Magistrate’s challenge to judicial-inspection report and Plenum decision rejected as unfounded; report deemed preparatory act, legality upheld.

Asupra cauzei de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia formulată de contestatoare:

Prin cererea înregistrată la nr. x/2018 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 mai 2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Agenţiei Naţionale de Integritate, conform art. 68 C. proc. civ., şi a solicitat să se constate: 1 - nulitatea Hotărârii nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; 2 - nulitatea Raportului nr. x din 19 octombrie 2017 emis de Agenţia Naţională de Integritate; 3 - nulitatea Rezoluţiei nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016 din 24 iunie 2016 a Inspecţiei Judiciare de exercitare a acţiunii disciplinare; 4 - constatarea stării de incompatibilitate în care se găseşte B., inspector şef al Inspecţiei Judiciare; 5 - nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecţia Judiciară; 6 - apărarea sistemului judiciar şi a magistratului A.; contestatoarea a menţionat în cuprinsul contestaţiei că invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, interpretate prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

2. Apărările formulate de intimaţi:

2.1 Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care, cu privire la capătul de cerere nr. x având ca obiect nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecţia Judiciară, a invocat excepţia inadmisibilităţii, în ceea ce priveşte petitele nr. 2 şi 4 privind nulitatea Raportului Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 38336/G/1I din 19 octombrie 2017 şi constatarea stării de incompatibilitate în care se află inspectorul-şef al Inspecţiei judiciare, domnul judecător B., a invocat excepţia necompetentei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; faţă de capătul de cerere nr. x privind nulitatea Rezoluţiei nr. 1096/U/623/DIJ din 24 iunie 2016 a Inspecţiei Judiciare a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii; a mai arătat că, în ceea ce priveşte capetele de cerere nr. 2. 3 şi 4, contestatoarea a formulat cereri identice ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 138 C. proc. civ. invocă excepţia litispendenţei.

2.2 Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la contestaţia formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte cererea de anulare a raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţia inadmisibilităţii cererii în ceea ce priveşte anularea Rezoluţiei nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016 din 24 iunie 2016 a Inspecţiei Judiciare şi a Raportului nr. x/2017 emis de Inspecţia Judiciară.

2.3 Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus punct de vedere prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de intervenţie forţată formulată în dosarul având ca obiect contestaţia formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 31 din 11 ianuarie 2018.

3. Cererea precizatoare depusă de contestatoare:

La primul termen de judecată, din data de 15 octombrie 2018, contestatoarea a comunicat prin e-mail o cerere intitulată "precizare acţiune", prin care a arătat că în temeiul art. 204 C. proc. civ. înţelege să formuleze precizări ale cadrului pasiv, prin adăugarea unor capete de cerere, dar şi a altor pârâţi, după cum urmează: Agenţia Naţională de Integritate, B., Marea Lojă Naţională a României, Serviciul Român de Informaţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Bucureşti, Ministerul de Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Academia de Poliţie.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a solicitat să se ia act de solicitarea de constatare a nulităţii Raportului ANI nr. x din 19 octombrie 2017 şi pe cale de consecinţă anularea acestuia, a formulat cerere de constatare a nulităţii Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016 din 24 iunie 2016, a Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 6167/IJ/3322/DIJ/2016 din 17 martie 2017 avizată la data de 21 martie 2017; a menţionat că invocă şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; a solicitat constatarea nulităţii Protocolului IJ- SRI încheiat în anul 2016 şi anularea acestuia; a formulat contestaţie împotriva refuzului Ministrului Justiţiei şi Ministrului de Finanţe pentru comunicare răspuns conform Legii nr. 544/2001; a formulat contestaţie împotriva refuzului Academiei de Poliţie de a retrage titlul de doctor acordat domnului inspector şef B.; a formulat contestaţie împotriva refuzului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Marii Loje Naţionale a României de a-i comunica cum verifică conflictele de interese în care se află judecătorii supremi; a formulat contestaţie împotriva refuzului Tribunalului Bucureşti de a-i comunica stadiul recuperării produsului infracţiunii în dosarul ICA; a solicitat anularea Hotărârilor Plenului CSM nr. 965, 966, 967, 968, 969, 970, 971, 972, din 11 octombrie 2018; a invocat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 77/2018; a menţionat că va motiva generic motivele de nelegalitate, urmând să revină cu precizări după comunicarea hotărârilor de către Plenul CSM.

4. Apărările pârâţilor în raport de cererea precizatoare:

4.1 Pârâta Marea Lojă Naţională din România invocat prin punctul de vedere depus la dosar inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu această parte având în vedere că nu are atribuţii privind verificarea posibilelor conflicte de interese în care s-ar afla membrii săi. Totodată a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, dar şi excepţia de necompetenţă materială a instanţei.

4.2 Pârâtul Ministerul Justiţiei a apreciat că nu poate fi lărgit cadrul procesual în maniera aleasă de contestatoare şi că a răspuns acesteia la solicitările depuse.

4.3 Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a arătat că nu este în măsură să formuleze apărări în prezenta cauză, având în vedere că nu este indicat în concret care este obiectul solicitărilor de interes public la care se pretinde că nu a dat curs.

4.4 Pârâtul Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate, arătând că a respectat în totalitate dispoziţiile legale privind dreptul la informaţii de interes public.

4.5 Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii cererii precizatoare pentru nesemnare; excepţia necompetenţei materiale a ICCJ în soluţionarea capătului de cerere privind nulitatea unui raport de evaluare al ANI; excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ce priveşte capătul de cerere referitor la nulitatea Raportului de evaluare nr. x/2017 şi pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

4.6 Pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere formulat în contradictoriu cu aceasta.

4.7 Pârâtul SRI a invocat excepţiile de necompetenţă materială a ICCJ; litispendenţa; inadmisibilitatea şi tardivitatea acţiunii în ce îl priveşte; precum şi lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.

5. La termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2019, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a solicitat următoarele:

5.1 Sesizarea CJUE, pentru a se răspunde la un număr de 4 întrebări preliminare.

5.2 Prin aceeaşi solicitare s-a invocat excepţia lipsei de reprezentare a Inspecţiei Judiciare de un reprezentant legal, ca urmare a încălcării legislaţiei primare prin numirea inspectorului şef de către puterea executivă.

5.3 Sesizarea CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2018.

6. Prin Decizia nr. 4135 din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte, pentru considerentele reţinute în acea decizie, a dispus următoarele:

- A anulat cererea precizatoare ca nesemnată.

- A disjuns şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei pentru capetele de cerere nr. x, 3 şi 4 din acţiunea principală (nulitate Raport ANI nr. 38336/2017, nulitate Rezoluţie nr. 1096/2016 a Inspecţiei Judiciare şi constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar B.) în favoarea Curţii de Apel Cluj - SCAF.

- A acordat termen la data de 31 ianuarie 2019, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării pe fond a capetelor de cerere din acţiunea principală nr. 1, 5 şi 6 referitoare la anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 a Inspecţiei Judiciare şi cererea de apărare a reputaţiei.

În decizia menţionată s-a stabilit că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prevăd contestarea raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii la instanţa de contencios administrativ potrivit regulilor de competenţă şi procedurii de judecată prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ca atare, s-a apreciat că şi în raport de cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, devine competentă tot instanţa în favoarea căreia s-a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind nulitate raport ANI, fiind aplicabile prevederile art. 123 alin. (1) şi art. 124 alin. (1) C. proc. civ., privind competenţa de soluţionare a cererii incidentale şi a incidentelor procedurale de către instanţa competentă să judece capetele de cerere principale ca urmare a declinării de competenţă.

7. Asupra cererii de sesizare a CJUE, Înalta Curte s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2019, dispunând respingerea acestei solicitări ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate în cuprinsul cererii nu prezintă legătură cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

8. Asupra cererii de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2018, Înalta Curte a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2019, pronunţată în Dosarul asociat nr. x/2018, respingând cererea contestatoarei ca inadmisibilă, pentru considerentele reţinute în acea încheiere.

9. Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei Inspecţia Judiciară, s-a apreciat că, în contextul în care a fost invocată de către contestatoare, reprezintă, de fapt, o critică de nelegalitate a Raportului de evaluare, motiv pentru care Înalta Curte urmează a se pronunţa asupra acestei excepţii odată cu fondul contestaţiei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Fiind legal investită, în urma declinării de competenţă, cu soluţionarea capetelor de cerere anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare şi solicitarea de apărare a reputaţiei, Înalta Curte constată următoarele:

Pârâţii CSM şi Inspecţia Judiciară au invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect nulitatea Raportului nr. x/2017, din perspectiva faptului că nu au fost formulate obiecţiuni de către contestatoare împotriva concluziilor din raport în termenul legal prevăzut de art. 53 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie.

În temeiul textului de lege invocat: "Rezultatul verificărilor se consemnează într-un raport întocmit de către inspectorul judiciar sau de către echipa de inspectori judiciari. (2) Raportul întocmit conform prevederilor alin. (1) conţine următoarele menţiuni: data şi modalitatea sesizării, aspectele sesizate, conţinutul verificărilor efectuate, data finalizării verificărilor prealabile, prezentarea situaţiei de fapt şi argumentarea soluţiei propuse Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere rezultatul verificărilor şi dispoziţiile legale incidente în speţă. (3) După avizarea de către şeful direcţiei de inspecţie judiciară şi de inspectorul-şef, raportul se comunică judecătorului/procurorului vizat, în vederea formulării de obiecţiuni. (4) Obiecţiile se formulează în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării raportului şi se transmit Inspecţiei Judiciare. (5) După expirarea termenului prevăzut la alin. (4), raportul de inspecţie prevăzut la alin. (1), împreună cu materialul care a stat la baza întocmirii acestuia, eventualele obiecţii formulate de magistrat, precum şi, dacă este cazul, răspunsul Inspecţiei Judiciare referitor la acestea se înaintează Plenului Consiliului Superior al Magistraturii."

Înalta Curte observă că lipsa obiecţiunilor împotriva raportului de mai sus, nu este de natură să conducă la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, această instituţie nefiind reglementată ca un fine de neprimire a acţiunii.

Pe de altă parte, se constată că reclamanta a cerut instanţei anularea raportului inspecţiei judiciare, în contextul solicitării de apărare a reputaţiei, contestând pe calea prezentului demers judiciar şi Decizia Plenului CSM nr. 31 din 11 ianuarie 2018, ce reprezintă actul administrativ producător de efecte în sensul respingerii solicitării.

Aşadar, raportul inspecţiei judiciare nu este decât un act premergător actului administrativ prin care se soluţionează cererea de apărare a reputaţiei şi care are drept scop efectuarea de verificări prealabile punerii în discuţia Plenului a cererii formulate de petent.

Prin urmare, neformularea obiecţiunilor la raport nu poate avea drept efect inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea acestuia, în contextul în care se solicită şi anularea hotărârii Plenului prin care s-a soluţionat solicitarea de apărare a reputaţiei.

Ca atare, pentru respectarea principiului accesului liber la justiţie, consacrat de Constituţia României şi de art. 6 din CEDO, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect nulitatea Raportului nr. x/2017, invocată de intimaţi.

Cu privire la solicitarea contestatoarei de apărare a reputaţiei profesionale, se observă că aceasta a fost formulată în raport de acuzaţiile de fals intelectual ce i-au fost aduse în cadrul unor publicaţii, referitoare la soluţionarea cauzei C., modalitatea de desemnare în compunerea completului ICA, comentariile vădit denigratoare generate de excluderea din magistratură.

Inspecţia judiciară a verificat aspectele semnalate, iar prin Raportul 1338/IJ/619/DIJ/7374/ST/2017 a solicitat Plenului CSM respingerea cererilor de apărare a reputaţiei contestatoarei.

La data de 11 ianuarie 2018, prin Decizia nr. 31/2018, Plenul CSM a dispus respingerea cererii de apărare a reputaţiei profesionale ce a constituit obiectul Raportului nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare, faţă de prezentarea punctului de vedere al C., în raport de afirmaţiile realizate de doamna judecător A., în cadrul mai multor articole publicate de către aceasta, pornind de la încheierea de Cameră Preliminară pronunţată la data de 10 iunie 2016 în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Totodată, prin aceeaşi decizie s-a dispus respingerea cererii de apărare a reputaţiei profesionale ce a constituit obiectul Raportului nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare, faţă de prezentarea soluţiei pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii de excludere din magistratură pentru că magistratul ar fi desfăşurat activităţi incompatibile cu statutul de judecător, respectiv ca a luat bani de la partea vătămată în procesul "D".

Un prim aspect de nelegalitate al deciziei de mai sus se referă la încălcarea secretului deliberării, întrucât în acest stadiu au participat secretarul general al CSM şi alte două persoane din aparatul propriu al instituţiei.

Este de principiu că instituţia secretului deliberării este reglementată de prevederile art. 395 C. proc. civ., însă acestea nu sunt incidente în privinţa deliberărilor Plenului Consiliului, întrucât acesta nu funcţionează ca o instanţă de judecată, ci ca o structură administrativ-funcţională, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile de mai sus.

Mai mult, procedura de apărare a reputaţiei profesionale este reglementată de prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, art. 75 din Legea nr. 303/2004, dar şi de art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM şi art. 53 - 54 din Regulamentul pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, dispoziţii ale căror prevederi formale au fost respectate în procedura desfăşurată în faţa consiliului, inclusiv cele cu privire la deliberare şi vot.

Aşadar, acest prim argument de nelegalitate nu este întemeiat şi va fi respins.

Contestatoarea a mai invocat faptul că, deşi plenul CSM şi-a întemeiat soluţia pe prezumţia de săvârşire de către contestatoare a unei abateri disciplinare, acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară conform Rezoluţiei nr. 1096/IJ I 623/DIJ/2016 este rezultatul unui abuz de putere şi al exercitării cu rea-credinţă şi în stare de incompatibilitate a funcţiei de către inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, judecătorul B., care este membru al Asociaţiei Marea Lojă Naţională a României.

Se observă că toate argumentele contestatoarei ce privesc nelegalitatea Rezoluţiei nr. 1096/IJ I 623/DIJ/2016, nu pot fi luate în discuţie în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât această rezoluţie a fost supusă verificării instanţei în acţiunea ce a avut ca obiect recursul promovat de contestatoare împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători în materie disciplinară a CSM nr. 1J din 8 februarie 2017.

Prin urmare, repunerea în discuţie a aceleiaşi rezoluţii, indiferent de motivul invocat, este de natură a încălca puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 336 din 13 decembrie 2017 a completului de 5 judecători al ICCJ .

Nu în ultimul rând, prin prezenta cerere de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat, separat şi constatarea nulităţii Rezoluţiei nr. 1096/IJ I 623/DIJ/2016 a Inspecţiei Judiciare, însă, prin Decizia nr. 4135 din data de 26 noiembrie 2018 pronunţată în cadrul aceluiaşi dosar, instanţa s-a dezînvestit prin declinarea competenţei de soluţionare a acestui capăt de cerere în favoarea Curţii de Apel Cluj - SCAF.

În concret, la baza soluţiei de respingere a solicitării de apărare a reputaţiei profesionale a stat argumentul potrivit căruia, la data la care s-au făcut aceste afirmaţiile denigratoare în presă la adresa judecătorului petiţionar, hotărârea de excludere din magistratură a acestuia, nu era casată şi, prin duritatea sancţiunii aplicate şi faptul că, urmare excluderii din profesie, doamna judecător A. era suspendată din funcţie până la soluţionarea recursului, în raport de percepţia opiniei publice şi până la definitivarea cauzei, cel puţin în aparenţă existau dubii cu privire la activitatea doamnei judecător.

Aşadar, se observă că prin adoptarea deciziei atacate, Plenul CSM nu a pus în discuţie vinovăţia contestatoarei din dosarul prin care a fost sancţionată disciplinar, ci doar a constatat că soluţia în acea cauză nu este definitivă şi, în raport de considerentele sancţionării, nu poate fi admisă solicitarea formulată.

Aceste argumente nu au fost contestate în prezenta cauză, reclamantă făcând apărări în privinţa sancţiunii sale disciplinare, ce nu fac obiectul acestui dosar şi nu pot fi repuse în discuţie în prezentul cadru procesual.

Un alt argument de nelegalitate invocat de contestatoare se circumscrie existenţei Protocolului de colaborare între CSM şi SRI, însă fără a detalia în ce măsură şi sub ce aspect decizia pronunţată este nelegală sau lovită de nulitate din motivul arătat.

De asemenea, nu s-a justificat maniera în care calitatea de membru al Asociaţiei Marea Lojă Naţională din România a inspectorului-şef B., ar impieta asupra legalităţii raportului contestat în prezenta cauză.

Chiar acceptând susţinerile contestatoarei privind apartenenţa inspectorului-şef la Asociaţia de mai sus şi omisiunea de a menţiona în declaraţia de interese, acest aspect ar putea cel mult, să atragă o sancţiune disciplinară în sarcina acestuia, însă nu poate să atragă nulitatea apriorică a acelor emise în timpul mandatului său.

Pe de altă parte, starea de incompatibilitate a aceleiaşi persoane cu funcţia deţinută nu a fost constatată, având în vedere că prin raportul ANI nr. 38366/2017, în urma procedurii de evaluare privind pe B., inspector-şef în cadrul Inspecţiei Judiciare, nu au fost identificate elemente de încălcare ale legislaţiei privind regimul juridic al imcompatibilităţilor. Este adevărat că acest raport a fost, de asemenea, contestat de reclamantă, însă, până la invalidarea lui de către o instanţă judecătorească, constatările autorităţii se bucură de prezumţia de legalitate .

Un ultim argument de nelegalitate invocat, se referă la lipsa de reprezentare a Inspecţiei Judiciare de un reprezentant legal, ca urmare a încălcării legislaţiei primare prin numirea inspectorului-şef de către puterea executivă, conform O.U.G. nr. 77/2018.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte observă că Raportul IJ nr. 1338/2017, contestat în prezenta cauză, este un act anterior emiterii ordonanţei de urgenţă invocată de contestatoare, astfel că, eventuala nelegalitate a prelungirii mandatului în această manieră, nu poate avea efecte în privinţa actelor administrative şi prealabile, emise anterior.

Reţinând aşadar, în limitele şi pentru argumentele mai sus arătate, că hotărârea Plenului CSM nr. 31 din 11 ianuarie 2018 atacată, nu este afectată de viciul nelegalităţii, în contextul celor susţinute de contestatoare, fiind emisă în limitele competenţelor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004, raportat la art. 75 din Legea 303/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pentru aceleaşi considerente, vor fi respinse şi solicitările conexe de anulare a raportului Inspecţiei Judiciare nr. 1338/2017 şi cererea de apărare a reputaţiei profesionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţi.

Respinge contestaţia formulată de A. privind anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 al Inspecţiei Judiciare şi cererea de apărare a reputaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

Procesat de GGC - LM