Company fails to suspend data-deletion order; supervisory authority prevails on appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 iunie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 emise de pârâtă până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi care are ca obiect acţiunea în anularea respectivului act administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3428 din 7 august 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2018, s-a respins excepţia conexităţii şi cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 413 C. proc. civ., până la pronunţarea definitivă a instanţei în Dosarul cauzei nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, formulate de pârâtă; s-a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 emisă de pârâtă până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

3. Recursul

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea excepţiei conexităţii, suspendarea judecăţii cauzei sau respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

3.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Cu privire la excepţia conexităţii raportat la cauza nr. 4821/2/2018 aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, recurenta-pârâtă a arătat că în Dosarul nr. x/2018, a solicitat anularea Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018, act administrativ la care se referă prezenta cauză.

În acelaşi timp, prin dosarul prezentei cauze - Dosarul nr. x/2018 - se solicită suspendarea executării aceleiaşi Decizii nr. 106 din 21 mai 2018, până la soluţionarea cererii privind anularea acestei decizii (Dosarul nr. x/2018).

În consecinţă, s-au format două dosare care au aceleaşi părţi (A. SA şi Autoritatea de supraveghere), acelaşi obiect (Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 emisă de Autoritate) şi a căror cauza este în strânsă legătură (anulare, respectiv suspendare).

Fiind sesizate complete diferite ale aceleiaşi instanţe, devin aplicabile dispoziţiile art. 139 alin. (3) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. 13209/3/2018 aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, se arată că în mod greşi s-a reţinut de către prima instanţă că nu se justifică, de vreme soluţionarea prezentei cauze nu depinde de soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, cât timp la baza emiterii Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 stă în primul rând Procesul-verbal de constatare/sancţionare nr. x din 3 aprilie 2018 care face obiectul cauzei nr. 13209/3/2018. De altfel, instanţa a considerat oportună suspendarea executării deciziei până la soluţionarea definitivă a plângerii, dar a apreciat în mod contradictoriu că suspendarea judecării prezentei cauze nu se impune.

Pe fondul cererii de suspendare, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greşit instanţa a admis suspendarea executării Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018.

Autoritatea de supraveghere consideră că, în cauză, intimata-reclamantă A. SA (societate pe acţiuni, cu activităţi în domeniul telecomunicaţiilor prin reţele fără cablu, şi nu o autoritate publică sau un serviciu public) nu a demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 la care face trimitere art. 15 pe care îşi întemeiază solicitarea de suspendare a executării deciziei, respectiv dovedirea prejudiciului material şi motivarea cazului bine justificat.

Autoritatea de supraveghere consideră că motivele invocate de reclamanta în cererea de suspendare presupun o cercetare aprofundată a legalităţii actului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii. Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului trebuie să rezulte cu uşurinţă şi în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, îndoieli care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.

În ceea ce priveşte "paguba iminentă", intimata-reclamantă nu justifică faptul că punerea în executare a Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 îi aduce grave prejudicii.

Potrivit art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001, Autoritatea de supraveghere poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate.

Având în vedere că, în urma investigaţiei efectuate la intimata-reclamantă s-a constatat prin procesul-verbal de constatare/sancţionare nr. x din 3 aprilie 2018, care stă la baza emiterii deciziei, ce face obiectul cauzei prezente, încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 şi necesitatea aplicării şi a măsurilor prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege, în mod corect şi legal, Autoritatea de supraveghere a emis Decizia nr. 106/21 mai 2018. De altfel, fapta săvârşită de intimata-reclamantă prezintă un pericol social ridicat astfel că în urma constatărilor din procesul-verbal de constatare/sancţionare nr. x din 3 aprilie 2018 s-a reţinut că A. SA, în calitate de operator de date cu caracter personal, a săvârşit o contravenţie pentru care s-a aplicat amendă în cuantum de 7.000 RON, conform art. 32 din Legea nr. 677/2001, modificată şi completată, coroborat cu art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

În plus, autoritatea nu a emis imediat decizia de aplicare a măsurilor prevăzute de art. 21 din Legea nr. 677/2001, ci a atenţionat intimata-reclamantă (prin - procesul-verbal de constatare/sancţionare nr. x din 3 aprilie 2018) cu privire la faptul că eventualele măsuri cu caracter administrativ adoptate de ANSPDCP vor fi comunicate ulterior în scris şi că, pentru evitarea emiterii deciziei, s-au formulat recomandări privind ştergerea/distrugerea datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele care le conţin, deja colectate fără a avea consimţământul expres al persoanelor vizate, prevederi legale exprese sau avizul ANSPDCP.

Se arată că intimata-reclamantă nu a luat vreo măsură privind intrarea în legalitate, deşi a mai fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001. Astfel, în mod eronat invocă intimata-reclamantă faptul că decizia ar încalcă în mod flagrant principiul proporţionalităţii măsurilor, instituit de art. 53 din Constituţie.

Prin procesul-verbal nr. x din 3 aprilie 2018, autoritatea de supraveghere a formulat recomandări (cu caracter informativ de a ajuta operatorul în a intra în legalitate), iar prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 a dispus în sarcina intimatei-reclamante, în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, măsura de ştergere a datelor colectate excesiv şi distrugere a copiilor de actele de identitate reţinute ilegal.

Aşadar, măsura a fost dispusă exclusiv prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018, fiind prevăzută expres de Legea nr. 677/2001, care sub acest aspect nu se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001 pentru că nu au caracter contravenţional. Completarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 cu prevederile O.G. nr. 2/2001 se face exclusiv în baza art. 35 alin. (2) cu privire la regimul sancţionator contravenţional.

Alegaţiile intimatei-reclamante din acţiune cu privire la Decizia nr. 228 din 13 martie 2017 a Curţii Constituţionale a României privind neconstituţionalitatea art. 12 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile prezentei speţe având în vedere că în prezenta cauză nu are ca obiect sancţiuni contravenţionale, ci măsuri administrative prevăzute expres de Legea nr. 677/2001.

Comparaţia dintre legea veche, respectiv Legea nr. 677/2001 şi legea nouă, respectiv Regulamentul general privind protecţia datelor în sensul că faptele săvârşite înainte de 25 mai 2018 şi considerate pe legea veche contravenţii, nu mai puteau fi sancţionate după 25 mai 2018 dacă legea nouă nu mai considera respectivele fapte contravenţii nu prezintă relevanţă, deoarece în prezenta speţă nu este supusă soluţionării o contravenţie, ci o măsură administrativă care nu echivalează cu o contravenţie.

Reclamanta afirmă de altfel că nu era necesară obţinerea consimţământului expres al abonaţilor pentru colectarea datelor cu caracter personal la care se referă decizia pentru că executa prelucrarea în baza unei obligaţii legale, adică prelucrarea CNP-ului şi a celorlalte date de identificare de aplicabilitate generală, făcând o interpretare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile.

Din verificările efectuate s-a constatat că, nu în toate cazurile, clientul declară că este de acord cu prelucrarea datelor personale prin fotocopierea şi reţinerea unei copii a actului de identitate în scopul încheierii şi executării contractelor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice solicitate. (Anexa nr. 2A la procesul-verbal). Mai mult, din documentele puse la dispoziţia echipei de control a reieşit că, prin reţinerea unei copii a actului de identitate, se colectează şi se prelucrează date personale care nu se regăsesc prin contract.

În mod excepţional, datele cu caracter personal pot fi prelucrate de către operator, fără consimţământul persoanei vizate, în situaţiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 677/2001. În ceea ce priveşte prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, aceasta poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat în mod expres şi neechivoc consimţământul sau dacă prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală, în concordanţă cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, modificată şi completată. Coroborat cu aceste dispoziţii, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că Autoritatea de supraveghere poate stabili şi alte cazuri în care se poate efectua prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiţia instituirii unor garanţii adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate. Raportat la prevederile legale sus-menţionate, condiţiile de prelucrare a codului numeric personal şi a altor date cu caracter personal cu funcţie de identificare de aplicabilitate generală au fost stabilite, în detaliu, prin Decizia preşedintelui Autorităţii de supraveghere nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din 28 decembrie 2011, partea I, fiind opozabilă "erga omnes".

Cât priveşte avizul Autorităţii de supraveghere, acesta poate fi acordat numai cu condiţia instituirii unor garanţii adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate şi cu respectarea principiului caracterului adecvat, pertinent şi neexcesiv al prelucrărilor de date implicate, în conformitate cu prevederile art. 2 coroborate cu cele ale art. 5 din decizia menţionată mai sus.

Totodată, dispoziţiile art. 6 din Decizia nr. 132/2011 instituie interdicţia colectării şi reţinerii datelor cu caracter personal cu funcţie de identificare de aplicabilitate generală, prin efectuarea şi reţinerea de copii de pe cartea de identitate sau de pe alte documente care le conţin, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 2 din aceeaşi decizie.

Pentru promovarea unei acţiuni în instanţă sau demararea executării silite este suficientă deţinerea CNP-ului şi adresei clientului, nefiind impusă de vreun text de lege colectarea şi stocarea de copii de pe actele de identitate, ce conţin, pe lângă datele de identificare, reglementate de art. 8 din Legea nr. 677/2001 şi alte date cu caracter personal precum data de expirare a documentului etc. Mai mult, CNP-ul şi adresa clientului sunt colectate şi prin contractul de servicii de comunicaţii electronice, fiind introduse în aplicaţie de angajaţi ai operatorului A., după compararea cu actele de identitate solicitate clienţilor la încheierea contractului, situaţie în care apare ca nejustificată colectarea şi stocarea de copii de pe actele de identitate.

Reclamanta nu a justificat nicicum pertinenţa sau neexcesivitatea prelucrării datelor de identificare prin reţinerea de copii de pe actele de identitate sau alte asemenea documente; în schimb, de pe tot parcursul plângerii sale adresate instanţei reiese scopul real al prelucrării, respectiv satisfacerea unor interese pur comerciale (recuperarea datoriilor), în detrimentul respectării drepturilor persoanelor vizate.

Autoritatea de supraveghere a sancţionat intimata-reclamantă pentru nerespectarea anumitor criterii de prelucrare a datelor, respectiv cele prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001. Prevederea art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001 statuează expres în legislaţia naţională, principiul proporţionalităţii, potrivit cărora datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate şi ulterior prelucrate, iar efectele acestui principiul se reflectă asupra modului de interpretare şi aplicare a regulilor specifice domeniului protecţiei datelor. Operatorul, de telefonie, în speţă intimata-reclamantă A. SA, trebuie să caute întotdeauna metoda cea mai puţin intruzivă, prin alegerea unui proces care nu implică prelucrarea copiilor actelor de identitate, dacă acest lucru este posibil.

Or, reclamanta nu a respectat principiul proporţionalităţii şi nu a justificat necesitatea imperioasă a prelucrării datelor de identificare prin reţinerea de copii de pe actele de identitate şi de ce aceasta ar fi mai presus de drepturile persoanelor vizate, întrucât la încheierea contractelor, datele minime necesare acestui act pot fi completate în formulare de către persoanele desemnate de reclamantă, după verificarea actelor de identitate prezentate de clienţi la încheierea contractului, situaţie în care apare ca nejustificată colectarea şi stocarea inclusiv de copii de pe actele de identitate.

Totodată, în timpul investigaţiei intimata-reclamantă nu a dovedit faptul că este supusă obligaţiei de respectare a legislaţiei privind spălarea banilor în cazul tuturor clienţilor - persoane fizice, invocând prin plângere contravenţională, la acest moment, faptul că i-ar fi necesară copia cărţii de identitate în acest scop. Nici în contractele cu clienţii nu se menţionează un asemenea scop ulterior prelucrării sau în alte documente prezentate de intimata-reclamantă în cadrul investigaţiei.

La prelucrarea datelor cu caracter personal care nu au caracter special, precum nume, prenume, adresă, telefon, sunt aplicabile dispoziţiile art. din Legea nr. 677/2001, respectiv consimţământul expres şi neechivoc la momentul încheierii contractului (alin. (1), urmând ca ulterior, pentru executarea contractului, să aplice dispoziţiile de excepţie de la consimţământ, respectiv alin. (2) lit. a).

Nu aceeaşi este însă situaţia pentru datele cu funcţie de identificare aplicabilitate generală, prelucrate în speţă, precum CNP şi seria şi număr al cărţii de identitate, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 677/2001, cu cele trei condiţii, consimţământul expres, prevedere legală expresă sau avizul Autorităţii de Supraveghere. Chiar şi alin. (1) al art. 5 exceptează prelucrările care vizează date din categorii menţionate la art. 8 din Legea nr. 677/2001, motiv pentru care, cele două temeiuri legale nu se pot confunda.

În consecinţă, colectarea şi stocarea de copii de pe documentele de identificare a persoanei, pentru clienţii intimatei-reclamante - persoane fizice, care încheie contracte de prestări servicii reprezintă o practică abuzivă a acesteia în raport de scopul declarat al prelucrării.

Întrucât din investigaţie nu au rezultat temeiurile legale pe care se sprijină colectarea şi prelucrarea copiei cărţii de identitate pentru furnizarea serviciilor respectiv, nu există consimţământul expres şi neechivoc al persoanei vizate, nu există prevederi legale exprese şi nici avizul Autorităţii de supraveghere, pe baza necesităţii temeinic argumentate şi dovedite, intimatei-reclamante i s-a dispus prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 ştergerea/distrugerea datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele care le conţin, deja colectate fără a avea consimţământul expres al persoanelor vizate, prevederi legale exprese sau avizul ANSPDCP, iar prin Procesul-verbal nr. x din 3 aprilie 2018 a fi sancţionat cu amendă.

Între momentul încheierii actului de control (3 aprilie 2018) - contestat în cauza nr. 13209/3/2018, Autoritatea de supraveghere a lăsat un interval de timp (mai mare de 30 de zile) pentru ca intimata-reclamantă să intre în legalitate. Or, având în vedere că aceasta nu a comunicat că ar fi dispus măsurile recomandate prin procesul-verbal, Autoritatea de supraveghere emis Decizia nr. 106 din 21 mai 2018.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 din C. proc. civ., art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) şi art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, art. 21 alin. (3) lit. d), art. 32 din Legea nr. 677/2001.

3.2. Întâmpinarea

Intimata-reclamantă A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

3.2.1. Cu privire la excepţia conexităţii, nu se poate reţine identitatea de obiect între cele două cauze, în mod corect reţinând prima instanţă că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 139 noul C. proc. civ. Astfel, instanţa a validat apărările sale legate de lipsirea de finalitate a cererii de suspendare în măsura în care aceasta ar fi fost conexată la acţiunea de fond. Legiuitorul a dat părţii interesate posibilitatea de a formula cererea de suspendare atât pe cale separată, cât şi împreună cu acţiunea de fond, opţiunea sa neputând fi infirmată de solicitarea de conexare a acţiunii de fond cu cererea de suspendare.

Se mai arată că pe rolul Curţii de Apel au existat două dosare ce aveau ca obiect acţiunea în anulare a Deciziei (Dosarul nr. x/2018 şi respectiv Dosarul nr. x/2018), dosare ce vor fi finalmente conexate (există litispendenţă). Nu există însă nicio justificare pentru conexarea cererii de suspendare cu vreunul din dosarele având ca obiect anularea Deciziei.

3.2.2. Cu privire la respingerea cererii de suspendare, se arată că prima instanţă a făcut o distincţie între potenţiala legătură dintre acţiunea de fond (Dosarul nr. x/2018) şi plângerea contravenţională (Dosarul nr. x/2018) şi lipsa de legătură dintre cererea de suspendare şi plângerea contravenţională. În cererea de suspendare nu se judecă fondul/legalitatea Deciziei, aşa încât în mod corect a reţinut prima instanţă în motivarea soluţiei de respingere a cererii de suspendare că soluţionarea prezentei cauze nu depinde de soluţionarea plângerii contravenţionale.

3.2.3. Cu privire la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat

3.2.3.1. Reţinerile primei instanţe în legătură cu cazul bine justificat

i.Cu privire la argumentul procedural legat de emiterea Deciziei cu încălcarea efectului suspensiv al plângerii contravenţionale, prima instanţă a reţinut că, prin decizie, pârâta a transformat recomandările din procesul-verbal (a căror suspendare a operat prin formularea plângerii contravenţionale) în obligaţii executorii, stabilite printr-un act administrativ, în condiţiile în care efectul suspensiv al plângerii afecta nu doar efectivitatea recomandărilor din procesul-verbal, ci şi validitatea situaţiei de fapt reţinute prin procesul-verbal de contravenţie contestat.

ii. Cu privire la argumentul procedural legat de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, prima instanţă a reţinut că ar putea avea efecte inclusiv asupra legalităţii deciziei, în condiţiile în care deşi decizia a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 677/2001), efectele acesteia se produc sub imperiul legii noi, mai permisive din punct de vedere al regulilor de drept substanţial în ce priveşte prelucrarea datelor personale cu caracter de identificare.

iii. Cu privire la argumentul extinderii nejustificate şi excesive a sferei recomandărilor atunci când au fost transformate în obligaţii în decizie, prima instanţă a reţinut că, deşi decizia are la bază procesul-verbal de contravenţie, prin care au fost stabilite anumite recomandări, decizia stabileşte, pe baza aceloraşi constatări de fapt, obligaţii mult mai drastice decât cele din recomandările făcute anterior.

3.2.3.2. Combaterea criticilor recurentei cu privire la condiţia cazului bine justificat

i. Critica referitoare la justificarea cazului bine justificat prin motive de nelegalitate invocate în alt dosar (dosarul de anulare a deciziei)

Analizarea cazului bine justificat pentru dispunerea suspendării presupune pipăirea motivelor de nelegalitate invocate de reclamant în acţiunea de fond (Dosarul nr. x/2018). Îndoielile legitime cu privire la legalitatea actului a cărui suspendare se solicită se creează prin analizarea frugală a motivelor de nelegalitate, mai ales cele procedurale sau de ordin formal, care nu necesită o analiză aprofundată.

ii. Critica referitoare la faptul că în cauză este vorba despre suspendarea unei măsuri administrative, şi nu a unei sancţiuni contravenţionale (referitor la argumentul legate de legea contravenţională mai favorabilă)

Argumentul recurentei este invalid întrucât ar fi absurd ca argumentul legii contravenţionale mai favorabile să aibă efecte doar asupra validităţii procesului-verbal de contravenţie, şi nu şi asupra măsurilor emise ulterior, în baza procesului-verbal de contravenţie, prin Decizia nr. 106. Măsurile de intrare în legalitate nu se pot dispune decât atunci când este îndeplinită premisa existenţei unei fapte ilicite, de nerespectare a regimului de prelucrare a datelor personale. Dacă nu există faptă ilicită, nu există interes şi justificare pentru dispunerea vreunei sancţiuni indiferent de regim, contravenţional sau administrativ.

Intimata a susţinut că în cauză nu este vorba doar de legea contravenţională mai favorabilă, ci şi de legea de drept substanţial mai favorabilă (regimul de colectare a datelor cu scop de identificare este mai flexibil, mai favorabil potrivit noului Regulament decât era sub regimul legii vechi). De aceea a reţinut prima instanţă că legea mai favorabilă afectează validitatea procesului-verbal de contravenţie, dar şi legalitatea/executorialitatea deciziei de măsuri.

Recurenta a susţinut că nu există obligaţie legală care să o exonereze de necesitatea obţinerii consimţământului clienţilor pentru colectarea copiilor actelor de identitate şi că această obligaţie legală nu a fost indicată de intimată pentru că ea nu ar exista.

Intimata a arătat că acest argument nu îşi are locul în acest cadru procesual (recurs la suspendarea executării), ci în judecata pe fond a plângerii contravenţionale şi a Deciziei. Prima instanţă nu a analizat în soluţionarea cererii de suspendare existenţa obligaţiei legale de colectare a copiilor actelor de identitate ca şi condiţie a cazului bine justificat, pentru că intimata nu a invocat acest argument în susţinerea cererii de suspendare (pentru că avea vocaţia de a determina prejudecarea fondului).

De asemenea, sunt nerelevante susţinerile extensive ale recurentei care vizează fondul acţiunii în anulare, intimata neînvestind instanţa de suspendare cu motive de nelegalitate de drept substanţial (caracterul excesiv/proporţional al colectării, existenţa consimţământului, existenţa obligaţiei legale nefăcând obiectul argumentaţiei noastre în cererea de suspendare).

3.2.3.3. Reţinerile primei instanţe în legătură cu condiţia pagubei iminente

Prima instanţă a reţinut că ştergerea unei sfere atât de largi de documente şi de date ar aduce prejudicii reclamantei care nu şi-ar mai putea desfăşura obligaţiile contractuale asumate de clienţi (nu ar mai putea verifica identitatea clienţilor, nu ar mai putea selecta între clienţii care poartă nume identice sau similare, etc). Nu sunt de neglijat nici prejudiciile aduse autorităţilor publice sau unor servicii publice, cum ar fi Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă; nu s-ar mai putea asigura portabilitatea numerelor de telefon, pentru care este necesar ca furnizorul donor să anexeze cererii deportare o copie a cărţii de identitate.

3.2.3.4. Combaterea criticilor recurentei cu privire la condiţia pagubei iminente

Recurenta-pârâtă a susţinut că nu ar fi îndeplinită condiţia pagubei iminente pentru că aducerea la îndeplinire a măsurii de ştergere a copiilor cărţilor de identitate ale clienţilor şi nu ar produce o perturbare gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, în condiţiile în care intimata este o entitate de drept privat.

În primul rând, în conformitate cu art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, condiţia pagubei iminente este îndeplinită alternativ când persoana vătămată ar suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil o autoritate publică sau un serviciu public ar suferi o perturbare previzibilă gravă în funcţionare. În speţă, sunt îndeplinite ambele elemente alternative ale condiţiei pagubei iminente, în sensul că în lipsa măsurii suspendării s-ar produce prejudicii atât activităţii intimatei, cât şi activităţii serviciilor publice sau autorităţilor statului, aspect pe care prima instanţă l-a reţinut şi reflectat în mod corect în sentinţa recurată.

Mai susţine recurenta-pârâtă că prima instanţă a reţinut în mod greşit că aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de pârâtă ar produce prejudicii activităţii sale, întrucât emiterea Deciziei s-a făcut în exercitarea dreptului recurentei de a dispune măsuri. Simpla împrejurare că emiterea deciziei s-a făcut în exercitarea dreptului recurentei-pârâte de a dispune măsuri nu poate nega prejudiciul pe care l-ar încerca intimata dacă efectele Deciziei nu ar fi suspendate până la lămurirea legalităţii acesteia.

În drept, au fost invocate prev. art. 494 noul C. proc. civ. raportat la art. 205 noul C. proc. civ.

3.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susţinerile din cererea de recurs.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

4.2. Acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se cere în cauza de faţă face obiectul a două dosare: Dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal (în curs de soluţionare de către prima instanţă) şi Dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la acesta din urmă fiind formulată cerere de renunţare la judecată de către reclamantă, în curs de soluţionare de către prima instanţă.

5. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

5.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 emisă de pârâtă, se instituie obligaţia reclamantei ca în termen de 30 de zile de la comunicare să şteargă/distrugă datele cu caracter personal privind codul numeric personal şi alte date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele ce le conţin, deja colectate fără a avea consimţământul expres al persoanelor vizate, prevederi legale exprese sau avizul autorităţii.

Decizia a fost emisă, aşa cum arată chiar pârâta, în baza procesului-verbal de constatare/sancţionare nr. x din 3 aprilie 2018 (contestat şi aflat pe rolul instanţei Tribunalului Bucureşti - Dosar nr. x/2018) şi a Raportului nr. x din 10 mai 2018, întocmit ca urmare a investigaţiei din data de 3 aprilie 2018.

5.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita respingere a excepţiei conexităţii faţă de cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2018

Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută susţinerea recurentei, în sensul că există identitate de obiect între cauza de faţă şi cauza mai sus menţionată; nu doar cauza juridică este diferită în cele două dosare, ci şi obiectul acestora, distincţia dintre anulare şi suspendare conducând la obiecte diferite ale acţiunii.

Pe de altă parte, nici nu e necesară reţinerea identităţii de obiect pentru a se putea invoca conexitatea, fiind suficient ca între obiectele celor două cauze ce se doresc a fi conexate să existe o strânsă legătură, legătură care există şi nu poate fi contestată.

Cu toate acestea, îndeplinirea acestei cerinţe a existenţei legăturii între cele două dosare nu este suficientă pentru a se dispune conexarea, fiind necesară îndeplinirea premisei referitoare la cerinţa ca o eventuală conexare să fie utilă pentru asigurarea unei bune judecăţi.

Or, cum în mod corect a reţinut prima instanţă şi a invocat şi intimata-reclamantă, modul de reglementare a suspendării prin art. 15 din Legea nr. 554/2004 sugerează faptul că reclamantul are un drept de opţiune între a formula cererea de suspendare separat sau în acelaşi dosar cu acţiunea în anulare, drept de opţiune ce intră în conţinutul principiului disponibilităţii. Dacă s-ar permite conexarea, la cererea pârâtului, a cererii de suspendare introduse separat de reclamant cu dosarul ce are ca obiect acţiunea în anulare, ar fi practic anihilat acest drept de opţiune reglementat de legiuitor exclusiv la latitudinea reclamantului, ceea ce în mod evident ar fi contrar scopului legii.

Pe de altă parte, dincolo de acest raţionament, nu există niciun motiv pentru care se poate considera că este în interesul unei bune judecăţi conexarea cererii de suspendare (care trebuie judecată cu celeritate) cu cererea de anulare a aceluiaşi act administrativ.

Astfel, acest prim motiv de recurs este nefondat.

5.3. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. 13209/3/2018 aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, având ca obiect plângerea contravenţională

Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti are ca obiect anularea Procesului-verbal de contravenţie nr. x din 3 aprilie 2018 întocmit de recurenta-pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 7313 pronunţată la data de 08.11.2018 în cauza de mai sus, a fost respinsă plângerea contravenţională ca neîntemeiată, apelul împotriva acesteia nefiind încă declarat sau soluţionat.

Recurenta-pârâtă a arătat că la baza emiterii Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 ce face obiectul prezentei cauze stă în primul rând Procesul-verbal de constatare/sancţionare nr. x din 3 aprilie 2018 care face obiectul cauzei nr. 13209/3/2018, astfel că se impunea suspendarea judecării acestui proces până la soluţionarea definitivă a procesului contravenţional.

Înalta Curte constată că, dacă o asemenea legătură ar putea fi eventual incidentă în ceea ce priveşte acţiunea în anulare a Deciziei nr. 106 din 21 mai 2018 şi plângerea contravenţională (Dosarul nr. x/2018), în mod evident nu există această legătură între cererea de suspendare a aceleiaşi decizii şi plângerea contravenţională. Pentru soluţionarea cererii de suspendare, instanţa este chemată să verifice doar o aparenţă în drept, pe baza împrejurărilor invocate ca fiind suspiciuni de nelegalitate, fără să rezolve în concret fondul litigiului dedus judecăţii; or, a aştepta soluţionarea plângerii contravenţionale, în condiţiile în care pârâta susţine că procesul-verbal de contravenţie e stat la baza emiterii deciziei administrative, înseamnă a prejudeca fondul cererii de suspendare şi a lipsi de finalitate cererea judecării cu celeritate a suspendării.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecăţii cauzei, acest motiv de recurs fiind nefondat.

5.4. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la condiţia cazului bine justificat

Cu privire la argumentul procedural legat de emiterea Deciziei cu încălcarea efectului suspensiv al plângerii contravenţionale, prima instanţă a reţinut că, prin decizie, pârâta a transformat recomandările din procesul-verbal (a căror suspendare a operat prin formularea plângerii contravenţionale) în obligaţii executorii, stabilite printr-un act administrativ, în condiţiile în care efectul suspensiv al plângerii afecta nu doar efectivitatea recomandărilor din procesul-verbal, ci şi validitatea situaţiei de fapt reţinute prin procesul-verbal de contravenţie contestat.

Înalta Curte constată că sub acest aspect sunt fondate susţinerile recurentei- pârâte, care înlătură această legătură de dependenţă între procesul-verbal de contravenţie şi decizia emisă.

Astfel, prin Procesul-verbal nr. x din 3 aprilie 2018, autoritatea de supraveghere a formulat recomandări (cu caracter informativ de a ajuta operatorul în a intra în legalitate), iar prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018 a dispus în sarcina intimatei-reclamante, în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, măsura de ştergere a datelor colectate excesiv şi distrugere a copiilor de actele de identitate reţinute ilegal.

Aşadar, măsura a fost dispusă exclusiv prin Decizia nr. 106 din 21 mai 2018, fiind prevăzută expres de Legea nr. 677/2001, care sub acest aspect nu se completează cu prevederile O.G. nr. 2/2001 pentru că nu au caracter contravenţional.

Având temeiuri juridice diferite şi producând efecte juridice diferite, nu se poate reţine că suspendarea executării procesului-verbal de contravenţie duce în mod automat la suspendarea efectelor Deciziei nr. x din 21 mai 2018, deoarece O.G. nr. 2/2001 se referă exclusiv la efectul suspensiv al plângerii asupra procesului-verbal de contravenţie, neputând fi extins acest efect şi cu privire la acte ulterioare distincte de procesul-verbal.

Ca urmare, acest motiv de reţinere a cazului bine justificat va fi înlăturat de instanţa de recurs.

În al doilea rând, prima instanţă a reţinut, cu privire la argumentul procedural legat de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, faptul că acesta ar putea avea efecte inclusiv asupra legalităţii deciziei, în condiţiile în care deşi decizia a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 677/2001), efectele acesteia se produc sub imperiul legii noi, mai permisive din punct de vedere al regulilor de drept substanţial în ce priveşte prelucrarea datelor personale cu caracter de identificare.

Înalta Curte reţine că această comparaţie între Legea nr. 677/2001 şi legea nouă, respectiv Regulamentul general privind protecţia datelor, în sensul că faptele săvârşite înainte de 25 mai 2018 şi considerate pe legea veche contravenţii, nu mai puteau fi sancţionate după 25 mai 2018 dacă legea nouă nu mai considera respectivele fapte contravenţii, nu prezintă relevanţă, deoarece în prezenta speţă nu este supusă analizării o contravenţie, ci o măsură administrativă care nu echivalează cu o contravenţie. Pe de altă parte, o asemenea analiză ar depăşi cu siguranţă limitele judecăţii unei cereri de suspendare. Astfel, nici acest motiv de caz bine justificat nu poate fi reţinut.

În al treilea rând, prima instanţă a reţinut că deşi decizia are la bază procesul-verbal de contravenţie prin care au fost stabilite anumite recomandări, decizia stabileşte, pe baza aceloraşi constatări de fapt, obligaţii mult mai drastice decât cele din recomandările făcute anterior.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că între momentul încheierii actului de control contestat în cauza nr. 13209/3/2018 (3 aprilie 2018) şi momentul emiterii deciziei din prezenta cauză, Autoritatea de supraveghere a lăsat un interval de timp (mai mare de 30 de zile) pentru ca intimata-reclamantă să intre în legalitate. Or, având în vedere că aceasta nu a comunicat că ar fi dispus măsurile recomandate prin procesul-verbal, Autoritatea de supraveghere emis Decizia nr. 106 din 21 mai 2018.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei, se reţine ca temei pentru emiterea acesteia prev. art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001, care permite autorităţii de supraveghere să dispună, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate şi poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acţiuni în justiţie. Astfel, separat de emiterea proceselor-verbale de contravenţie conform art. 32 şi 35 din aceeaşi lege şi independent de sancţionarea contravenţională, autoritatea recurentă poate emite decizii de obligare a reclamantei să intre în legalitate.

Ca atare, nu se poate reţine argumentul de aparenţă a nelegalităţii deciziei prin aceea că s-ar fi stabilit pe calea deciziei administrative măsuri mai drastice decât cele din procesul-verbal de contravenţie, câtă vreme o asemenea comparaţie nu este utilă, faţă de regimul juridic distinct al celor două tipuri de acte administrative.

În concluzie, niciunul din argumentele reţinute de prima instanţă ca reprezentând caz bine justificat nu se menţine, în lumina prezentelor considerente.

5.5. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la condiţia pagubei iminente

Deşi faţă de caracterul cumulativ al condiţiilor cerute de legiuitor pentru a dispuse suspendare, este suficientă neîndeplinirea uneia pentru a se ajunge la respingere, Înalta Curte va proceda şi la analiza condiţiei pagubei iminente.

Prima instanţă a reţinut că ştergerea unei sfere atât de largi de documente şi de date ar aduce prejudicii reclamantei care nu şi-ar mai putea desfăşura obligaţiile contractuale asumate de clienţi (nu ar mai putea verifica identitatea clienţilor, nu ar mai putea selecta între clienţii care poartă nume identice sau similare, etc.). Nu sunt de neglijat nici prejudiciile aduse autorităţilor publice sau unor servicii publice, cum ar fi Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă; nu s-ar mai putea asigura portabilitatea numerelor de telefon, pentru care este necesar ca furnizorul donor să anexeze cererii deportare o copie a cărţii de identitate; în plus, paguba ar fi ireversibilă, nefiind posibilă întoarcerea executării, măcar pentru o perioadă de timp.

Înalta Curte reţine că impedimentul legat de imposibilitatea identificării clienţilor în situaţia în care ar fi şterse datele sub forma copiilor actelor de identitate este unul fals din punct de vedere logic, deoarece CNP-ul şi adresa clientului sunt colectate şi prin contractul de servicii de comunicaţii electronice, fiind introduse în aplicaţie de angajaţi ai operatorului A., după compararea cu actele de identitate solicitate clienţilor la încheierea contractului, situaţie în care apare ca nejustificată colectarea şi stocarea de copii de pe actele de identitate. Pentru promovarea unei acţiuni în instanţă sau demararea executării silite este suficientă deţinerea CNP-ului şi adresei clientului, nefiind impusă de vreun text de lege colectarea şi stocarea de copii de pe actele de identitate, ce conţin, pe lângă datele de identificare, reglementate de art. 8 din Legea nr. 677/2001 şi alte date cu caracter personal.

Înalta Curte constată că ceea ce trebuia justificat de către intimata-reclamantă la nivel de aparenţă era necesitatea prelucrării datelor de identificare prin reţinerea de copii de pe actele de identitate sau alte asemenea documente; explicaţia oferită de aceasta, în sensul că o asemenea prelucrare era necesară în scopul recuperării datoriilor nu duce la o aparenţă de legalitate a acestei prelucrări, care urmăreşte satisfacerea unor interese pur comerciale.

Pe de altă parte, nici argumentele legate de prejudiciile aduse prin executarea obligaţiilor instituite prin Decizie asupra activităţii autorităţilor publice şi a unor servicii publice, cum ar fi Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă, imposibilitatea asigurării portabilităţii numerelor de telefon sau dispariţia garanţiilor de prevenire a unor fapte de spălare de bani nu pot fi avute în vedere, deoarece niciunul din aceste scopuri nu poate fi urmărit cu orice mijloc, respectiv prin încălcarea regulilor referitoare la protecţia datelor cu caracter personal. Cum în mod corect a subliniat recurenta-pârâtă, nu s-a demonstrat că aceasta este supusă obligaţiei de respectare a legislaţiei privind spălarea banilor în cazul tuturor clienţilor - persoane fizice, iar nici în contractele cu clienţii nu se menţionează un asemenea scop ulterior prelucrării sau în alte documente prezentate în cadrul investigaţiei.

Împrejurarea că paguba ar fi ireversibilă, nefiind posibilă întoarcerea executării, măcar pentru o perioadă de timp, este de asemenea incorect reţinută, deoarece dacă se consolidează corectitudinea colectării datelor de către reclamantă, aceasta urmează a proceda la colectarea din nou a tuturor datelor amintite de la clienţii săi.

În concluzie, nici condiţia pagubei iminente cu este îndeplinită în prezenta cauză, ceea ce duce la caracterul nefondat al cererii de suspendare.

6. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă; va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SA, ca nefondată; vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, referitoare la soluţia dată de prima instanţă excepţiei conexităţii şi cererii de suspendare a judecăţii prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinţei civile nr. 3428 din 7 august 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/2018 în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SA

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SA, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.

Procesat de GGC - LM