Eligibility for rural development grants: proof of artificial conditions and functional independence under Regulation 65/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 3 decembrie 2014, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicitând anularea Procesului-verbal nr. x din 1 iulie 2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) şi a Deciziei nr. 28811 din 21 august 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative, cu consecinţa menţinerii contractului de finanţare nr. x din 29 noiembrie 2012.

Prin Sentinţa nr. 1707 din 8 iunie 2015 a Tribunalului Bihor a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 190/CA/2015-P.I. din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 iulie 2014 şi Decizia nr. 28811 din 21 august 2014 dată în soluţionarea contestaţiei administrative, ambele emise de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 3500 RON, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a prezentat situaţia de fapt şi a arătat că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Prima critică are în vedere aprecierea instanţei că:

"pentru a reţine că este incident art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei UE nr. 65/2011, este necesar ca organul de control să probeze că s-au creat condiţiile obţinerii frauduloase a finanţării, nefiind suficientă simpla enumerare a unor elemente de natură a crea suspiciuni".

În esenţă, motivarea instanţei se bazează pe considerentele CJUE din Hotărârea dată în cauza C-343/12 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad B., prin decizia din 14 septembrie 2012.

Regulamentul CE nr. 2988/1995, Regulamentul CE nr. 1975/2006 şi Regulamentul CE nr. 65/2011 nu cuprind o definiţie a noţiunii de condiţii artificiale, fiind lăsată în sarcina statelor membre.

Prin art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 se prevede că, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Din interpretarea dată în mod constant de CJUE în materie, pentru a se reţine această neregulă se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, cu consecinţa că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR să nu poată fi atinsă, precum şi existenţa unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În hotărârea preliminară pronunţată de CJUE în cauza C-434112 Slancheva, s-au conturat limitele în care instanţele naţionale analizează aceste cerinţe:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare".

Raportat la cele două elemente, Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, în cuprinsul căreia se statuează:

"în ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005).

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale altei companii fără a căuta să obţină profit propriu; în acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare. Elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Curtea subliniază faptul că evaluarea per ansamblu trebuie făcută ţinându-se cont de toate realităţile cazului respectiv. În principal, trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiţie este obţinerea finanţării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei. Aşadar, Articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul ca motiv unic faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanţii acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare şi celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

Urmând acest raţionament, elementele de fapt, legale, economice, funcţionale şi personale ale cazului trebuie cercetate foarte serios, luate în calcul şi analizate înainte de a concluziona că există condiţii artificiale".

Recurenta pârâtă susţine că din analiza şi coroborarea tuturor acestor indicatori referitori la elemente subiective şi pe baza a diverse dovezi materiale rezultă că prin înfiinţarea SC A. SRL nu a fost creată o microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al Măsurii 312, ci o societate interdependentă, cu scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

Aşadar, s-a constatat că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanţii acestui tip de sprijin, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Elementele menţionate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 21.849 din 1 iulie 2014, par iniţial a fi simple coincidenţe, însă analizate în totalitatea lor, aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului financiar nerambursabil.

Analizând elementele enunţate rezultă fără echivoc că prin implementarea proiectului nu a fost atins obiectivul general al Măsurii 312, ci s-a concertat în sensul creării de condiţii artificiale în avantajul altei firme (SC C. SRL) şi care coordonează activitatea desfăşurată de aceasta.

Referitor la susţinerile beneficiarului, cu privire la ponderea veniturilor obţinute din prestarea serviciilor către SC C. SRL, precizează că menţiunile AFIR din cadrul procesului-verbal de constatare sub acest aspect sunt relevante din prisma acelor elemente care demonstrează faptul că societatea beneficiară a finanţării nerambursabile a fost, în fapt, creată pentru a obţine finanţarea în locul societăţii C. SRL. Astfel, reclamanta a obţinut un scor de selecţie de 70 de puncte, fapt ce i-a permis contractarea, în condiţiile în care cel mai mic punctaj contractat a fost de 70 de puncte. Societatea C. SRL nu ar fi obţinut finanţarea în situaţia în care ar fi depus în propriul nume cerere de finanţare în cadrul Măsurii 312, pentru următoarele considerente: nu ar fi obţinut 20 de puncte în cadrul criteriului de selecţie S4 -"Proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până în 40 de ani la data depunerii proiectelor", întrucât asociatul societăţii este de sex masculin, cu vârsta de peste 40 de ani; nu ar fi obţinut 25 de puncte în cadrul criteriului de selecţie S5 - "Microîntreprinderi nou înfiinţate", întrucât societatea a fost înregistrată la Registrul Comerţului şi i-a fost atribuit Codul Unic de Înregistrare în anul 1993.

Menţiunile echipei de verificare privitoare la volumul de servicii prestat de societatea beneficiară a finanţării nerambursabile către SC C. SRL dovedesc că existenţa societăţii reclamante pe piaţă este condiţionată de existenţa şi disponibilitatea SC C. SRL de a contracta serviciile reclamantei. Această concluzie este valabilă inclusiv pentru contractele de prestări servicii care, după cum menţionează beneficiarul, nu ţin de activitatea finanţată de AFIR.

A doua critică adusă sentinţei recurate priveşte eronata interpretare de către instanţă a sumelor de bani cu care societatea C. SRL a creditat SC A. SRL, respectiv suma de 14.880 RON, întrucât informaţiile cuprinse în extrasul de cont din 31 decembrie 2012 contribuie la fundamentarea concluziei finale şi nu reprezintă o concluzie în sine.

A treia critică se referă la faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere şi relaţia de rudenie dintre d-na D. şi d-nul E., respectiv faptul că acesta din urmă a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor depuse pentru SC A. SRL. Acest aspect, coroborat cu celelalte informaţii cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor, întăresc concluzia conform căreia societatea reclamantă a fost creată pentru a deservi intereselor societăţii C. SRL, a existat o coordonare inclusiv în ceea ce priveşte tipul echipamentelor achiziţionate din partea SC C. SRL, viitor beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă. Astfel, societatea C. SRL a avut un rol determinant în ceea ce priveşte alegerea utilajelor care, ulterior, vor fi utilizate în propriul interes.

Totodată, Contractul de comodat nr. x din 9 mai 2011, ataşat cererii de finanţare, a fost semnat pentru SC A. SRL (reprezentată prin D.) cu dl. F. şi d-na G. pentru folosinţa cu titlu gratuit a unei camere de 9 mp şi platforma betonată în suprafaţă de 80 mp, situat în comuna Sântandrei, sat Sântandrei.

Astfel, îndeplinirea obiectivului specific Măsurii 312, de a crea şi diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins, întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale beneficiarului rezultă că acesta prestează servicii către o societate aparţinând aceleiaşi familii.

Pentru elementele subiective trebuie stabilit, mai întâi, scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, acestea sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

Urmând acest raţionament, elementele de fapt, legale, economice, funcţionale şi personale trebuie cercetate foarte serios, luate în calcul şi analizate înainte de a concluziona că există sau nu condiţii artificiale, nefiind suficient a menţiona că nu există nicio normă juridică ce interzice membrilor familiei titularului întreprinderii reclamante să obţină fonduri în cadrul aceleiaşi scheme de ajutor.

A fost invocată şi jurisprudenţa CJUE, respectiv hotărârea pronunţată în cauza C-110/13, din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, prin care Curtea a decis că articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă şi, de asemenea, că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Recurenta pârâtă a mai invocat disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 care definesc noţiunea de neregularitate, al treilea şi al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, prevederi din care rezultă că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

1.4 Apărările intimatei reclamante

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susţinând, în privinţa contractelor încheiate cu SC C. SRL, că acestea vizează următoarele tipuri de servicii: servicii de consultanţă tehnică (ex. întocmire devize oferte, situaţii de lucrări) datorită calificării responsabilului legal ca subinginer constructor; prestări servicii conform codificării CAEN 4312 "Lucrări de pregătire a terenului", activitate care face obiectul proiectului de finanţare nerambursabilă.

Relaţia contractuală cu SC C. SRL pentru servicii de consultanţă tehnică datează încă din 1 octombrie 2012, înaintea achiziţionării utilajelor finanţate prin FEADR, şi a continuat şi după implementarea proiectului. În consecinţă, veniturile obţinute din aceste servicii au caracter de continuitate şi nu au avut scopul de a finanţa achiziţiile de bunuri şi servicii din cadrul proiectului FEADR. De asemenea, pentru finanţarea acestui proiect, reclamanta a contractat un credit de investiţii garantat cu imobil proprietate personală. Mai mult, se omite faptul că SC C. SRL nu beneficiază şi nu a beneficiat de fonduri nerambursabile, că această colaborare putea fi sesizată şi verificată de inspectorii APDRP la data semnării contractului de finanţare.

Din total venituri realizate de companie în anul 2013, în cuantum de 169.110 RON, doar 74.340 RON reprezintă venituri obţinute din relaţii contractuale cu SC C. SRL pentru prestării servicii conform codificării CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului", activitate ce face obiectul proiectului de finanţare nerambursabilă, ceea ce reprezintă 44% din total venituri. 48.000 RON reprezintă venituri obţinute din relaţii contractuale cu SC C. SRL pentru prestări servicii consultanţă tehnică, activitate ce nu face obiectul proiectului cu finanţare nerambursabilă, iar 46.770 RON sunt venituri din prestări servicii către alte companii.

Din total venituri realizate de companie în anul 2014, în cuantum de 139.325 RON, doar 24.730 RON prezintă venituri obţinute din relaţii contractuale cu SC C. SRL pentru prestări servicii conform codificării CAEN 4312 - Lucrări de pregătire a terenului, ceea ce reprezintă 18% din total venituri. 16.000 RON reprezintă venituri obţinute în relaţii contractuale cu SC C. SRL pentru prestări servicii de consultanţă tehnică, activitate ce nu face obiectul proiectului cu finanţare nerambursabilă, iar 98.595 RON, adică 71% din total venituri, sunt venituri din prestări servicii către alte companii.

Precizează intimata reclamantă că suma de 14.880 RON care apare pe extrasul de cont nu reprezintă creditare de la SC C. SRL, ci este o plată aferentă facturii fiscale nr. x din 7 decembrie 2012, prin care se achită servicii de consultanţă tehnică. Faptul că plata către SC H. SRL, unul din furnizorii societăţii, a fost realizată în aceeaşi zi este pur circumstanţială şi asocierea făcută de echipa de control este forţată şi total nejustificată.

La data realizării procedurilor de achiziţii pentru bunurile ce fac obiectul acestui proiect, D. era asociat unic şi administrator al societăţii neavând angajaţi sau colaboratori. Dată fiind experienţa soţului său în sectorul construcţiilor a considerat oportună cooptarea lui în comisia de analizare şi adjudecare a ofertelor de preţ. Membrii comisiei de adjudecare, numele şi datele de identificare ale acestora au fost prezentate în cadrul dosarelor de achiziţii, care au fost avizate favorabil de către APDRP, fără să se constate vreo problemă sau neregulă.

Mai arată că SC A. SRL este independentă şi funcţionează independent de celelalte societăţi, motivele enumerate de echipa de control în cadrul procesului-verbal sunt circumstanţiale şi subiective şi nu constituie în niciun fel indicii din care să rezulte că ar fi fost create condiţii artificiale în scopul obţinerii de finanţare pe Măsura 312.

2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

Între părţi s-a încheiat la data de 29 noiembrie 2012 Contractul de finanţare seria x nr. xM011160500180 având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile în sumă de 372.247,56 RON pentru implementarea proiectului cu titlul "Achiziţii de utilaje la societatea A. SRL". Perioada de implementare a fost cuprinsă în intervalul 29 noiembrie 2012 - 29 februarie 2014, proiectul fiind finalizat la data controlului, plata celei de-a doua tranşe din suma alocată fiind efectuată în decembrie 2013.

În perioada 30 mai 2014 - 24 iunie 2014 s-a efectuat un control finalizat cu întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 iulie 2014, prin care s-a concluzionat că investiţia realizată de societatea reclamantă a devenit neeligibilă reţinându-se încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011, întrucât s-au creat condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare prin faptul că societatea A. SRL a fost înfiinţată formal, în scopul obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul Măsurii 312, creându-se un avantaj nejustificat societăţii C. SRL al cărei asociat unic şi administrator este E., soţul reprezentantului legal al societăţii reclamante.

În susţinerea acestei concluzii s-a invocat faptul că reclamanta a încheiat 6 contracte de prestări servicii, dintre care 3 cu aceeaşi firmă, respectiv SC C. SRL, iar ponderea cea mai mare a veniturilor obţinute de beneficiar o au veniturile realizate prin prestarea de servicii către această societate având ca obiect principal de activitate "Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale - cod CAEN 4120". Prin urmare, cele două societăţi funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă.

Asociatul unic şi administratorul SC C. SRL este domnul E.. Sediul social al SC C. SRL se află în municipiul Oradea, judeţul Bihor, aceeaşi cu adresa de domiciliu a domnului E..

În urma verificării informaţiilor extinse din ONRC, pentru beneficiarul SC A. SRL s-a constatat că reprezentantul legal al proiectului (asociat unic şi administrator), d-na D., are domiciliul la aceeaşi adresă cu sediul social al SC C. SRL şi cu domiciliul domnului E., fiind soţul acesteia.

În extrasul de cont din 31 decembrie 2012, ataşat dosarului cerere de plată tranşa I, SC C. SRL a creditat SC A. SRL în data de 07 decembrie 2012, cu suma de 14.880,00 RON. În aceeaşi zi, SC A. SRL achită furnizorului de servicii SC H. SRL suma de 12.152,00 RON.

De asemenea, s-a constatat că soţul d-nei D., asociat unic al SC C. SRL, domnul E., este membru în comisia de evaluare achiziţii pentru proiectul finanţat prin FEADR.

Contractul de comodat nr. x din 9 mai 2011, ataşat cererii de finanţare, pentru folosinţa cu titlu gratuit a unei camere de 9 mp şi platforma betonată în suprafaţă de 80 mp, situat în comuna Sântandrei, sat Sântandrei, a fost încheiat de SC A. SRL cu dl. F. şi d-na G..

Prin cererea de finanţare, reclamanta s-a angajat să creeze 4 locuri de muncă. Potrivit statelor de plată pentru perioada septembrie 2013 - aprilie 2014, societatea avea 5 angajaţi.

S-a constatat că investiţia realizată de SC A. SRL, judeţul Bihor, a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate, respectiv: art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011; art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011; prevederile fişei tehnice a Măsurii 312; prevederile contractului de finanţare: art. 1, art. 8, Anexa I - Prevederi Generale - art. 1, art. 2, art. 3, art. 8.

Instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 iulie 2014 şi Decizia nr. 28811 din 21 august 2014 de soluţionare a contestaţiei administrative apreciind că, pentru a reţine incidenţa textului de lege indicat ca temei de drept al procesului-verbal de constatare nereguli, este necesar ca organul de control să probeze că s-au creat artificial condiţiile obţinerii frauduloase a finanţării, nefiind suficientă simpla enumerare a unor elemente de natură a crea suspiciuni.

Instanţa a reţinut că societatea reclamantă a solicitat şi obţinut finanţare pentru activitatea ce corespunde codului CAEN 4312, respectiv pentru Lucrări de pregătire a terenului, sens în care a achiziţionat în februarie 2013 şi august 2013 două buldo excavatoare şi un compactor, utilajele fiind identificate de organul de control la sediul declarat, fiind respectate exigenţele asumate prin contractul de finanţare.

Cât priveşte activitatea desfăşurată, a constatat că beneficiarul finanţării a încheiat contracte de prestări servicii cu mai multe societăţi dintre care, după data achiziţionării bunurilor respective, două au fost încheiate cu C. SRL, iar restul cu I. SRL, B. SRL şi J. SRL, contravaloarea serviciilor prestate fiind încasată după cum rezultă din înscrisurile prezentate şi din situaţia expusă de însuşi organul de control la cap. 5 al procesului-verbal.

Totodată, instanţa a constatat că reclamanta s-a obligat să creeze 4 locuri de muncă, iar la data verificării avea 5 angajaţi conform fişei din REGES generate în data de 7 mai 2014, obligaţia fiind deci îndeplinită.

În acest context, atât timp cât obligaţiile asumate contractual au fost îndeplinite, concluzia din actul de control se bazează pe simpla enumerare a unor indicatori de natură a crea suspiciuni şi nu pe probe certe şi concludente în sensul că s-ar fi creat artificial condiţiile obţinerii frauduloase a finanţării.

Instanţa de fond a reţinut incidenţa jurisprudenţei CJUE - hotărârea pronunţată în cauza C - 434/12 - Slancheva apreciind că din probele administrate rezultă că finanţarea obţinută a fost folosită potrivit scopului stabilit prin contractul încheiat, au fost create locuri de muncă, s-au derulat activităţi economice conform codului CAEN pentru care s-a solicitat sprijinul.

Împrejurarea că două dintre contractele încheiate s-au derulat cu societatea C. SRL nu poate conduce la concluzia că societatea reclamantă a fost înfiinţată formal pentru a crea un avantaj nejustificat acesteia din urmă, atât timp cât s-a dovedit că are angajaţi proprii şi întreţine relaţii comerciale şi cu alte societăţi. Nici faptul că a beneficiat de consultanţă din partea acestei societăţi în care calitatea de asociat o are un afin nu poate fi reţinut prin el însuşi ca o dovadă a unei acţiuni concertate la fraudă din partea beneficiarului şi a cocontractantului. Plecând de la prezumţia de bună credinţă, o astfel de colaborare, căreia de altfel i-a dat girul chiar autoritatea care a evaluat procedura de implementare a proiectului, poate fi expresia valorificării expertizei în domeniu, fără vreo conotaţie ilicită, în absenţa unei dovezi contrare.

Nici susţinerea potrivit căreia societatea C. SRL ar fi creditat în data de 7 decembrie 2012 societatea A. SRL cu suma de 14.880 RON nu poate fi reţinută pentru că în realitate suma respectivă reprezintă, după cum rezultă din cuprinsul facturii fiscale nr. x din 7 decembrie 2012, plata contravalorii serviciilor de consultanţă aferente Contractului nr. x/2012 încheiat cu C. SRL, iar plata în aceeaşi zi a sumei de 12.152 RON cu titlu de servicii H. SRL nu poate conduce la concluzia trasă de organul de control.

Înalta Curte reţine că în mod corect prima instanţă a apreciat că procesul-verbal de constatare înregistrat la AFIR sub nr. 21.849 din 1 iulie 2014 este nelegal, respectiv că nu s-au creat condiţii artificiale pentru obţinerea frauduloasă a finanţării nerambursabile.

Referitor la prima critică adusă sentinţei se constată că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În interpretarea acestei norme, C.J.U.E. a statuat prin hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond Zemedelie Razplashtatelna agentsia, că este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru a se dispune o asemenea măsură şi anume: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului nerambursabil, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă şi existenţa unui element subiectiv constând în intenţia de a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că nu sunt întrunite în cauză ambele elemente, autoritatea pârâtă prezentând o simplă enumerare a unor aspecte de natură a crea suspiciuni dar care, analizate coroborat şi în acord cu jurisprudenţa C.J.U.E., nu sunt de natură a dovedi existenţa unei coordonări deliberate pentru a obţine finanţare cu fraudarea legii.

Se reţine că Măsura 312 se încadrează în Axa III - "Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale" şi are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, iar ca obiective specifice: a) crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; b) creşterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă; c) crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

C.J.U.E. a stabilit în hotărârea anterior menţionată că instanţa de trimitere trebuie să analizeze, prin raportare la probele administrate, existenţa a două elemente, respectiv a unuia obiectiv şi a unuia subiectiv. În acest sens, instanţei naţionale îi revine sarcina de a analiza care sunt împrejurările obiective care conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, precum şi de a stabili dacă, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. S-a arătat că instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Înalta Curte apreciază că nu au fost identificate în prezentul litigiu împrejurări obiective care să conducă la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) nu a fost atinsă de către reclamantă.

Se are în vedere şi Nota directoare pentru Auditori nr. 22, emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, invocată în cererea de recurs, referitoare la crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, notă în care se precizează, cu privire la elementele obiective, că faptele trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul Măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice (art. 52 (a) (ii) R1698/2005).

Din analiza corelată a aspectelor enumerate în procesul-verbal contestat rezultă îndeplinirea obiectivelor măsurii în discuţie.

În ceea ce priveşte contractele încheiate de societatea reclamantă se reţine că unul din cele trei contracte încheiate cu societatea C. SRL este anterior obţinerii finanţării nerambursabile de către reclamantă şi are ca obiect întocmirea ofertelor, decontarea producţiei, activităţi ce nu fac obiectul proiectului cu finanţare nerambursabilă. În consecinţă, veniturile obţinute de reclamantă în temeiul acestui contract nu pot fi avute în vedere la stabilirea ponderii pe care o au în cadrul veniturilor realizate în baza proiectului de finanţare sumele plătite de societatea C. SRL.

Totodată, reclamanta a prestat servicii şi altor societăţi comerciale, potrivit contractelor încheiate cu acestea, enumerate în procesul-verbal contestat, astfel încât nu poate fi reţinută susţinerea recurentei pârâte conform căreia existenţa societăţii reclamante pe piaţă este condiţionată de existenţa şi disponibilitatea SC C. SRL de a contracta serviciile reclamantei.

Referitor la numărul locurilor de muncă înfiinţate de societatea reclamantă în derularea proiectului în discuţie se menţionează chiar în procesul-verbal contestat că prin cererea de finanţare s-a angajat să creeze 4 locuri de muncă, iar potrivit statelor de plată pentru perioada septembrie 2013 - aprilie 2014, societatea avea 5 angajaţi.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că este evidentă îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 constând în crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural. De altfel, autoritatea nu precizează, în concret, de ce nu a fost îndeplinit acest obiectiv specific, în condiţiile în care numărul locurilor de muncă înfiinţate a fost mai mare decât cel la care se obligase reclamanta pentru a obţine finanţarea nerambursabilă.

A doua critică din cererea de recurs este, de asemenea, nefondată, întrucât SC C. SRL nu a creditat SC A. SRL în data de 7 decembrie 2012, cu suma de 14.880,00 RON. Conform menţiunilor din factura nr. x din 7 decembrie 2012 depusă în copie la dosar, această sumă reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de societatea reclamantă către societatea C. SRL în baza Contractului nr. x din 1 octombrie 2012, încheiat anterior achiziţionării de către beneficiar a utilajelor FEADR.

Împrejurarea că la 7 decembrie 2012 reclamanta a achitat furnizorului de servicii SC H. SRL suma de 12.152,00 RON nu poate fundamenta ideea creditării reclamantei de către societatea menţionată, fiind vorba despre o simplă supoziţie, lipsită de suport probator.

Ultima critică formulată de recurentă are în vedere participarea soţului d-nei D., reprezentant legal al proiectului în relaţia cu AFIR, în comisia de evaluare a ofertelor, coroborat cu faptul că o mare parte a veniturilor societăţii reclamante provin din servicii prestate către SC C. SRL, ceea ce conduce, în opinia recurentei, la concluzia că a existat o coordonare inclusiv în ceea ce priveşte tipul echipamentelor achiziţionate din partea SC C. SRL, viitor beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă.

În privinţa acestei critici se reţine că, privită în mod individual, împrejurarea participării soţului d-nei D., reprezentant legal al proiectului în relaţia cu AFIR, în comisia de evaluare a ofertelor depuse pentru societatea reclamantă, ar putea conduce spre un indiciu care să contureze o suspiciune de neregulă, dar pentru a stabili dacă este vorba despre crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii ajutorului financiar nerambursabil, trebuie să se procedeze la o analiză corelată şi nu individuală a elementelor menţionate în procesul-verbal contestat, analiză din care să rezulte cu certitudine neîndeplinirea obiectivelor măsurii în discuţie.

În acest sens, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu este suficientă simpla enumerare a unor elemente de natură a crea suspiciuni.

Or, aşa cum s-a precizat deja, aceste obiective au fost realizate, atât obiectivul general, cât şi obiectivele specifice, astfel încât împrejurarea invocată în cadrul celei de-a treia critici formulate de recurenta pârâtă devine lipsită de relevanţă.

Cât priveşte jurisprudenţa CJUE invocată în cererea de recurs şi anume hotărârea pronunţată în cauza C-110/13, din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, privind interpretarea articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, instanţa de recurs apreciază că nu poate constitui un argument în soluţionarea favorabilă a căii de atac, de vreme ce nu a rezultat din probele administrate că în cauză este vorba despre întreprinderi afiliate - societatea reclamantă şi SC C. SRL.

În consecinţă, nu se poate reţine săvârşirea de către societatea reclamantă a unei nereguli, în înţelesul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 - act normativ în temeiul căruia a fost încheiat procesul-verbal contestat, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanţare şi ale actelor normative enumerate în acest proces-verbal.

Faţă de aceste considerente, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 190/CA/2015-P.I. din 23 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - LM