deţinerile acţionarilor care au solicitat completarea agendei A.G.A., nu au caracter public, reiterează faptul că, potrivit prevederilor legale mai sus enunţate, A.S.F. are dreptul şi obligaţia de a solicita publicarea acestor informaţii, în cazul în care le apreciază ca fiind necesare realizării obiectivelor sale fundamentale (în vederea protecţiei investitorilor şi asigurării unei funcţionari ordonate a pieţei).

Or, în acest context, trebuie evidenţiate şi prevederile alin. (1) al art. 228 din Legea nr. 297/2004, raportat la care rezultă, o dată în plus, că prevederile Deciziei C.N.V.M. nr. 381/2011 sunt în concordanţă cu principiile de transparenţă stabilite prin prevederile Legii nr. 297/2004, incluzând aici şi articolul menţionat, obligaţiile instituite prin intermediul acestei Decizii fiind de natură să asigure, deopotrivă, transparenţa atât a emitentului, cât şi a acţionarilor ale căror deţineri pot avea impact semnificativ în activitatea respectivului emitent.

Modificările convocatorului AGA/AGEA aduse de către acţionarii care deţin peste 5% din capitalul social sunt informaţii privilegiate datorită faptului că aceste modificări, similar punctelor înscrise iniţial pe ordinea de zi a AGA/AGEA, sunt de natură a influenţa modul de acţiune al investitorilor în ceea ce priveşte respectivele valori mobiliare.

Pentru corecta şi completa informare a investitorilor, se impune ca şi în cazul modificărilor propuse de acţionarii ce deţin peste 5% să se respecte regulile de transparenţă avute în vedere la publicarea convocatorului iniţial (identitatea şi deţinerile persoanelor care au solicitat respectivele puncte pe ordinea de zi şi respectiv, propunerile acestora).

Astfel, includerea pe ordinea de zi a unui nou punct priveşte şi are legătură cu toţi acţionarii care sunt îndreptăţiţi să voteze în cadrul AGA/AGEA cu privire la respectivul nou punct de pe ordinea de zi şi care ar trebui să fie corect şi complet informaţi, astfel încât să poată să-şi exercite drepturile ce le revin.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză:

2.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

1. Sub un prim aspect recursul recurentei reclamante priveşte încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2016, prin care instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei conexităţii cu Dosarul nr. x/2014, reţinând că legalitatea deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze şi a dosarului menţionat poate fi invocată independent una de cealaltă, astfel că nu sunt afectate drepturile părţilor.

Se observă că în prezenta cauză, recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011, prin care CNVM a instituit obligaţia emitenţilor tranzacţionaţi pe o piaţă reglementată de a aduce la cunoştinţa publicului identitatea acţionarilor ce deţin împreună 5% şi solicită completarea ordinii de zi a unei adunări generale convocate, precum şi a deţinerilor individuale ale acestora.

În Dosarul cu nr. x/2014, aceeaşi reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 974 din 6 august 2014, prin care A.S.F. a stabilit în sarcina directoratului A., obligaţia ca în termen de 24 de ore să publice lista şi deţinerilor celor 63 de acţionari A. ce au solicitat completarea ordinii de zi a adunării generale a acţionarilor convocata pentru data de 11/12 august 2014.

Deşi între cele două cauze, ar putea fi antamată o oarecare legătură, se constată că în mod corect, prima instanţă a stabilit că nelegalitatea celor două decizii poate fi susţinută şi separat, fără a fi încălcat principiul unei bune administrări a justiţiei.

Pe de altă parte, din verificarea în sistemul ECRIS a Dosarului cu nr. x/2014, Înalta Curte a constatat că acesta a fost suspendat până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, astfel încât recurenta nu mai are un interes actual să susţină motivul de recurs împotriva încheierii de mai sus.

Aşadar, recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 martie 2016 a Curţii de Apel Braşov, cu referire la soluţia adoptată în privinţa excepţiei de conexitate invocată de reclamantă, va fi respins pentru motivele arătate.

2. Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond adoptată prin Sentinţa civilă nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016, prin care s-a respins ca neîntemeiată solicitarea de anulare a Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011.

Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă nu a dispus anularea actului administrativ atacat, având în vedere că acesta încalcă atât prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile, act normativ care reglementează problematica convocării/completării ordinii de zi a unei AGA la cererea unor acţionari care deţin cel puţin 5% din capital şi care nu impune condiţia comunicării publicului a identităţii acţionarilor solicitanţi precum şi cele ale Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, act normativ care permite operatorului de date cu caracter personal să le divulge, fără acordul titularilor lor, doar în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011, ASF a stabilit ca "emitenţii ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată au obligaţia ca, în cazul completării ordinii de zi a unei AGOA/AGEA în urma unor solicitări ale unor acţionari ce deţin cel puţin 5% din capitalul social,să aducă la cunoştinţa publicului identitatea respectivilor acţionari,precum şi deţinerile acestora în capitalul social."

Cu privire la argumentul că decizia atacată încalcă prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile, act normativ care reglementează problematica convocării/completării ordinii de zi a unei AGA la cererea unor acţionari care deţin cel puţin 5% din capital şi care nu impune condiţia comunicării publicului a identităţii acţionarilor solicitanţi, acesta nu poate fi primit, având în vedere că decizia se aplică societăţilor comerciale tranzacţionate pe o bursă de valori mobiliare, a căror funcţionare este reglementată de prevederile speciale ale Legii nr. 297/2004, act normativ ce derogă de la prevederile cu caracter general invocate de recurentă.

Aşadar, acest motiv de nelegalitate al deciziei nu poate fi reţinut şi va fi înlăturat ca nefondat.

În ce priveşte susţinerea recurentei reclamante referitoare la încălcarea regimului confidenţialităţii datelor cu caracter personal prin dezvăluirea identităţii acţionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi, se observă că nici aceasta nu constituie un motiv de nelegalitate al deciziei, de vreme ce art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, prevede expres, cu titlu de excepţie, posibilitatea efectuării prelucrării datelor cu caracter personal, fără a mai fi necesar ca persoana vizată să-şi dea consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru respectiva prelucrare de date, în toate cazurile în care această operaţiune este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului.

Mai mult, în art. 5 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ se instituie excepţia potrivit căreia, "Consimţământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri: [...] d) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele".

Ca atare, nici acest argument de nelegalitate nu poate forma convingerea instanţei de control judiciar în sensul nelegalităţii actului administrativ atacat.

A mai susţinut recurenta că prima instanţă a calificat în mod eronat actul atacat ca fiind un act administrativ interpretativ şi nu un act administrativ normativ, având în vedere că, în fapt, intimata pârâtă a realizat o activitate normativă prin intermediul unui act juridic ilegal.

Înalta Curte constată că Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisă în temeiul art. 9 alin. (15) din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, în scopul adoptării unei interpretări oficiale cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 113 lit. A) alin. (1) lit. b6) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 în situaţia particulară reprezentată de modificarea ordinii de zi a unei AGA, astfel cum a fost aceasta prevăzută în convocatorul iniţial al şedinţei, ca urmare a exercitării de către acţionari a dreptului de a solicita, în condiţiile prevăzute de lege, completarea acesteia prin introducerea de noi puncte.

Este de principiu că potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M.:

"Deciziile sunt acte individuale prin care C.N.V.M. înfiinţează instituţii şi organisme ori le dizolvă, acordă sau retrage autorizaţii, anulează ori confirmă acte ale agenţilor săi, deleagă ori retrage puteri, aprobă regulamente ale instituţiilor şi organismelor pieţei de valori mobiliare, aprobă sau respinge prospectele de ofertă publică, stabileşte remunerarea membrilor şi a personalului său, aprobă reglementările privind salarizarea personalului Bursei de Valori Bucureşti ca instituţie publică şi dă interpretarea oficială a propriilor reglementări care guvernează piaţa de capital şi pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate".

În opera de calificare juridică a actului administrativ supus procedurii judiciare, prima instanţă a ţinut cont, în mod legal, de considerentele Deciziei nr. 142/2015 a Curţii Constituţionale a României, potrivit căreia: " actul individual prin care ASF/CNVM realizează interpretarea oficială a propriilor sale reglementări este un act administrativ supus controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ,însă controlul judiciar are ca obiect doar legalitatea actului administrativ emis de către această autoritate, nu şi temeinicia acestuia,întrucât CNVM este,potrivit art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002, singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale (par. 25). Având în vedere natura juridică interpretativă a deciziei cu caracter individual, rezultă că instanţa de judecată are competenţa de a verifica,pe de o parte, dacă decizia menţionată se plasează în coordonatele conţinutului normativ al reglementărilor ASF,şi pe de altă parte, respectarea caracterului individual al deciziei, eliminându-se astfel posibilitatea emitentului actului individual de a realiza,în mod disimulat,o activitate normativă, aşadar creatoare de drept."

Cu alte cuvinte, Deciziile C.N.V.M. prin care autoritatea pieţei de capital oferă o interpretare oficială a propriilor reglementări sunt aşadar acte interpretative care fac corp comun cu actul interpretat, în cazul analizat cu Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

Prin urmare, dată fiind motivarea deciziei atacate şi anume faptul că este emisă în interpretarea unor prevederi legale şi regulamentare, în mod just prima instanţă a apreciat caracterul juridic al deciziei de act administrativ interpretativ, în conformitate cu spiritul deciziei CCR mai sus citate.

Din această perspectivă, ultimul argument de nelegalitate invocat de recurentă şi anume acela că decizia nu interpretează actele normative la care face referire, ci le completează, adăugându-se în mod nepermis la acestea, va fi verificat de Înalta Curte prin raportare tocmai la considerentele de principiu ale CCR citate mai sus şi anume se va analiza dacă decizia menţionată se plasează în coordonatele conţinutului normativ al reglementărilor ASF.

Aşadar, verificând legalitatea actului administrativ prin prisma susţinerii că acesta adaugă la lege, aşa cum a susţinut recurenta în criticile sale, instanţa de control judiciar apreciază că acest din urmă argument este fondat, pentru cele ce urmează.

Conformitatea actului administrativ expres sau asimilat cu norma juridică cuprinsă în "lege" presupune verificarea unor aspecte cum ar fi: a) conformitatea actului administrativ cu ipoteza normei juridice, care descrie situaţia juridică în prezenţa căreia actul administrativ trebuie să fie emis; b) conformitatea actului administrativ cu dispoziţia normei juridice.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că respectarea legii, a legalităţii în general, se impune atât particularilor, cât şi administraţiei publice. Principiul legalităţii domină întreaga teorie a actelor administrative, şi înseamnă că activitatea administraţiei publice este supusă regulilor de drept. Prin supunerea activităţii administrative dreptului, legii, se doreşte instituirea unor garanţii pentru cetăţeni în faţa arbitrariului, incoerenţei sau ineficacităţii acestei activităţi.

Actele emise de autorităţile centrale trebuie să se conformeze Constituţiei, legilor, ordonanţelor guvernamentale. Chiar şi Guvernul trebuie să respecte în hotărârile sale normele cuprinse în propriile ordonanţe, deoarece au forţă juridică superioară. În acest sens, legea prevede că ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. În preambulul acestor acte se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază.

Se constată, din considerentele Deciziei nr. 381/2001, că aceasta a fost emisă, atât în temeiul unor prevederi legale(art. 209, 224, alin. (6) şi art. 226 din Legea nr. 297/2004) cât şi ale unor prevederi regulamentarele unor acte normative administrative) respectiv ale art. 113, lit. A) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 precum şi ale art. 7 din Regulamentul nr. 6/2009.

Concret, Decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisă în temeiul art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, în scopul adoptării unei interpretări oficiale cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 113 lit. A) alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 în situaţia particulară reprezentată de modificarea ordinii de zi a unei AGA, astfel cum a fost aceasta prevăzută în convocatorul iniţial al şedinţei, ca urmare a exercitării de către acţionari a dreptului de a solicita, în condiţiile prevăzute de lege, completarea acesteia prin introducerea de noi puncte.

Intimata pârâtă a susţinut în apărarea sa că a emis decizia în speţă, întrucât normele de la convocarea adunării generale, trebuie să fie respectate şi la completarea ordinii de zi cu puncte noi, astfel că informaţiile ce sunt puse la dispoziţia publicului cu ocazia convocării, trebuie să fie puse la dispoziţie, în mod creativ şi la completarea ordinii de zi, acesta fiind scopul deciziei adoptate.

Se observă că, într-adevăr, art. 7 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 prevede obligaţia societăţii de a face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeaşi procedură ca şi cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, astfel încât să permită celorlalţi acţionari să desemneze un reprezentant sau, dacă este cazul, să voteze prin corespondenţă.

A mai precizat intimata pârâtă că decizia C.N.V.M. nr. 381 din 20 aprilie 2011 a fost emisă în considerarea prevederilor art. 226 din Legea nr. 297/2004, avându-se în vedere potenţialul informaţiei care face obiectul obligaţiei de transparentă de a se încadra în categoria informaţiilor privilegiate.

Pornind de la definiţia informaţiilor privilegiate prevăzută de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, Înalta Curte constată că acestea reprezintă "informaţii de natură precisă care nu au fost făcute publice, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmise public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare, sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură."

Totuşi, din analiza textelor de lege menţionate în decizie şi a căror interpretare se susţine că a fost dată prin actul administrativ atacat, se constată că nici una dintre prevederile normative citate nu califică identitatea acţionarilor care au dreptul să ceară convocarea unei AGA ori doar completarea ordinii de zi a unei AGA deja convocată, ca fiind informaţie privilegiată care trebuie aduse la cunoştinţa publicului.

Astfel, conform art. 226 din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la data de referinţă: " 1) Orice societate comercială trebuie să informeze publicul şi C.N.V.M., fără întârziere, în legătură cu informaţiile privilegiate ce îl privesc în mod direct. (2) C.N.V.M. va emite reglementări privind modalităţile de informare a publicului, în conformitate cu legislaţia comunitară."

Totodată, potrivit art. 113 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare "societăţile comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată întocmesc,transmit şi aduc la cunoştinţa publicului următoarele rapoarte: A. Rapoarte privind informaţiile privilegiate

1) Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat în anexa nr. 29 şi se publică în Buletinul electronic al CNVM . Din categoria acestor informaţii fac parte, fără a se limita la, următoarele ... b) convocarea adunării generale a acţionarilor."

În anexa 29 sunt enumerate informaţiile pe care trebuie să le cuprindă raportul în cazul unui eveniment important de raportat,cum ar fi schimbările în controlul asupra unei societăţi comerciale:

- modificări survenite în structura acţionariatului (acţionari care deţin procente de 5%, 10%, 33%, 50%, 75% sau 90%);

- numele persoanei sau al entităţii care a preluat controlul;

- dacă controlul a fost preluat de o entitate, precizarea numelui persoanei care controlează acea entitate;

Aşadar, din examinarea art. 113, lit. a) alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006, rezultă, cu evidenţă că aceste prevederi nu se referă, însă, la datele de identificare a acţionarilor care au dreptul să ceară convocarea ordinii de zi a unei AGA ci doar la evenimentul convocării unei astfel de adunări.

Astfel, este cert că normele de conduită conţinute şi instituite de articolul 1 al Deciziei nr. 391/2011, nu se regăsesc în prevederile Regulamentului 1/2006 şi nici în cele ale Regulamentului nr. 6/2009, citate şi reţinute de către instanţa de fond, ca de altfel, în nici un alt act normativ de forţa legii ori a actelor emise în aplicarea acesteia.

Susţinerile intimatei pârâte în sensul că modificările convocatorului A.G.A. propuse de către acţionarii care deţin peste 5% din capitalul social al emitentului sunt, la rândul lor, informaţii privilegiate, în virtutea faptului că acestea, similar punctelor înscrise iniţial pe ordinea de zi, sunt de natură a influenţa modul de acţiune al investitorilor în legătură cu respectivele valori mobiliare, nu pot fi însă reţinute.

Este cert, că atâta vreme cât legiuitorul nu a instituit obligaţia societăţii listate la bursă de a publica identitatea acţionarilor care solicită convocarea adunării generale, în mod corelativ, nici publicarea acţionarilor care solicită completarea ordinii de zi nu este o obligaţie legală ce poate incumba acestor subiecţi, iar instituirea unei atari conduite printr-o decizie cu caracter interpretativ, în mod evident adaugă la lege.

Mai arată intimata că prin adoptarea acestui act administrativ cuprinzând dispoziţii cu caracter normativ, nu s-au adus adăugiri legislaţiei primare din domeniul pieţei de capital, fiind emis în concordanţă cu prerogativa C.N.V.M. prevăzută de art. 224 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, potrivit căruia "C.N.V.M. poate solicita societăţii admise la tranzacţionare toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare, în vederea protecţiei investitorilor şi asigurării unei funcţionări ordonate a pieţei", indiferent dacă în cauză este vorba sau nu de o informaţie privilegiată.

O asemenea apărare nu poate fi primită în sensul legalităţii deciziei ce face obiectul prezentei pricini, întrucât solicitarea informaţiilor de mai sus, se poate face doar într-un cadru legal reglementat, iar nu prin adoptarea unor decizii interpretative, care să adauge, în mod nepermis, la acte normative în vigoare.

De altfel, aşa cum a susţinut chiar intimata, modificările convocatorului A.G.A. propuse de către acţionarii care deţin peste 5% din capitalul social al emitentului reprezintă informaţii privilegiate, în virtutea faptului că acestea, similar punctelor înscrise iniţial pe ordinea de zi, sunt de natură a influenţa modul de acţiune al investitorilor în legătură cu respectivele valori mobiliare.

Prin urmare, doar propunerea de convocare şi modificare, însoţită de ordinea de zi actualizată reprezintă informaţia privilegiată la care face referire chiar intimata, iar nu identitatea acţionarului care a propus, aşa cum s-a antamat prin decizia criticată.

A susţinut intimata că pentru corecta şi completa informare a investitorilor, se impune ca şi în cazul modificărilor propuse de acţionarii ce deţin peste 5% să se respecte regulile de transparenţă avute în vedere la publicarea convocatorului iniţial (identitatea şi deţinerile persoanelor care au solicitat respectivele puncte pe ordinea de zi şi respectiv, propunerile acestora), însă aşa cum s-a arătat mai sus, o atare obligaţie de divulgare a identităţii şi deţinerilor persoanelor care au solicitat respectivele puncte pe ordinea de zi, nu există în legislaţie, pentru a se susţine că în mod corelativ aceeaşi procedură se aplică şi la completarea convocării.

Este adevărat că includerea pe ordinea de zi a unui nou punct priveşte şi are legătură cu toţi acţionarii care sunt îndreptăţiţi să voteze în cadrul AGA/AGEA cu privire la respectivul nou punct de pe ordinea de zi şi care ar trebui să fie corect şi complet informaţi, astfel încât să poată să-şi exercite drepturile ce le revin, însă publicarea identităţii acţionarilor care au solicitat completarea ordinii de zi nu are legătură cu corecta şi completa informare a acţionarilor asupra ordinii de zi şi nu impietează asupra exercitării şi exprimării în cunoştinţă de cauză a votului.

În concluzie, prin Decizia nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtă s-a realizat, în mod disimulat,o activitate normativă, creatoare de drept, ceea ce nu este permis conform Deciziei CCR nr. 142/2015 aşa cum a fost citată în considerentele prezentei decizii.

Pe cale de consecinţă, în dezacord cu soluţia primei instanţe, se concluzionează că decizia atacată este nelegală şi va fi anulată, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în baza art. 451 C. proc. civ., intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de asistenţă juridică, al căror cuantum nu este apreciat ca disproporţionat de instanţa de recurs, în raport cu volumul de activitate al apărătorului şi cu complexitatea cauzei.

2.2 Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia în ce priveşte încheierea din 23 martie 2016 a Curţii de Apel Braşov, precum şi admiterea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016, pronunţată în acelaşi dosar.

Ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamantă, Înalta Curte va casa hotărârea recurată, iar în rejudecare va dispune admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtă, potrivit argumentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA împotriva Încheierii din 23 martie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA împotriva Sentinţei civile nr. 48/F/2016 din 6 aprilie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, admite acţiunea.

Dispune anularea Deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisă de pârâtă.

Obligă intimata la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - LM