Jurisdictional conflict over EU-funded administrative contract claims and the mandatory appellate competence for non-repayable funding.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: 1) obligarea pârâtei, în temeiul art. 13 alin. (7) din Contractul de finanţare nr. x din 2 aprilie 2014 la plata următoarelor sume: - 35.537,02 RON reprezentând cheltuieli neeligibile, aferent cererii de plată nr. x; - 1.766,58 RON reprezentând cheltuieli neeligibile, aferent cererii de plată nr. x; 2) obligarea pârâtei, potrivit art. 13 alin. (10) din Contractul de finanţare nr. x din 2 aprilie 2014 la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data plăţii efective; 3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 535 din data de 21 februarie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Din actele dosarului reiese că, deşi invocă neregularităţi în executarea contractului de finanţare, reclamantul nu a înţeles să recurgă la procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, la care face referire art. 14 alin. (3) din contractul de finanţare, şi care presupune emiterea unui titlu pentru recuperarea creanţei. Prin urmare, nu se poate aprecia că cererea de chemare în judecată ar avea legătură cu vreun act administrativ, în sensul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. În realitate, cererea reclamantului este o acţiune în pretenţii ce are drept izvor o specie de contract administrativ. Întrucât nu tinde la modificarea ori desfiinţarea contractului, competenţa materială urmează a se stabili în funcţie de valoarea pretenţiei, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport cu argumentele expuse, constatând că suma pretinsă de reclamant este inferioară celei de 1.000.000 de RON, Curtea a admis excepţia şi pe cale de consecinţă a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a.

2. A doua instanţă învestită, după declinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 5970 din data de 16 octombrie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în vigoare de la 15 februarie 2013, toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Legiuitorul a prevăzut în mod expres că sunt de competenţa curţii de apel toate cererile privind acte ale unei autorităţi publice centrale şi sume rezultate din fonduri europene nerambursabile fără vreo distincţie cu privire la procedura de recuperare a acestor fonduri.

Sunt întrunite condiţiile prev. de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 pentru ca prezenta cauză să fie supusă judecăţii curţii de apel în primă instanţă - acţiunea priveşte un contract încheiat cu o autoritate publică centrală şi se solicită plata unor sume derivând din acesta.

Aşa cum a arătat reclamanta prin acţiune, finanţarea contractului a fost asigurată în baza Schemei de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investiţiilor în turism din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013.

În condiţiile în care necompetenţa tribunalului este de ordine publică, în baza art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial învestite - Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe un contract încheiat cu o autoritate publică centrală, iar finanţarea contractului a fost asigurată din fonduri europene nerambursabile în baza Schemei de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investiţiilor în turism din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel"

Însă, dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 statuează în mod expres că:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Prin urmare, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Cum obiectul acţiunii de faţă priveşte un act al unei autorităţi publice centrale, iar obiectul cauzei îl reprezintă sume privind finanţarea nerambursabilă, Înalta Curte constată că, din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi pe pârâta SC A. SRL în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2019.

Procesat de GGC - LM