Recourse against cancellation of EU rural development funding for artificial eligibility conditions dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acţiunea introdusă pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 23 octombrie 2015 şi înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL prin reprezentant legal B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta MADR - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 33657 din 9 septembrie 2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare x/21 iulie 2015, ambele emise de MADR - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, pe cale de consecinţă, să se constate că, contractul de finanţare încheiat între noi părţile este valabil urmând să fie obligată Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit la plata în favoarea reclamantei a tranşei de 151.997 RON, potrivit prevederilor Contractului de finanţare nr. x din 22 noiembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 67 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti.

Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL C. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti.

2. Recursul

2.1 Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC A. SRL C. prin reprezentant B. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

Recurenta susţine că nu a creat condiţii artificiale pentru a obţine plata aferenta proiectului.

Cu privire la acest aspect s-a precizat ca singura reglementare a noţiunii de "condiţii artificiale" este cuprinsa în art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii, în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală (în continuare "Regulamentul 65/2011"), conform căruia, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În acest sens, s-a menţionat ca cea mai recenta interpretare a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, obligatorie pentru toate tarile UE, a fost făcută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Camera a şasea, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenţia de plăţi, în continuare DFZ-RA), înregistrata pe rolul Curţii sub nr. C-434/12.

Cu privire la elementele stabilite de CJUE în cauza amintită, recurenta arată că nu există elementul obiectiv, întrucât nu au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, întrucât prin proiect a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

În acest sens, susţine că, prin activitatea desfăşurată de SC A. SRL cu ajutorul utilajelor achiziţionate cu sprijin financiar nerambursabil, s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cat şi obiectivele specifice şi cele operaţionale (conform Fisei tehnice a Măsurii 312.

Cu privire la acest aspect, se menţionează următoarele:

- SC A. SRL desfăşoară activităţi în sectorul non-agricol, constând în producerea de brichete şi peleţi din biomasă - prin activitatea sa fiind, aşadar, atins obiectivul general al măsurii 312, constând în încurajarea activităţilor non-agricole;

- societatea a creat şi a reuşit sa menţină, deosebit de greu, cel puţin în domeniul producţiei, un număr important de locuri de munca în mediul rural.

În ceea ce priveşte susţinerea APDRP, conform căreia nu ar fi atins obiectivul specific al Măsurii 312, întrucât "utilajele achiziţionate prin proiect (...) sunt destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii şi a firmelor deţinute de aceştia" este falsă, în condiţiile în care, între furnizorii şi clienţii societăţii se numără şi persoane care nu fac parte din familie, iar în acelaşi timp, nu exista nicio interdicţie legală ca membrii unei familii să se ajute între ei.

- nu în ultimul rând, prin activitatea sa, fiind organizată ca microîntreprindere, care desfăşoară activităţi în sectorul non-agricol, în spaţiul rural, a contribuit şi la realizarea obiectivelor operaţionale ale Măsurii 312, constând în crearea de microîntreprinderi în sectorul non-agricol în spaţiul rural şi reducerea gradului de dependentă fată de agricultură.

Or, în condiţiile în care, prin implementarea proiectului propus de SC A. SRL a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, este evident că neplata ajutorului financiar este nelegală şi profund inechitabilă.

În concluzie, având în vedere argumentele de mai sus, în prezenta cauză, nu este îndeplinita condiţia existenţei elementului obiectiv al art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, respectiv crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, toate cele trei proiecte fiind în concordanţă cu finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

Cu privire la inexistenţa elementului subiectiv, arată că nici SC A. SRL şi nici SC D. SRL nu au urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)

Simpla existenţă a unei legături de rudenie între titularii întreprinderilor, precum şi a altor legături juridice între acestea, cum ar fi sediul social sau împrejurarea că utilajele sunt parcate pe aceeaşi suprafaţă de teren nu fac dovada că cele două societăţi ar fi urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR. Astfel, este de necontestat că B. şi E. sunt rude de gradul I însă, niciuna din aceste împrejurări nu dovedeşte ca SC A. SRL ar fi urmărit altceva decât să contribuie, prin intermediul proiectului propus, la diversificarea economiei rurale, prin desfăşurarea unor activităţi în mediul rural, în sectorul non-agricol.

O interpretare contrară ar da naştere unor situaţii cu totul arbitrare, în condiţiile în care autoritatea care gestionează fondurile nerambursabile ar trebui sa aleagă, în lipsa oricărui criteriu de departajare, un singur proiect dintre mai multe proiecte propuse de membrii aceleaşi familii, în condiţiile în care toate proiectele ar fi perfect eligibile.

Se mai susţine că, în mod cu totul abuziv şi nelegal, APDRP a susţinut, apărare preluată de instanţa de fond, fără niciun fel de dovadă, că s-ar fi urmărit depăşirea ajutorului de minimis.

În realitate, SC A. SRL, nu a fost creata cu scopul de a eluda regula de minimis şi, de altfel, APDRP nu a adus nicio dovada în acest sens, ci, pur şi simplu, a făcut simple speculaţii.

Conform Ghidului Solicitantului pentru măsura 312 nu exista punctaj minim şi, se poate observa în rapoartele de selecţie aferente Măsurii 312, că în perioada de depunere au fost selectate proiecte cu punctaje mult mai mici decât cel obţinut de SC A. SRL.

Şi, pentru ca niciunde în legislaţia naţionala sau comunitara nu se prevede vreo interdicţie pentru ca membrii aceleaşi familii sa se sprijine între ei, în cauza de fata exista acte juridice încheiate intre titularul SC A. SRL şi membrii familiilor acestora (fie direct, fie prin intermediul unei societăţi comerciale în care aceştia au calitatea de asociaţi), însă nu în scopul de a încalcă regula de ajutor de minimis, ci în acela de a se sprijini reciproc şi, finalmente, de a asigura succesul afacerilor pentru care au fost accesate fondurile europene.

Eligibilitatea din punct de vedere tehnic, adică a sustenabilităţii şi a viabilităţii, au fost analizate de către experţii ADRP anterior semnării contractului de finanţare. Proiectul a fost conceput şi implementat în acord cu fişa măsurii 312, Ghidul Solicitantului şi contractului de finanţare semnat între AFIR şi SC A. SRL.

Prin urmare, având în vedere aceste argumente, în prezenta cauza, nu este îndeplinit nici elementul subiectiv, acela al urmăririi, în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care sa contravină obiectivelor schemei de ajutor, astfel că, nici din acest motiv, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, nu este aplicabil în prezenta cauza.

Masurile dispuse prin Procesul-verbal reprezintă, în fapt, expresia excesului de putere publica a APDRP, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Totodată, prin măsurile dispuse, APDRP se prevalează de propria culpă (turpitudine) ceea ce este inadmisibil din punct de vedere juridic. Astfel, este de necontestat că cererea de finanţare şi documentele ataşate acestora, au fost depuse în mai 2011, la OJPDRP SV., fiind verificate de aceeaşi funcţionari din cadrul acestei instituţii.

Or, este evident că încă, din anul 2011, aceşti funcţionari au avut posibilitatea sa constate ceea ce, la mai bine de trei ani de la încheierea contractelor de finanţare, APDRP consideră ca fiind indicii de frauda; mai mult AFIR afirmă ca decizia a fost luata în urma vizitei pe teren, lucru neadevărat - în anul 2014 nu a existat nici o vizita pe teren, deci putem concluziona ca experţii AFIR ajung la concluzia creării de "condiţii artificial" doar pe baza analizei dosarului depus în 2011)

Prin urmare, toate aceste aspecte au fost cunoscute de către APDRP, care, prin funcţionarii săi, a analizat şi aprobat cererile de finanţare, fără a considera ca s-ar fi creat condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor nerambursabile.

În condiţiile în care însăşi APDRP şi-a încălcat obligaţia legala de a verifica îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, constatarea de către aceeaşi autoritate a existentei unor condiţii artificiale, la peste trei ani de la încheierea contractelor de finanţare, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice), mai ales în condiţiile în care SC A. SRL nu a ascuns, în vreun fel, aspectele de fapt considerate, abia acum, ca având semnificaţia unor condiţii artificiale.

În aceste condiţii, măsura dispusa de APDRP, constând în rezilierea Contractului de finanţare şi neplata ajutorului nerambursabil, întruneşte elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, constituind un exces de putere publica în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter disproporţionat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat şi cu interesul public urmărit, toate acestea pe fondul propriei culpe a instituţiei publice chemate să verifice existenta sau nu a unor condiţii artificiale.

Or, pornind de la principiul de drept conform căruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu îşi poate invoca propria culpa în apărare), s-a precizat că, inclusiv în ipoteza absurdă în care s-ar aprecia că în speţă, ar exista condiţii artificiale, APDRP nu poate sancţiona pe SC A. SRL pentru că funcţionarii APDRP nu au identificat aşa-zisele condiţii artificiale, deşi trebuia şi puteau sa le observe, înainte de a se produce consecinţe juridice şi economice devastatoare pentru societate.

2.2. Apărările intimatei:

Intimata pârâtă AFIR a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.

Raportat la susţinerile recurentei privind corectitudinea şi legalitatea contractelor de credit, girat de părinţi şi firma acestora - E. şi F. precum şi SC D. SRL, a contractului de comodat încheiat cu firma deţinută de părinţi - SC D. SRL, dar şi cu privire la adăugarea codului CAEN complementar - 1610 în activitatea SC D. SRL ulterior datei depunerii cererii de finanţare a SC A. SRL, precum şi angajarea exclusiva a membrilor familiei - E., F., B. şi G.), arată că recurenta avea în conturi suma de 46.467,61 RON, având, totodată, posibilitatea de a apela la un credit garantat cu echipamentele achiziţionate prin proiect, cu acordul AFIR.

Analiza individuală a elementelor enumerate ca şi criterii subiective şi obiective, poate conduce la concluzia că sunt simple coincidenţe, însă atunci când sunt analizate în ansamblul lor, rezultă clar faptul că funcţionarea acestui beneficiar de fonduri FEADR este strict legată de resursele, financiare şi umane ale SC D. SRL (ai cărei asociaţi sunt E. şi F. - părinţi ai doamnei B.).

Mai mult decât atât, deşi reclamanta susţine lipsa de complementaritate a activităţilor SC A. SRL şi SC D. SRL prin faptul că deocamdată producerea de brichete se realizează din paie şi nu din rumeguş, realitatea este că singurele materii prime înregistrate în contabilitatea beneficiarului sunt furnizate ca "biomasă 16 tone" de către SC D. SRL, ceea ce face ca dependenţa SC A. SRL faţă de SC D. să fie şi de ordinul resurselor materiale.

Conform Contractului de comodat x din 27 mai 2011 clădirea - fânar C6 în suprafaţă de 590 mp este luată în folosinţă integral de către SC A. SRL, în timp ce, la data vizitei pe teren efectuate (17 iunie 2015) clădirea fânar C6 - este împărţită între SC A. SRL şi SC D. SRL - aceasta din urma derulând în acelaşi spaţiu un proiect finanţat în cadrul Schemei de ajutor de minimis pentru investiţii realizate de IMM (Scopul proiectului aşa cum reiese din Planul de investiţii depus la OTIMMC Iaşi este achiziţia de utilaje pentru prelucrarea lemnului Codul CAEN similar proiectului: 1610 - Tăierea şi rindeluirea lemnului; Locurile de muncă nou create: 5 locuri de muncă.)

Susţine intimata că declaraţia de încadrare a beneficiarului, recurenta din prezenta cauză, în categoria întreprinderilor autonome, depusă de acesta odată cu Cererea de Finanţare, nu este reală, având în vedere ca cele doua societăţi comerciale (SC A. SRL şi SC D. SRL) sunt administrate de H. aceasta nemaifiind o întreprindere autonoma pe piaţă.

De asemenea, asigurarea cofinanţării, atât pentru reclamantă s-a realizat prin creditare societăţii de către asociaţi unici ai SC D. SRL, aceeaşi societate punând la dispoziţia beneficiarului FEADR terenul pe care a fost implementat proiectul.

Intimata susţine că a demonstrat cu prisosinţă crearea unui cadru de interdependenţă financiară între SC A. SRL şi SC D. SRL, fiind evident că obiectivul Măsurii 312 nu a fost atins, în senul că nu s-a finanţat un proiect independent, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcţionează, ci s-a finanţat practic o singură entitate (o familie) a cărei activitate profită doar acesteia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză:

3.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Primul motiv de recurs invocat de recurentă se circumscrie inexistenţei în cauză a elementelor obiectiv şi subiectiv pentru incidenţa condiţiilor artificiale, aşa cum a statuat AFIR.

Cu titlu de principiu, prin crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile se contravine obiectivelor măsurii 312 finanţată prin FEADR, printre care şi obiectivul general şi anume dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole. Astfel că, suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existenţa pe ansamblu a unor circumstanţe subiective şi obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor de implementare prevăzute în cererea de finanţare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312 finanţată prin FEADR nu a fost atins.

În ceea ce priveşte noţiunea de "condiţii artificiale", se va porni de la Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria), constatând că prin decizia din 14 septembrie 2012, pronunţată de Curte la 26 septembrie 2012, în procedura Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia.

În această cauză, CJUE a stabilit că, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune:

• pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condiţiile pentru obţinerea plaţilor au fost create în mod artificial;

• pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea plăţilor.

În continuare, Curtea a precizat ca revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenta acestor doua elemente, care trebuie dovedite în conformitate cu normele dreptului naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii.

Concluzionând în hotărârea CJUE se stabileşte că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare"

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Din documentele dosarului, rezultă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, că semnatara cererii de finanţare - B.- (persoană ce avea şi calitatea de administrator al societăţii contestatoare la momentul obţinerii finanţării, astfel cum rezultă din extrasele ORC aflate la dosar), este fiica asociaţilor SC D. SRL. În pofida retragerii din societate, d-na B. rămâne implicată în activitatea acesteia fiind împuternicită în acest sens de către noul administrator (I.), astfel cum rezultă din cuprinsul menţiunilor din procesul-verbal, necontestate. Această din urmă societate, împreună cu acţionarii săi, au garantat obţinerea unui credit de către recurentă, în vederea asigurării finanţării din resurse proprii a proiectului; acest aspect este relevat de copiile contractelor de credit/ipotecă depuse la dosar .

De asemenea, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de către reprezentanţii intimatei cu ocazia deplasării la locul investiţiei, utilajul ce a cărui achiziţie a făcut obiectul finanţării este amplasat într-o hală aparţinând SC D. SRL, în imediata proximitate a unor utilaje aflate în proprietatea aceleiaşi societăţi. Aşa cum rezultă din cererea de finanţare, utilajul în cauză a fost achiziţionat în vederea producerii de brichete de rumeguş (produs ca urmare a prelucrării lemnului).

Mai mult, societatea aparţinând părinţilor semnatarei cererii de finanţare are în obiectul de activitate tăierea şi rindeluirea lemnului; aceeaşi societate apare ca fiind singurul furnizor de materie primă al SC A. SRL, astfel cum rezultă din evidenţele contabile cercetate de intimată.

Pe de altă parte, din Registrul salariaţilor petentei rezultă că, la data de 21 aprilie 2015, singurii angajaţi ai acestei societăţi sunt semnatara cererii de finanţare şi părinţii acesteia. În fine, din menţiunile procesului-verbal în speţă (necontestat sub acest aspect), reiese că SC D. SRL nu ar fi fost eligibilă în vederea obţinerii unei finanţări de felul celei în cauză.

Aşadar, toate aceste elemente coroborate, au condus în mod legal atât autoritatea publică, cât şi instanţa de fond către concluzia către cele două societăţi nu sunt autonome, date fiind relaţiile de rudenie constatate, legăturile juridice create, prin încheierea contractelor de comodat sau de împrumut a unor sume de bani, legăturile economice, prin prestarea serviciilor uneia dintre societăţi către cealaltă societate, ori legăturile geografice. Toate aceste elemente analizate separat nu pot avea o consecinţă juridică, însă coroborate cu întreaga situaţie de fapt generată de derularea contractului de finanţare, creează aparenţa faptului că recurenta nu reprezintă o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Ca atare, în mod legal a stabilit instanţa de fond că aspectele care compun atât elementul obiectiv cât şi elementul subiectiv, coroborate, conduc la concluzia reţinută de echipa de control, în sensul creării artificiale, în scopul obţinerii finanţării nerambursabile, a unei societăţi aparent autonome, controlată în realitate de o altă societate, care activează pe acelaşi segment de piaţă şi care nu îndeplinea condiţiile necesare obţinerii finanţării în cadrul măsurii 312, întrucât beneficiase anterior de finanţare în cadrul măsurilor 3.1, Program Sapard şi 121, Program FEADR.

Tot în legătură cu acest motiv de recurs, se mai impune precizarea că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari.

De asemenea, conform art. 3 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanţare, beneficiarul avea obligaţia să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, conform art. 11 alin. (3) din aceeaşi anexă, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

În legătură criticile privind "ajutorul de minimis", din documentele dosarului analizate mai sus, rezultă că, în cauză, a fost depăşit plafonul maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entităţi juridice care au accesat simultan Măsura 312, întrucât în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că s-au creat condiţii artificiale de către beneficiarul contractului " prin fracţionarea artificială a investiţiei pentru a beneficia de finanţare în cadrul măsurii 312, obţinând astfel depăşirea plafonului maxim nerambursabil al sprijinului financiar", instituţia fiind obligată la recuperarea în integralitate a finanţării acordate.

Un ultim argument de nelegalitate invocat de recurentă se referă la faptul că AFIR îşi invocă propria culpă prin sancţionarea recurentei, având în vedere că cererea de finanţare şi documentele ataşate acestora, au fost depuse în mai 2011, la OJPDRP SV., fiind verificate de aceeaşi funcţionari din cadrul acestei instituţii.

În acest sens, se observă că potrivit reglementărilor legale, una din principalele atribuţii ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Astfel, deşi la momentul încheierii contractului a fost verificată, din punct de vedere formal, îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, totuşi la acel moment Agenţia nu a avut la dispoziţie toate datele privind implementarea proiectului şi modalitatea de derulare a acestuia, astfel încât este îndreptăţită ca pe perioada de monitorizare să supună beneficiarii unor controale ex post, tocmai pentru stabilirea eventualelor nereguli, aşa cum sunt ele definite de O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Pe de altă parte, conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Aşadar, stabilirea faptului că la momentul încheierii contractului au fost create condiţii artificiale pentru accesarea finanţării, poate fi efectuată şi ulterior acestui moment, cu atât mai mult cu cât existenţa condiţiilor artificiale se verifică atât în raport de conduita reclamantei la momentul încheierii contractului cât şi în raport de activitatea sa ulterioară.

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condiţiilor de accesare a finanţării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menţinerea acestor condiţii şi a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate iniţial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenţei unei nereguli.

Totodată, se constată că numai o parte dintre elementele identificate subzistau la data depunerii cererii de finanţare restul de elemente au rezultat în urma verificărilor modului de menţinere a criteriilor de eligibilitate rezultând din analiza felului în care beneficiarul a înţeles să implementeze proiectul.

Este adevărat că AFIR avea obligaţia legala de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea ajutorului, însă atribuţiile intimatei pârâte de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se întinde pe toată durata de derulare a contractului, astfel că dacă la momentul acordării ajutorului, nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acţiuni de control, autoritatea ar fi săvârşit un abuz de putere publică.

Mai mult, în cauză, stabilirea existenţei condiţiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente (inclusiv a acţiunilor desfăşurate de părţi pe parcursul derulării contractului) care luate în ansamblu au creat convingerea autorităţii că s-au încălcat dispoziţiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condiţiilor de la momentul acordării finanţării.

În consecinţă, nu se poate vorbi de o eventuală nulitate a contractului pentru motivul săvârşirii unui abuz de putere publică din partea AFIR.

3.2 Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL C. prin reprezentant B. împotriva Sentinţei civile nr. 67 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - LM