Rural agricultural grant: failure of personal installation and management of beekeeping farm versus proportionality of funding recovery

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, SCAF, reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), a solicitat:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 30 septembrie 2015 privind proiectul "Instalarea tinerei A. în ferma apicolă din comuna Varbilău, judeţul Prahova", conform Contractului de finanţare x din 9 iulie 2014, beneficiar A. - Persoană Fizică Autorizată, înregistrat sub nr. x din 30 septembrie 2015;

- anularea Deciziei nr. 45359 din 4 decembrie 2015 de soluţionare a contestaţiei înregistrata la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x din 4 noiembrie 2015;

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 30 septembrie 2015 privind proiectul "Instalarea tinerei A. în ferma apicolă din comuna Varbilău, judeţul Prahova" până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3201 din 24 octombrie 2016, a admis în parte acţiunea în anulare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

A anulat în parte procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare emis în data de 30 septembrie 2015 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei emisă sub nr. x din 4 decembrie 2015 cu privire la suma de 80.744 RON şi accesoriile aferente acesteia şi la decizia de reziliere a contractului de finanţare.

A menţinut în rest actele atacate şi a respins în rest acţiunea în anulare ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 3201 din 24 octombrie 2016 a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de recurs vizează reţinerea instanţei de fond potrivit căreia pârâta avea obligaţia de a verifica în concret dacă activităţile constatate la faţa locului au fost realizate exclusive de tatăl reclamantei simpla efectuare a unui control documentar neînsoţită de o reală verificare a activităţii efectiv desfăşurată în această perioadă de către reclamantă nefiind suficientă pentru reţinerea concluziei menţionată anterior.

Pretinde recurenta că nu s-a contestat niciun moment faptul că începând cu data de 15 septembrie 2014 (şi până la data primirii adresei emise de Inspecţia Muncii - 20 aprilie 2015), doamna A. figurează ca angajată în baza Contractului individual de muncă nr. x din 9 septembrie 2014 şi lucrează începând cu data de 15 septembrie 2014, pentru o perioada determinată (până la 15 martie 2016) cu norma întreaga, la B. SRL, în funcţia de confecţioner cablaje auto.

Conform Codului Muncii, Art. 112 (1) "Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână."

De asemenea, un alt aspect necontestat este acela că tatăl beneficiarei, C., s-a aflat la faţa locului la toate cele trei controale şi care a declarat de fiecare dată că fiica sa se află la serviciu.

Instanţa de fond a analizat situaţia concretă doar din punct de vedere teoretic.

Dintr-un început trebui observat chiar titlul proiectului "Instalarea tinerei A. în ferma apicolă din comuna Varbilău, judeţul Prahova."

De altfel, în declaraţia pe proprie răspundere, A., aceasta declara că "m-am instalat prima dată în în exploataţia apicolă."

Prestarea unei activităţi remunerate într-o altă localitate decât cea în care ar fi trebuit să se instaleze, limitează perioada care ar fi putut fi consacrată exploataţiei apicole.

Mai mult, şi acest aspect apare ca esenţial în interpretarea în concret a situaţiei, conform carnetului de stupină şi ordinului de deplasare în pastoral aceasta s-a deplasat la intervale de săptămâni în diferite locaţii.

Or, aceasta presupune prezenţa unui apicultor în acele locaţii.

Câtă vreme nu s-a făcut dovada că A. ar fi avut angajaţi alte persoane pentru prestarea acestor activităţi, sunt evident reale cele reţinute de către recurentă asupra aspectului nereal al instalării şi conducerii exploataţiei apicole de către reclamantă.

Acest aspect se cuvine a fi analizat şi în raport de secundul motiv de recurs vizând nereţinerea instanţei de fond a prevederilor art. 17 alin. 1 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare:

"PFA îşi poate desfăşura activitatea conform prevederilor art. 4 lit. a) sau poate angaja, în calitate de angajator, terţe persoane cu contract individual de muncă, încheiat în condiţiile legii."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 44/2008: "Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii".

Astfel, nu este îngrădit tânărului fermier dreptul de a angaja persoane care îl pot susţine, persoane care îl pot susţine în îndeplinirea activităţilor din cadrul fermei, însă în acest caz nu există dovezi cu privire la existenţa unor raporturi de muncă desfăşurate conform prevederilor legale.

Or, tatăl reclamantei nu a fost angajat în vreun fel în modalităţile mai sus expuse, mai mult, indiciile privind continuarea în mod real a activităţii de apicultor de către acesta rezidă şi din faptul că 100 din cei 175 de stupi achiziţionaţi în vederea începerii exploataţiei aparţineau d-nului C.

Un alt motiv de recurs virează aplicarea de către instanţa de fond a principiului proporţionalităţii.

Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că "sunt neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate de reclamanta cu referire la constatarea caracterului neeligibil al sumei de 26.559,70 RON" însă nu se impunea aplicarea principiului proporţionalităţii întrucât neregula constă în neîndeplinirea obiectivelor asumate, respectiv de a derula activitatea finanţată în calitate de coordonator al exploataţiei, afectează întreg proiectul, motiv pentru care se impune recuperarea întregii finanţări şi încetarea contractului de finanţare.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 13 alin. (2) din Anexa I la contractul de finanţare. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri (...)".

Rezultă că şi din punct de vedere economic contractul de finanţare nu a fost respectat. Instanţa de fond a apreciat faptul că neeligibilitatea reprezintă o fracţie de doar un sfert din sumă,procent mai mic decât cel menţionat de adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x din 30 noiembrie 2011, prin care se menţionează următoarele aspecte:

"În ceea ce priveşte natura artificială a unui proiect, trebuie, în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanţare fără elementele afectate de către activităţile frauduloase. Serviciile Comisiei consideră că, în termeni concreţi, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect."

Numai că acest lucru nu trebuie privit în abstract, ci raportat la realitatea faptică rezultată din dovezile administrate a neinstalării reclamantei în exploataţie agricolă.

Toate aceste elemente conduc la concluzia că în raport de criticile aduse actul administrativ a fost emis legal.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de analiza de mai sus recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l admite urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 să caseze sentinţa şi pe fond să respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 3201 din 24 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2019.

Procesat de GGC - LM