Clawback tax data: "medicines consumption" refers to monetary value, not physical quantities, under O.U.G. 77/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2016 din 7 ianuarie 2016 reclamanta A. SA au chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate solicitând obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor acesteia suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul I al anului 2013.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1359 din 25 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii.

- a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,

2. Recursul

2.1 Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. SA a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În concret, s-a arătat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea normelor de drept material şi conţine motive contradictorii sau străine de cauză.

Se susţine, contrar celor reţinute de instanţa de fond, deşi CNAS a transmis recurentei informaţii cu privire la o anumită valoare a consumului de medicamente, aceasta este în imposibilitate de a calcula, în conformitate cu prevederile legale incidente, contribuţia clawback, întrucât nu are la dispoziţie informaţiile privind consumul de medicamente aferent vânzărilor. Or, acest element este cel necesar în vederea corectei stabiliri a contribuţiei.

În acest sens, necunoscând elementele necesare şi instituite de către cadrul legal pentru determinarea corectă a contribuţiei clawback, a uzitat de mijloacele procedurale conferite de instituţia contenciosului administrativ în vederea remedierii situaţiei şi îndeplinirii de către CNAS a obligaţiilor instituite de lege în sarcina sa.

Apreciază recurenta că dreptul său de a-şi calcula contribuţia clawback în baza datelor prevăzute de lege, respectiv a consumului de medicamente aferent vânzărilor sale a fost încălcat, iar vătămarea s-a produs prin refuzul nejustificat exprimat explicit, cu exces de putere de către CNAS, de a soluţiona cererea sa.

În continuare recurenta face o distincţie între cele două noţiuni - Consum şi Valoarea consumului- aspect ce reiese, conform opiniei sale şi din prevederile contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014. Din acelaşi act normativ reiese şi faptul că, în mod evident, consumul de medicamente se exprimă cantitativ, fără a se referi la echivalentul bănesc al acestuia, pentru acesta din urmă folosindu-se alte expresii.

Cu atât mai mult, regula se impune în cazul în care cele două noţiuni sunt folosite chiar în cuprinsul aceluiaşi act normativ. Rezultă că nu se pot folosi doi termeni diferiţi ("valoarea consumului" şi "consum") pentru a desemna aceeaşi noţiune (cea de "valoare a consumului") aşa cum interpretează CNAS şi prima instanţă prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Mai mult, solicită înaltei Curţi să constate că modificarea recentă a O.U.G. nr. 77/2011 prin intermediul O.U.G. nr. 69/2014 (cu aplicarea doar începând cu trimestrul IV 2014) întăreşte şi mai mult argumentaţia referitoare la distincţia "consum"/"valoarea consumului".

Arată recurenta că, în realitate, în perioada de referinţă vizată de prezenta cauză, textul amintit avea următorul conţinut:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".

Or, "informaţiile furnizate de CNAS" erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Pe cale de consecinţă, nu există nicio bază legală, iar recentele modificări introduse prin O.U.G. nr. 69/2014 întăresc acest argument, pentru a considera că CNAS comunică deţinătorilor de APP valoarea consumului de medicamente. Dimpotrivă, astfel cum a solicitat pârâtei, aceasta trebuie să îi comunice consumul de medicamente exprimat cantitativ.

În continuare recurenta citează o serie de dispoziţii legale, din interpretarea cărora, apreciază că rezultă cu claritate faptul că legiuitorul deosebeşte între consumul de medicamente, exprimat în număr de unităţi de ambalaj, şi valoarea acestui consum însemnând o exprimare valorică în bani a consumului.

Pe cale de consecinţă, sub acest aspect, reiese că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii, întrucât se apreciază, pe de-o parte, că CNAS nu trebuie să comunice plătitorului taxei cantitatea de medicamente consumată într-un trimestru, pe de altă parte arată că aceeaşi noţiune poate exprima, în egală măsură, tocmai cantitatea.

De asemenea, hotărârea încalcă normele de drept material ce reglementează modul de stabilire a contribuţiei şi, mai ales, informaţiile ce trebuie comunicate plătitorilor taxei.

Argumentul instanţei de fond în sensul că cele două noţiuni exprimă acelaşi lucru (doar valoarea consumului) pentru că O.U.G. nr. 77/2011 vorbeşte despre "consumul trimestrial total" referindu-se la o valoare monetară a acestuia, nu poate fi primit întrucât CTt este un simplu indice într-o formulă de calcul, interpretarea şi sensul acestui indice, aşa cum sunt definite de ordonanţă, nu pot fi aplicate prin extensie la alte situaţii, de altfel, acest indice nici măcar nu este comunicat prin notificarea atacată (nu se comunică părţilor decât rezultatul calcului, adică procentul "p"), - CTt este diferit de consumul individual şi, cu atât mai mult, de valoarea acestuia.

Similar punctelor precedente, recurenta apreciază că instanţa de fond susţine că nu este corectă interpretarea teleologică pe care o face aceasta, întrucât scopul urmărit de lege se poate atinge şi prin interpretarea pe care o face CNAS, nu numai cea a recurentei. Pe de altă parte instanţa de fond nu arată în niciun fel motivele pentru care consideră că una dintre cele două interpretări este de preferat în atingerea scopului legii, în condiţiile în care admite că ambele au această aptitudine.

Altfel spus, instanţa de fond consideră că atât interpretarea recurentei, cât şi cea a CNAS sunt apte să ducă la satisfacerea scopului urmărit de legiuitor, însă nu arată pentru ce motive este de preferat interpretarea pe care o face CNAS, iar din această perspectivă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Nu în ultimul rând, recurenta susţine că CNAS are la dispoziţie toate datele necesare pentru a ne transmite consumul de medicamente exprimat cantitativ. Acest aspect reiese tocmai din legislaţia secundară emisă chiar de CNAS în aplicarea O.U.G. nr. 77/2011 şi care conferă toate pârghiile pentru a controla şi cunoaşte toate informaţiile necesare în acest sens.

Conform art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011:

"Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:

- farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

- unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în termen de 30 de zile."

Mai precis, contractul cadru prevede astfel (art. 99): în relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluaţi au următoarele obligaţii: (...)

j) să transmită caselor de asigurări de sănătate datele solicitate, utilizând platforma informatică din asigurările de sănătate. (...);

g) să întocmească şi să prezinte caselor de asigurări de sănătate, în condiţiile stabilite prin norme, documentele necesare în vederea decontării medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu - factura şi alte documente justificative prevăzute în norme. Sumele prevăzute în factură şi medicamentele şi materialele sanitare din documentele justificative însoţitoare, prezentate caselor de asigurări de sănătate de furnizorii de medicamente în vederea decontării acestora, trebuie să corespundă cu datele raportate în Sistemul unic integrat şi cu datele raportate conform prevederilor lit. v);

Prin urmare, toate aceste informaţii referitoare la cantităţile de medicamente acordare pacienţilor ajung la CNAS care are astfel toate informaţiile necesare pentru a putea comunica, astfel cum O.U.G. nr. 77/2011 o cere, consumul de medicamente aferent vânzărilor sale.

Faptul că CNAS are la îndemână toate aceste informaţii - cantitatea medicamentelor compensate - rezultă chiar din înscrisurile depuse de pârâtă în alte dosare de anulare a notificărilor. Astfel, CNAS depune în mod constant în dosarele amintite o anume adresă emisă de Consiliul Concurenţei în data de 19 iulie 2012.

În această adresă, Consiliul exprimă opinia referitoare la intenţia de la momentul respectiv a CNAS de a publica pe site-ul propriu, în mod integral şi nediscriminatoriu:

"intenţia dumneavoastră de a posta pe site o serie de informaţii referitoare la consumul trimestrial de medicamente care stau la baza calculului privind contribuţia trimestrială suportată de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă". Răspunsul face evident referire şi la chestiunea pusă în discuţie de CNAS:

"Conform adresei dumneavoastră, ar urma să fie avute în vedere datele înregistrate la nivelul CNAS ca urmare a declaraţiilor lunare ale caselor judeţene, din care rezultă valoarea vânzărilor de medicamente, respectiv cantitatea şi valoarea compensată pe fiecare cod CIM, precum şi mediul prin care acestea au fost eliberate sau consumate".

Sistemul taxei clawback vizează aplicarea acesteia în privinţa medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul MS într-o perioadă de referinţă de un trimestru, fără a avea importanţă momentul în care medicamentul a intrat în lanţul comercial. Este logic că orice DAPP ştie precis momentul în care a vândut prima dată un anumit medicament, însă nu are de unde să ştie data la care acel medicament a fost acordat pacientului şi, pe cale de consecinţă, compensat/decontat din fondurile publice.

Tocmai din acest motiv O.U.G. nr. 77/2011 prevede obligaţia CNAS de a comunica plătitorilor contribuţiei consumul de medicamente înregistrat şi suportat din FNUASS şi din bugetul MS într-o perioada de referinţă de un trimestru. Pe baza acestor date, consumul de medicamente aferentă vânzărilor şi procentul "p", fiecare deţinător de APP va putea să îşi calculeze contribuţia datorată în perioada de referinţă.

Din cele de mai sus rezultă în afara oricărui dubiu că, în mod nelegal, CNAS nu a comunicat consumul de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii, ci o "valoare" a acestui consum pe care nu ştie sigur cum a determinat-o.

2.2 Apărările formulate de intimat:

Se susţine că valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, se stabileşte de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuţie. Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în temeiul prevederilor legale mai sus menţionate, rezultă faptul că la stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Se mai arată că modul de calcul al contribuţiei trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, cu siguranţă nu ar fi făcut referire expresă la consumul de medicamente raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate. Mai mult, procentul "p" se aplică valorii consumului centralizat de medicamente aferente unui DAPP pentru un trimestru.

Astfel, deşi recurenta - reclamantă cunoaşte vânzările sale de medicamente, nu are cum să cunoască momentul în care acel medicament este vândut sau utilizat de furnizorii de servicii medicale, existând un decalaj între momentul vânzării unui medicament de către DAPP şi decontarea acelui medicament din bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

În accepţiunea O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare vânzările realizate de către recurenta - reclamantă nu au relevanţă în stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei trimestriale, legiuitorul reglementând expres ca la calculul contribuţiei trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

De asemenea, criticile recurentei în ceea ce priveşte interpretarea în mod literal, sistematic şi teleologic a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că acesteia ar fi trebuit să i se comunice de către CNAS doar consumul centralizat de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (respectiv nr. de cutii, bucăţi, pastile, etc), şi nu valoarea acestuia, sunt nefondate.

În fapt, casele de asigurări de sănătate decontează, în condiţiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat de furnizorii din circuitul deschis (farmacii) şi din circuitul închis (spitale şi centre de dializă,) şi transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, atât în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, în mod corect instanţa de fond a motivat faptul că interpretarea sistematică făcută de reclamantă nu poate fi reţinută ca valabilă, deoarece, aceeaşi expresie "consum de medicamente" foloseşte legiuitorul şi atunci când stabileşte modul de calcul al procentului "p". întrucât în calculul acestui procent nu intră doar consumul unui singur medicament, este evident că legea nu se putea referi decât la valoarea consumului exprimată în bani, neputându-se face calculul pe numărul de cutii, bucăţi, pastile etc.

Dacă ar fi acceptată opinia recurentei - reclamante s-ar ajunge la imposibilitatea obiectivă de aplicare a textului de lege de către C.N.A.S., având în vedere faptul că raportările caselor de asigurări de sănătate sunt făcute prin exprimarea consumului în RON, şi nu în cutii, bucăţi pastile etc. şi ţinând cont de faptul că, C.N.A.S. (raportat la legislaţia aplicabilă) nu deţine o evidenţă a consumului de medicamente exprimată în cutii, bucăţi, pastile etc, astfel că, aşa după cum a reţinut şi instanţa de fond, o interpretare a textului de lege dorit de reclamantă ar duce la neaplicarea legii, ceea ce contravine principiului că o lege trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, şi nu al neaplicării ei.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză:

3.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Se observă că prin Adresa nr. x din 30 aprilie 2013, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a comunicat către recurenta reclamantă A. SA obligaţia de a plăti contribuţia prev. de O.U.G. nr. 77/2011 (taxa clawback), respectiv faptul că valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2013 este de 15.87%, iar consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, este prevăzut în anexă şi conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, recurenta nu a contestat datele comunicate prin Adresa nr. x din 30 aprilie 2013 de mai sus, însă, ulterior, după aproximativ 2 ani şi 6 luni de la comunicarea datelor, a formulat cererea înregistrată sub nr. x din 22 septembrie 2015 prin care a solicitat Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să comunice reprezentantului său legal, în conformitate cu prevederile legale aplicabile, consumul de medicamente aferent vânzărilor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul I 2013.

Recurenta a justificat solicitarea sa prin aceea că se află în imposibilitate de a calcula contribuţia clawback care nu se face în funcţie de valoarea consumului comunicat anterior, ci în funcţie de consumul de medicamente aferent vânzărilor, existând o deosebire între cele două noţiuni.

Prima instanţă a constatat că argumentele reclamantei în sensul existenţei unei distincţii între noţiunea de valoare a consumului de medicamente şi cea de consum de medicamente care ar rezulta din interpretarea prevederilor art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, este nefondată, iar recurenta îşi grefează primul motiv de recurs pe combaterea acestor aprecieri ale primei instanţe.

Aşadar, pentru a răspunde primului motiv de recurs referitor la diferenţa vădită între termenii de consum şi valoare, Înalta Curte va porni analiza de la interpretarea textelor legale incidente.

Se observă, în primul rând, că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată (cu referire la cele în vigoare în perioada de referinţă).

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011:" Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă."

Această contribuţie s-a calculat conform art. 3 din Ordonanţă, respectiv:

"(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

2) Procentul "p" se calculează astfel:

P = CTt - Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat."

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) şi (21) din O.U.G. nr. 77/2011, "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, persoane juridice române, au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială. Persoanele juridice menţionate la alin. (1) şi (2) au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia."

Înalta Curte constată că din cuprinsul notificării rezultă că intimata-pârâtă a comunicat reclamantei acele elemente de fapt şi de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea procentului "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.

Aşa cum a fost detaliat şi mai sus, O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare în perioada de referinţă) stabilesc în mod expres care sunt informaţiile pe care CNAS are obligaţia să le comunice deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă, iar indicarea consumului de medicamente ce stă la baza obligaţiei recurentei de a achita contribuţia, nu este prevăzută de legiuitor în sarcina CNAS.

Totodată, prin adresa ce face obiectul acţiunii de faţă s-a adus la cunoştinţă procentul de contribuţie pentru trimestrul I 2013, suportat din FNUASS şi din bugetul MS aferent, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Aşadar, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă cât şi indicarea elementelor obligatorii stabilite de legea cadru în materie - O.U.G. nr. 77/2011, respectiv indicarea modalităţii de calcul a contribuţiei şi valoarea procentului "p", în raport de care recurenta poate stabili dacă în cazul său au fost sau nu respectate dispoziţiile legale incidente.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea şi exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însuşite şi asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate şi transmise CNAS, iar aceste date au fost transmise recurentei aşa cum au fost comunicate CNAS.

Ca atare, în condiţiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislaţia în vigoare, precum şi actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislaţiei principale şi care nu au fost atacate şi anulate pentru nelegalitate, Înalta Curte nu poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale recurentei.

Totodată, se reţine că, în temeiul prevederilor legale mai sus menţionate, rezultă faptul că la stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, iar modul de calcul al contribuţiei trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Ca atare, în mod legal prima instanţă a apreciat că aceeaşi expresie "consum de medicamente" foloseşte legiuitorul şi atunci când stabileşte modul de calcul al procentului "p". Întrucât în calculul acestui procent nu intră doar consumul unui singur medicament, este evident că legea nu se putea referi decât la valoarea consumului exprimată în bani, neputându-se face calculul pe numărul de cutii, bucăţi, pastile etc.

De asemenea, corect s-a statuat că prin interpretarea recurentei s-ar ajunge la imposibilitatea obiectivă de aplicare a textului de lege de către CNAS, în condiţiile în care, raportările caselor de asigurări de sănătate teritoriale sunt făcute prin exprimarea consumului în RON, ci nu în cutii, bucăţi, pastile etc.

În legătură cu motivul de recurs referitor la existenţa în evidenţele intimatei pârâte a consumului de medicamente pe trimestrul de referinţă, aşa cum a fost solicitat prin adresă, se constată că nici aceste susţineri nu sunt fondate.

Astfel, pârâta nu deţine o evidenţă a consumului de medicamente exprimată în cutii, bucăţi, pastile etc., aşa cum eronat apreciază recurenta.

Prevederile art. 5 alin. (4) din actul normativ mai sus menţionat fac referire exclusivă la consumul de medicamente, întrucât nu ar putea fi decontat consumul de medicamente exprimat cantitativ, respectiv nr. de cutii de medicamente, bucăţi, pastile, etc, din bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care presupun sume de bani, fără ca acest consum să aibă o valoare pecuniară, având în vedere faptul că furnizorii, în baza prevederilor legale mai sus invocate, raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

De altfel, în mod corect instanţa de fond a motivat faptul că interpretarea sistematică făcută de reclamantă nu poate fi reţinută ca valabilă, deoarece, aceeaşi expresie "consum de medicamente" foloseşte legiuitorul şi atunci când stabileşte modul de calcul al procentului "p". întrucât în calculul acestui procent nu intră doar consumul unui singur medicament, este evident că legea nu se putea referi decât la valoarea consumului exprimată în bani, neputându-se face calculul pe numărul de cutii, bucăţi, pastile etc.

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabileşte modul de calcul al taxei:

"Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".

Aşadar, în condiţiile în care s-ar accepta opinia recurentei reclamante, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce în cuprinsul formulei de calcul se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul (identificat prin cantităţi sau cutii), aşa cum a susţinut aceasta.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a justificat o vătămare, prin indicarea valorii consumului, în notificare, în condiţiile în care pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conţine valoarea consumului de medicamente, aşa cum de altfel, i-a fost comunicat de către CNAS.

Nu în ultimul rând, în accepţiunea O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare vânzările realizate de către recurenta - reclamantă nu au relevanţă în stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuţiei trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

Având în vedere toate aceste argumente, se poate concluziona că recurenta reclamantă are la dispoziţie toate datele necesare pentru calcularea taxei, aşa cum i-au fost comunicate prin adresa iniţială, astfel că solicitarea ulterioară a acesteia de a-i fi pus la dispoziţie consumul de medicamente, iar nu valoarea consumului, apare ca fiind lipsită de interes practic, în scopul declarat de aceasta.

Ca atare, aşa cum legal a reţinut şi prima instanţă, refuzul intimatei pârâte, exprimat prin Adresa nr. x din 22 septembrie 2015, nu poate fi calificat drept un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.

3.2 Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1359 din 25 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

Procesat de GGC - LM