Hospital manager's integrity appeal dismissed; incompatibility with inactive company administrator role not established

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.06.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de Evaluare nr. x/29.05.2015, prin care pârâta a constatat faptul că în perioada 30.08.2012 - în prezent reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a deţinut atât funcţia de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Orăşenesc Oţelu Roşu cât şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 333 din data de 3 decembrie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/29.05.2015 întocmit de către pârâtă, fără cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului A.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., a susţinut că hotărârea primei instanţe este nulă, întrucât instanţa de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce priveşte comunicarea înscrisurilor depuse în probaţiune de reclamant, apreciind că nu se impune comunicarea acestora în favoarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.

Instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe Adresa nr. x/10.11.2014 emisă de MFP, ANAF-DGRFP Timişoara, şi respectiv pe Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiilor nr. 1/30.07.2010, înscris ce nu i-a fost comunicat odată cu cererea de chemare în judecată a reclamantului.

Ca urmare a acestui fapt, şi având în vedere şi susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, prin întâmpinarea formulată şi depusă la dosarul cauzei, a solicitat instanţei de judecată comunicarea Adresei nr. x din 26.07.2010, prin care reclamantul intimat A. a renunţat la mandatul de administrator al S.C. B. S.R.L., precum şi Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiilor nr. 1/30.07.2010.

În acelaşi context, a solicitat instanţei de fond, în temeiul art. 249 din C. proc. civ., să pună în vedere reclamantului, căruia îi incumbă sarcina probei, să depună la dosarul cauzei, în vederea comunicării, şi extrase din registrele de intrări-ieşiri ale S.C B. S.R.L. privind înregistrarea Adresei nr. x din 26.07.2010 şi Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiilor nr. 1/30.07.2010, certificate conform cu originalul de către reclamant, înscrisuri care de asemenea nu au fost comunicate Agenţiei Naţionale de Integritate.

Având în vedere cele învederate, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute la art. 149 şi art. 150 din noul C. proc. civ., astfel că hotărârea atacată este nulă.

Totodată, în susţinerea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. este fondat, consideră că hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. a) şi lit. b.) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare, şi respectiv ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului cu modificările şi completările ulterioare.

În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare, motivând aceasta, pe de o parte, prin faptul că, potrivit Adresei nr. x/10.11.2014, emisă de MFP-ANAF-DGRFP Timişoara, S.C. B. S.R.L. (la care reclamantul avea calitatea de administrator), devenise inactivă începând cu data de 07.10.2010, iar, pe de altă parte, că reclamantul, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiilor nr. 1/30.07.2010, nu a mai avut calitatea de administrator la această societate comercială, astfel că neînscrierea acestui document în registrul comerţului nu echivalează cu exercitarea acestei calităţi.

Considerentele primei instanţe sunt greşite, având în vedere că prin dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilităţile funcţiei de manager de spital, una dintre acestea fiind calitatea de administrator la o societate comercială. În acest context este lipsit de relevanţă dacă societatea comercială a desfăşurat sau nu activitate, sau dacă a realizat sau nu venituri, întrucât legiuitorul nu a făcut niciun fel de distincţie între societăţile care derulează activităţi şi cele care, deşi sunt înregistrate oficial, nu derulează activităţi.

Aşadar, prin aceste texte de lege, legiuitorul nu a condiţionat existenţa stării de incompatibilitate în sensul celor motivate de instanţa de fond, respectiv nu a prevăzut că nerealizarea de venituri de către societatea comercială, ca urmare a declarării sale la organele fiscale ca inactivă, ar constitui o excepţie de la aplicabilitatea art. 180 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, legea interzicând cumulul de calităţi/funcţii (elementul definitoriu al noţiunii de incompatibilitate) necondiţionat de întocmirea altor acte juridice.

Reclamantul A., în calitate de manager de spital, avea obligaţia de a respecta prevederile legale privind incompatibilităţile, şi să nu să încalce legislaţia aplicabilă.

Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede următoarele:

- "înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune altfel" (art. 5 alin. (1);

- "în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la: orice modificare privind actele, faptele şi menţiunile înregistrate" (art. 21);

- "Comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile deja data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare"(art. 22 alin. (1);

- "înregistrarea menţiunilor se poate face şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării" (art. 22 alin. (2).

În vederea respectării dispoziţiilor legale prezentate anterior, comercianţii au obligaţia de a solicita înscrierea la registrul comerţului a modificărilor adoptate prin hotărârile luate de adunarea generală a asociaţilor, într-un termen de 15 zile, fapt concretizat prin depunerea unei cereri însoţită de o serie de documente obligatorii. În speţă, pentru revocarea admiratorilor fiind necesare pe lângă depunerea hotărârii AGA şi a actului constitutiv actualizat, şi declaraţia pe propria răspundere a noului administrator, specimenul de semnătură, actul de identitate, cazierul fiscal.

Or, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire aplicabilitatea acestor dispoziţiile legale, pronunţând astfel o soluţie nelegală.

Concret, reclamantul, nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieşi din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităţilor reglementat de dispoziţiile art. 180 alin. (d) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit celor comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Adresa nr. x/14.10.2014, în evidenţele acestei instituţii, dl. A. figurează ca deţinând calitatea de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L de la data de 05.12.2007 şi până în prezent.

Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare în cadrul registrului comerţului nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate.

Astfel, simpla procedură prin care se depune demisia, nu este suficientă, dacă ulterior nu se aduc la îndeplinire procedurile legale de publicitate şi opozabilitate.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 553/2013 în Dosarul nr. x/2011:

"în ceea ce priveşte S.C. V. S.R.L. prima instanţă a apreciat corect că Hotărârea nr. 1/2008, privind revocarea recurentului din funcţia de administrator deşi a primit dată certă nu a fost publicată în registrul comerţului şi nu a devenit opozabilă terţilor conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990, în cauză recurentul având obligaţia de a solicită înregistrarea modificărilor actului constitutiv pentru a fi înlăturată situaţia de incompatibilitate chiar dacă societatea a mandatat o altă persoană."

Astfel, nu se poate reţine că incompatibilitatea prevăzută de legiuitor la art. 180 alin. (d) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare nu a existat, din moment ce, potrivit evidenţelor O.N.R.C. reclamantul este administratorul S.C. B. S.R.L. de la data de 05.12.2007 şi până în prezent, iar declararea acestei societăţi comerciale ca inactivă la organele fiscale nu anulează de drept, respectiv implicit calitatea de administrator al societăţii.

În concluzie, începând cu data de 30.08.2012 şi până în data emiterii raportului de evaluare, dl. A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut concomitent atât funcţia de manager interimar, respectiv manager în cadrul Spitalului Orăşenesc Oţelu-Roşu, judeţul Caraş-Severin, cât şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., caz de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de cele învederate mai sus solicită admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamantul A. ca nefondată.

5. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, formulând următoarele apărări:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţine că nu au fost încălcate regulile de procedură, deoarece recurenta avea cunoştinţă de înscrisurile la care face referire, acestea fiind comunicate recurentei odată cu acţiunea principală, şi anume, Adresa nr. x/10.11.2014 emisă de MFP - ANAF DGRFP Timişoara, Hotărârea Generală a Asociaţilor nr. 1/30.07.2010, demisia înregistrată prin adresa din 26.07.2010, prin care a renunţat la mandatul de al doilea administrator al S.C. B. S.R.L., începând cu data de 01.08.2010, Decizia nr. 233 emisă de Primarul oraşului Oţelu-Roşu, Raportul de evaluare NR. x emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Instanţă de fond temeinic şi legal a reţinut că recurenta şi-a formulat poziţia procesuală prin întâmpinare cunoscând înscrisurile invocate prin acţiunea introductivă şi transmise spre comunicare. Astfel, acţiunea principală a respectat întocmai dispoziţiile art. 149 şi art. 150 din noul C. proc. civ., fiind anexate exemplarele necesare spre a fi comunicate atât instanţei cât şi pârâtei.

Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată că nu au niciun suport legal criticile invocate în dezvoltarea acestuia, fapt pentru care reiterează motivele susţinute prin acţiunea introductivă.

Prin Raportul de Evaluare nr. x/29.05.2015, Agenţia Naţională de Integritate a constatat în mod netemeinic şi nelegal faptul că în perioada 30.08.2012 şi până în prezent s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin deţinerea simultană atât a funcţiei de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Orăşenesc Oţelu Roşu cât şi a funcţiei de administrator al S.C. B. S.R.L.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se poate reţine că regimul incompatibilităţilor presupune că se exercită sau se desfăşoară concomitent cu activitatea de manager al unei unităţi sanitare oricare altă activitate sau funcţie de manager remunerată sau neremunerată incompatibilă.

În situaţia dată nu poate fi activat regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece SC. B. S.R.L. este o societate comercială declarată inactivă prin Decizia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2499 din data de 07.10.2010.

Intimatul reclamant a dobândit calitatea de Manager al Spitalului Orăşenesc Oţelu Roşu în data de 30.08.2012 prin Decizia nr. 233 emisă de Primarul oraşului Oţelu-Roşu. Din analiza celor două acte administrative, şi anume Decizia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2499 din data de 07.10.2010 raportat la Decizia nr. 233 emisă de Primând oraşului Oţelu-Roşu se poate reţine că SC. B. S.R.L. a fost declarată inactivă începând cu data de 07.10.2010, iar calitatea de Manager al unităţii sanitare a fost dobândită în data de 30.08.2012. Pe cale de consecinţă, nu a fost exercitată nicio funcţie în cadrul vreunei societăţi patronale de profil, o societate declarată inactivă prin înscrierea acesteia în Registrul Contribuabililor Inactivi nu poate desfăşura acte şi fapte de comerţ, şi implicit, nici activităţile şi funcţiile manageriale nu pot fi exercitate.

SC B. S.R.L. a fost înscrisă în Registrul Contribuabililor inactivi, de unde reiese clar că nu a fost exercitată nicio activitate cu atât mai mult exprimarea unei funcţii de conducere la nivelul societăţii aşa cum a fost reţinut în Raportul de Evaluare. Astfel, în temeiul art. 781 pct. 10 din C. proc. fisc. (10)" Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei Înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8)".

Consideră că în mod greşit s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, ca dispoziţii legale ce reglementează o ieşire dintr-o stare de incompatibilitate, întrucât nu a existat situaţia de incompatibilitate, decizia de declarare a inactivităţii fiind elementul material ce exprimă o stare de neexercitare a unei activităţi sau unei funcţii.

În această ordine de idei, arată că în baza art. 2030 raportat la art. 2034 din C. civ., notificarea renunţării la mandat, efectuată prin Adresa nr. x din 26.07.2010 începând cu data 01.08.2010 a produs efecte juridice de la data înregistrării prin urmare, calitatea de administrator a încetat odată cu aducerea la cunoştinţa societăţii prin actul scris (cu caracter probator) a deciziei unilaterale de renunţare la mandat. Această renunţare reprezintă, potrivit legislaţiei române în vigoare, încetarea raportului juridic, nefiind necesară îndeplinirea niciunei formalităţi suplimentare. Odată cu înregistrarea renunţării la mandat, precum şi în baza includerii Societăţii în Registrul Contribuabililor inactivi, se realizează atât opozabilitatea faţă de terţi cât şi încetarea unui mandat. Văzând înscrisurile administrate în probaţiune, din care rezultă că începând cu data 01.08.2010 a renunţat la mandatul de administrator al S.C. B., iar începând cu data de 07.10.2010 prin Decizia ANAF 2499 societatea a fost înscrisă în Registrul Contribuabililor declaraţi inactivi, consideră că se poate reţine că în niciun moment nu s-a aflat în starea de incompatibilitate generată de exercitarea a două funcţii simultan.

În susţinerea celor arătate invocă Decizia nr. 591/2009 secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a constatat că având în vedere art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege, iar potrivit art. 195 alin. (1) raportat la alin. (3), administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar. De asemenea, a reţinut că potrivit art. 1552 pct. 2 din vechiul C. civ., dispoziţii legale aplicabile la data renunţării la mandat, acesta se stinge prin renunţarea mandatarului la mandat, iar art. 1556 din vechiul C. civ. stipulează ca mandatarul poate renunţa la mandat notificând mandantului renunţarea sa.

Prin urmare, consideră că în cazul său momentul la care a intervenit renunţarea la mandat din funcţia de administrator al societăţii este cu data de 01.08.2010.

În acest context mai arată că secţia de contencios administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinui în mod similar prin Decizia nr. 4155 din 07.10.2010, cu referire la existenţa unei incompatibilităţi cu funcţia de deputat, că reclamantul a avut calitatea de administrator la doua societăţi comerciale şi şi-a dat demisia, iar calitatea de administrator a încetat la data aprobării cererii de către Adunarea Generală. Faptul că nu au fost efectuate menţiunile cuvenite la Oficiul Registrului Comerţului, de către persoanele autorizate, la momentul respectiv, este lipsit de relevanţă.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 07 mai 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, la data de 04.06.2018.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a dedus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Raportul de Evaluare nr. x/29.05.2015, prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate a constatat faptul că în perioada 30.08.2012 - în prezent reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) şi lit. b).) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece a deţinut atât funcţia de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Orăşenesc Oţelu Roşu cât şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată, reţinând că starea de fapt ce rezultă din probele administrate nu confirmă starea de incompatibilitate reţinută în sarcina reclamantului prin prisma dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, prima instanţă a constatat că societatea B. S.R.L. figurează în registrul contribuabililor declaraţi inactivi în temeiul Deciziei de declarare în inactivitate nr. 2499, începând cu data de 07.10.2010, astfel că, de la aceea dată nu se poate aprecia că reclamantul a desfăşurat activitate în funcţia de administrator deţinută.

De asemenea, prima instanţă a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, potrivit cărora menţiunile şi înscrierile în registru au doar efect de opozabilitate faţă de terţi, conchizând că cele comunicate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pârâtei nu pot fi considerate producătoare de efecte juridice pozitive.

Altfel spus, prima instanţă a apreciat că neînscrierea în registrul comerţului a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 1/30.07.2010, dată de la care reclamantul nu a mai avut calitate de administrator, nu echivalează cu exercitarea mandatului, cum greşit a considerat pârâta.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut că hotărârea primei instanţe este nulă, fiind încălcate regulile de procedură în ceea ce priveşte comunicarea înscrisurilor depuse în probaţiune de reclamant.

În conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se poate dispune casarea hotărârii dacă aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În temeiul dispoziţiilor art. 175 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. (2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară".

Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica recurentei pârâte, în sensul că încălcarea dispoziţiilor art. 150 C. proc. civ. prin necomunicarea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiilor nr. 1/30.07.2010, ar fi aptă să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii. Este adevărat că acest înscris a fost avut în vedere de prima instanţă în soluţionarea cauzei şi cererea pârâtei, prin care a solicitat ca înscrisul să-i fie comunicat, nu a fost observată de prima instanţă, însă neregularitatea invocată nu constituie o cauză de nulitate expresă sau necondiţionată şi nu este aptă să-i cauzeze o vătămare a drepturilor procesuale care să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii recurate. Astfel, înscrisul fiind depus la dosarul cauzei recurenta pârâtă a avut posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu conţinutul şi valoarea probatorie a acestuia.

În concluzie, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006, întrucât, pentru a se reţine existenţa cazului de incompatibilitate a funcţiei de manager de spital cu cea de administrator la o societate comercială nu are relevanţă dacă societatea a desfăşurat activitate sau nu, dacă s-au realizat venituri sau nu, fiind interzis cumulul de funcţii necondiţionat de întocmirea unor acte juridice în exercitarea funcţiilor respective.

Conform art. 180 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, "Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror alte funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică; b) exercitarea oricăror activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate".

Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe, în sensul că societatea B. S.R.L. figurând în registrul contribuabililor declaraţi inactivi în temeiul Deciziei de declarare în inactivitate nr. 2499, începând cu data de 07.10.2010, nu există niciun temei de fapt pentru a se reţine că reclamantul a desfăşurat activitate, respectiv că şi-a exercitat funcţia de administrator deţinută la societatea B. S.R.L.

Cu toate acestea, având în vedere că nu s-a putut prezenta instanţei un registru complet de intrări-ieşiri, un registru a hotărârilor AGA, ţinute în mod regulat de către societatea B. S.R.L., care să conţină o înregistrare cronologică a corespondenţei, precum şi a tuturor hotărârilor adoptate de adunarea generală a asociaţilor de-a lungul timpului, fiind prezentate instanţei doar copii extras de pe două file izolate, Înalta Curte apreciază că nu s-a făcut dovada renunţării la mandatul de administrator şi nici a adoptării unei hotărâri prin care să se ia act de această renunţare.

În această ordine de idei, trebuie menţionat că nu prezintă nicio importanţă menţiunea înscrisă în cuprinsul încheierii din data de 3 decembrie 2018, în sensul că s-ar fi cerut prezentarea registrelor societăţii în original, însă acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât, chiar dacă partea prezintă instanţei înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul, potrivit dispoziţiilor 292 C. proc. civ., este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să-l prezinte instanţei. De asemenea, este lipsit de relevanţă că s-a cerut prezentarea registrelor în original sau în copie extras, dacă registrul prezentat nu avea alte menţiuni decât cele privitoare la renunţarea la mandatul de administrator, menţiuni care nu permit să se concluzioneze că registrele au fost regulat ţinute.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 280 C. proc. civ., potrivit cărora registrele profesioniştilor fac dovada faptelor şi chestiunilor legate de activitatea lor profesională numai dacă sunt regulat întocmite şi ţinute, Înalta Curte va înlătura înscrisurile propuse în probaţiune de către intimatul reclamant, prin care acesta încercă să dovedească încetarea calităţii sale de administrator statutar prin renunţare la mandat.

Având în vedere această concluzie, nu se mai impune analizarea susţinerilor părţilor cu referire la efectele unor acte sau fapte juridice neînregistrate în registrul comerţului.

Cu toate acestea, având în vedere că situaţia de incompatibilitate reţinută prin raportul contestat presupune, prin definiţie, exercitarea simultană a funcţiilor considerate incompatibile, deţinerea simultană a acestora neavând consecinţe juridice în înţelesul normei juridice invocate, instanţa de recurs a dispus completarea probatoriului administrat cu înscrisuri.

Astfel, pentru a verifica susţinerile recurentei pârâte în combaterea prezumţiei care se asociază faptului că societatea B. S.R.L. a fost înscrisă în Registrul contribuabililor inactivi, prin Decizia de declarare în inactivitate nr. 2499/07.10.2010, prezumţie în virtutea căreia funcţia de administrator deţinută de către intimatul reclamant nu putea fi în mod obiectiv exercitată, au fost obţinute informaţii actualizate privind istoricul societăţii de la ONRC (dosar de recurs) şi relaţii de la Serviciul Fiscal orăşenesc Oţelul Roşu.

Aceste înscrisuri confirmă împrejurările de fapt avute în vedere de prima instanţă, în sensul că, nefiind depuse situaţii financiare de către societate, nu pot fi identificate acte de exercitare a atribuţiilor aferente funcţiei de administrator statutar deţinute de intimatul reclamant A.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 95/2006, prin urmare, nu poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat de la 5000 RON la 3000 RON, apreciind că suma pretinsă cu acest titlu de către intimatul reclamant este disproporţionată faţă de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, împotriva Sentinţei nr. 333 din 03 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2019.

Procesat de GGC - NN