Status as Securitate worker: infringement of fundamental rights through unauthorized surveillance and coercive measures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.12.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să aprecieze asupra calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 1038/2016 din data de 28 martie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul a fost lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1038 din data de 28.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a hotărât ca este îndeplinită şi a doua condiţie din O.U.G. nr. 24/2008, prevăzută de art. 2 lit. a) în sensul că, prin activităţile desfăşurate în dosarul de urmărire informativă "B.", pârâtul a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Faţă de hotărârea dată de instanţa de fond, solicită a se reanaliza dacă probele releva că, prin activitatea desfăşurată de reclamant, acesta a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale lui B.E.D. astfel:

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat prevederile legale şi a furnizat ca justificare, un raţionament juridic neîntemeiat.

1. Astfel, instanţa de fond a dat o interpretare greşită activităţilor desfăşurate de ofiţerul pârât A., fiindu-i atribuite responsabilităţi/acţiuni care nu se regăsesc în documentele ce alcătuiesc dosarul de urmărire informativă. Se afirmă în motivarea fondului, ca prin sarcinile şi măsurile propuse s-a urmărit să se demonstreze că urmăritul B.E.D. este un opozant al regimului comunist şi că activităţile desfăşurate de ofiţer au avut un pronunţat caracter politic. În dosar însă nu se regăsesc documente care să indice ca B.E.D. era un oponent al regimului comunist.

În realitate, B.E.D., inginer specialist în chimie avansată, şi-a desfăşurat activitatea într-un laborator de cercetări, având acces la date ştiinţifice şi de cercetare cu caracter de noutate considerate de legislaţia anilor respectivi secrete de serviciu sau de stat.

Pentru a preveni scurgerea de informaţii tehnice din lucrările şi temele de cercetare, ofiţerul a iniţiat, conform ordinelor existente, măsuri de verificare a celor care aveau acces la astfel de locuri şi date, în aceasta categorie intrând şi B.E.D.

Din aceste verificări au rezultat informaţii de primă sesizare care indicau cert atitudini, acţiuni, manifestări naţionalist iredentiste, anticonstituţionale şi legături suspecte cu persoane din străinătate, în baza cărora s-a ordonat de conducerea serviciului 2 deschiderea dosarului de urmărire informativă, pe numele său.

Planul de măsuri întocmit avea ca obiective şi sarcini de prevenire a proliferării de manifestări anticonstituţionale iredentiste maghiare agravate şi scurgerii de informaţii cu caracter ştiinţific, de noutate în exterior.

Cele prezentate dovedesc că activităţile desfăşurate de ofiţer se încadrau în regulamentele şi ordinele existente şi nu i se poate atribui calitatea de "agent al forţei publice".

2. Instanţa a apreciat în mod greşit că, în cazul A., ar fi îndeplinită ce-a de-a doua condiţie din O.U.G. nr. 24/2008, art. 2 lit. a). referitoare la faptul ca activităţile desfăşurate de ofiţer ar fi suprimat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Toate concluziile se întemeiază pe o interpretare subiectivă, fără elemente de previzibilitate, predictibilitate specifice unei norme juridice în ceea ce face ca arbitrajul să ia loc raţionamentului juridic pertinent şi concludent.

Astfel, în motivare se precizează "ofiţerul a conceput şi coordonat o reţea de informatori, în scopul urmăririi activităţilor numitului B.E.D., fiind monitorizate atât convorbirile private ale acestuia cât şi activitatea profesională, întâlnirile extraprofesionale şi mai grav, fiind monitorizată corespondenţa internă şi externă".

Din analiza obiectivă a documentelor existente ca probe în dosar se desprind următoarele concluzii, care contrazic aprecierile instanţei de fond, astfel:

a) În planul de măsuri întocmit la deschiderea dosarului de urmărire informativă, s-a propus încadrarea informativă la locul de muncă prin sursa "C.", singura cu posibilităţi reale de informare pe lângă B.E.D.

S-a propus şi încadrarea informativă la domiciliu, prin posibilităţile de informare ale serviciului specializat pe investigaţii, serv. F dar măsura propusă nu s-a realizat, nefiind identificate surse care să aibă posibilităţi reale de informare. Nici încadrarea informativă la locul de muncă al soţiei nu s-a realizat, sursa existentă neavând posibilităţi de informare.

În dosar nu se regăsesc niciun fel de informaţii care să indice un amestec în viaţa privată a lui B.E.D., prin intermediul reţelei informative.

b) În planul de măsuri, nu s-a fost propus interceptarea convorbirilor telefonice sau filajul.

c) A fost lăsat absolut liber, neîngrădit să obţină paşaport turistic, să călătorească împreună cu soţia în străinătate (în Ungaria), ofiţerul pârât intervenind personal în limita legală cu avizare pozitivă la conducerea Inspectoratului pentru a i se aproba plecarea deoarece iniţial, prima cererea de paşaport pentru plecare i-a fost respinsă.

d) Instanţa a menţionat în hotărâre că s-a propus în planul de măsuri măsura interceptării corespondenţei interne şi externe, măsura care însă nu s-a realizat, apreciindu-se de conducerea securităţii că nu este necesară şi nici utilă.

Documentul existent în dosar, de interceptare a corespondenţei externe, a fost selectat şi trimis din oficiu de către unitatea specială "S" şi nu ca urmare a solicitării făcute vreodată de ofiţerul A., de instituire a vreunui consemn pe această linie.

Se observă că documentul a fost repartizat în lucru iniţial serviciului de contraspionaj, fiind o legătură de cetăţeni străini şi numai după verificarea la cartotecă, interceptarea a ajuns în dosar, fără a reprezenta sau a avea o valoare operativă.

La dosar nu se afla copia formularului tipizat (sarcina S) uzual în această muncă, semnat şi completat olograf, apoi aprobat de conducere, prin care urma să se aprobe interceptarea corespondenţei interne şi externe.

e) Pentru descurajarea manifestărilor anticonstituţionale, iredentiste maghiare s-a propus şi realizat măsura preventivă de atenţionare/avertizare, cel în cauză angajându-se matur şi conştient, la o conduită corectă faţă de legile din statul român. Concomitent s-a dispus şi realizat măsura preventivă ca temele sale de cercetare să fie păstrate securizat la biroul de documente secrete până la brevetarea acestora.

3. Instanţa de fond a hotărât ca informaţiile ce au stat la baza deschiderii dosarului de urmărire nu sunt de interes naţional şi nici anticonstituţional, fiind considerate doar exprimări libere de opinii şi că nu erau incidente vulnerabilităţi de securitate nu era specifică activităţii obişnuite de ordine şi siguranţa publică.

De precizat că informaţiile în conţinutul cărora se regăsesc manifestări concrete, făţiş şovine, anticonstituţionale, de sorginte naţionalist iredentiste, secesioniste, au fost monitorizate ca vizând siguranţa statului, de către serviciile de informaţii atât înainte de 1989, cât şi după.

În perioada 1994 - 1996, ofiţerul A. şi-a desfăşurat activitatea într-o formaţiune informativă de Apărare a Constituţiei din cadrul Serviciului Român de Informaţii, având atribuţii de cunoaştere şi prevenire a faptelor şi fenomenelor de natură extremistă naţionalist iredentiste maghiare care se puteau constitui în ameninţări la siguranţa naţională, în conformitate cu art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991.

Considera pe aceleaşi argumente ca atitudinea anticonstituţională, de a se manifesta prin acţiuni şi poziţii fătişe iredentist maghiare şovine (...) e vorba de "naţionalist-iredentist" şi nu idealist cum se susţine constant în toată motivarea), de a propaga cu ostilitate astfel de concept, nu pot fi tolerate fiind vizibila încălcarea ordinii constituţionale şi suveranităţii statale.

4. Instanţa de fond avea obligaţia de a stabili în examenul de legalitate şi temeinicie al soluţiei pronunţat, regimul juridic al drepturilor omului presupus încălcate în cazul D., luând în considerare aplicabilitatea excepţiilor cuprinse în conţinutul drepturilor limitate şi prevăzute clar, explicit de Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice.

Aceste aspecte absolut obligatorii au condus şi la un raţionament greşit, cu consecinţa admiterii nelegale a acţiunii în constatare. Nelegalitatea pleacă de la însăşi greşita încadrare juridică ce se bazează pe un act juridic abrogat din 1991, adică Constituţia R.S.R. din 1965. Practic pârâtul nu ar putea fi responsabil în baza unei legi şi Constituţii ce nu mai este în vigoare.

Pe aceeaşi logică, bazată pe Constituţia R.S.R. din 1965, instituţia securităţii era legală, avea lege proprie de funcţionare şi era menţionată în Titlul IV - organele centrale ale administraţiei de stat - legitimitatea funcţionării pârâtului ca ofiţer nu era ilegală, munca de culegere a informaţiilor fiind strict reglementată. Din analiza materialelor selectate de CNSAS nu se confirma în nicio formă încălcarea dreptului la libertatea de exprimare şi de expresie liberă a opiniilor conform art. 28 din Constituţia R.S.R. din 1965.

De asemenea recurentul pârât nu a încălcat şi suprimat niciun drept legitim al cuiva în condiţiile legislaţiei de atunci, dar şi de azi.

Pe fondul cauzei atacate cu recurs, instanţa de fond a analizat şi reţinut în mod greşit că a desfăşurat activităţi prin care am suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

5. În ceea ce priveşte analiza motivelor pentru care a acţionat în conjuctura dată, a arătat şi recunoscut că acestea au fost legale şi deplin justificate şi subsumate unor imperative ale societăţii şi nevoilor vremii respective şi au fost semnalări ce s-au confirmat informativ, motiv pentru care şi măsurile propuse şi aprobate s-au încadrat în ordinele ce reglementau activitatea profesională din perioada supusă analizei.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Referitor la criticile aduse sentinţei recurate ca urmare a invocării art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., respectiv aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, apreciază că în mod corect, instanţa de fond a observat îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv:

Prima condiţie menţionată, respectiv ca persoana verificată să fi avut, în perioada 1945 - 1989, calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, este asigurată în speţa de faţă deoarece domnul A. a avut calitatea de angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent (1979), locotenent major (1979 - 1980) în cadrul Inspectoratului Judeţean Timiş, Serviciul 2.

De asemenea, şi condiţia ca domnia sa să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este îndeplinită având în vedere înscrisurile întocmite de către recurentul pârât în Dosarul nr. x, analizat în baza cererii formulate potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări.

Înscrisurile din Dosarul nr. x/1054 (deschis de Securitate pe numele domnului D.), studiat în temeiul dreptului de acces, atestă că domnul A., având gradul de locotenent în cadrul IJ Timiş a contribuit în mod direct la instrumentarea acţiunii de urmărire informativă desfăşurată de organele de Securitate împotriva domnului D., inginer chimist la laboratorul de cercetări E.

Motivul acţiunii informative a fostei Securităţi l-a constituit faptul că persoana-urmărită avea "manifestări naţionalist-iredentiste", precum şi faptul că "are un prieten în Canada care îl vizitează când vine în ţară".

În concret, persoana urmărită nu a fost urmărită pentru accesul la date cu caracter secret aşa cum se menţionează de către recurent, ci ulterior, după semnalarea sa ca potenţial opozant al regimului, pentru manifestările naţionalist-iredentiste şi pentru prietenul pe care acesta îl avea în Canada. Prin urmare, acesta nu ridica probleme pe linie de prevenire a scurgerii de informaţii, până la semnalarea sa. Din documentele dosarului reiese foarte clar faptul că, în mod evident, deranjau concepţiile pe care persoana urmărită le avea, iar nu îngrijorarea cu privire la datele cu caracter secret la care acesta se menţionează că avea acces.

O primă măsură dispusă de recurent a fost încadrarea cu sursa "C.", interesând printre altele şi:

- "Dacă are manifestări ostile şi duşmănoase;

- Legăturile şi anturajul său"

Faţă de activităţile desfăşurate în calitatea menţionată, ofiţerii Securităţii adoptau o poziţie activă în raport cu informatorii, care erau instruiţi de ofiţeri cu privire la persoana despre care ar fi trebuit să furnizeze informaţii, cu privire la categoriile de informaţii care interesau Securitatea, precum şi cu privire la modalitatea de obţinere a informaţiilor.

De asemenea, ofiţerii - cum este cazul recurentului - luau hotărâri cu privire la folosirea informaţiilor primite în procesul de urmărire informativă, generând noi ingerinţe ale Securităţii în viaţa privată a celui urmărit.

Încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul recurentului, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, obţinând informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

În momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane erau preluate de Securitate şi deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, se producea încălcarea dreptului la viaţă privată.

Nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente.

Relevant este faptul că simpla obţinere şi, mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţă personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).

Odată ce informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităţilor pentru motive lipsite de legătură cu siguranţa naţională, este dovedită ingerinţa în viaţa personală a celui urmărit de către Securitate.

E lipsit de importanţă şi dacă informaţiile obţinute şi prelucrate de recurent duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celui urmărit sau dimpotrivă, duceau la concluzia că acesta nu avea opinii critice la adresa regimului. Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţa personală a celui urmărit.

Această imixtiune s-a produs în momentul în care Securitatea reprezentată de recurent a pătruns în intimitatea persoanei urmărite fără ca aceasta să permită ca informaţii privitoare la viaţa personală să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

După documentarea activităţii persoanei urmărite, aceasta a fost avertizată la data de 30.12.1979, iar la data de 18.03.1980 dosarul de urmărire informativă a fost închis "nemaifiind semnalat cu manifestări sau acţiuni care să intereseze organele noastre".

Prin urmare, Sentinţa atacată este legală şi temeinică, nesusţinându-se motivele de recurs invocate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

5.2. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin cererea formulată de numitul D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

S-a constatat, în Dosarul nr. x/1054 (cotă C.N.S.A.S.), că pârâtul figurează la filele x, cu acte materiale de natură a satisface cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.12.2015, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei să aprecieze asupra calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

S-a arătat că, potrivit Notei de Constatare nr. Dl/1/505/09.03.2015 şi înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire, pârâtul A. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent (1979), locotenent major (1979 - 1980) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, Serviciul 2 (1979,1980), participând în această calitate la supravegherea informativă a titularului dosarului I 1054288 (cotă CNSAS), inginer chimist la laboratorul de cercetări E., care a fost supravegheat prin dosar de urmărire informativă, fiind semnalat că "are manifestări naţionalist-iredentiste" şi pentru că are "un prieten în Canada, care îl vizitează când vine în ţară".

Pârâtul a primit de la sursa "C." informaţii de primă sesizare referitoare la concepţiile şi preocupările titularului dosarului informativ, aşa cum reiese din Notele informative primite la data de 23.01.1979 şi 23.02.1979, în vederea stabilirii şi documentării asupra activităţii desfăşurată de către titularul dosarului. De asemenea, în calitate de locotenent, a dispus pe baza celor semnalate, "să se aprobe deschiderea DUI asupra numitului B.E.D.".

Pârâtul a întocmit şi semnat olograf un Plan de măsuri în care propune: încadrarea informativă la locul de muncă cu inf. C., care se bucură de încrederea obiectivului, pentru a stabili: manifestările sale naţionalist-iredentiste; dacă are manifestări ostile şi duşmănoase; persoanele faţă de care se manifestă duşmănos şi faţă de care are manifestări naţionalist-iredentiste; legăturile şi anturajul său; numele persoanei din Canada şi natura relaţiilor pe care le are cu ea; dacă la locul de muncă se interesează de date şi informaţii care nu intră în sfera activităţii sale profesionale; dacă la domiciliul său deţine unele documente cu caracter naţionalist-iredentist.

A mai propus pârâtul inclusiv recrutarea unei alte surse cu posibilităţi de informare pe lângă obiectiv, în vederea verificării informaţiilor furnizate de inf. C., precum şi pentru încadrarea sa la domiciliu, precum şi ca grupa investigaţii să analizeze posibilitatea încadrării sale informative în afara programului de lucru.

Tot pârâtul este cel care a propus identificarea persoanelor faţă de care se manifestă duşmănos, verificarea acestora, în vederea documentării activităţii sale duşmănoase; încadrarea informativă a soţiei sale, B.V., la centrul de chimie cu inf. F., Interceptarea corespondenţei interne şi externe; în raport de rezultatele ce se vor deţine în procesul urmăririi informative, prezentul plan de măsuri va fi completat ca atare.

S-a propus dirijarea sursei "C." pe lângă persoana urmărită de către pârât cu sarcinile: "să stabilească în discuţiile pe care le va purta ce fel de cărţi de filozofie a dorit să cumpere din R.P. U. şi conţinutul acestora".

La data de 31.10.1979, pârâtul a întocmit Raportul cu propuneri de avertizare a persoanei urmărite, fapt realizat la data de 30.12.1979.

Măsura avertizării presupunea ca, în faţa organelor de Securitate şi de cele mai multe ori şi a organelor de partid sau a colectivului din care făcea parte, persoana urmărită să fie constrânsă a-şi recunoaşte "faptele" (diverse "manifestări împotriva regimului comunist") şi să se angajeze că nu va mai recurge la astfel de manifestări.

De asemenea, măsura interceptării corespondenţei solicitate de pârât a fost realizată potrivit Notei de relaţii din 16.10.1979.

La data de 18.03.1980, dosarul de urmărire informativă "B., a fost închis, consemnându-se de către pârât că persoana urmărită "are o poziţie corectă, nemaifiind semnalat cu manifestări sau acţiuni care să intereseze organele noastre".

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Aşadar, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securităţii este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiţie vizează activitatea desfăşurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aceste condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

În speţa de faţă, pârâtul a avut gradul de locotenent major şi funcţia de ofiţer de informaţii, specialist III în cadrul serv. 2 al Securităţii Timiş, având responsabilităţi în privinţa asigurării informative a laboratorului de cercetări E., de pe lângă Combinatul Petrochimic Solventul, fiind îndeplinită astfel prima condiţie, lucru de altfel recunoscut şi de parte.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, aceea ca, în perioada 1945 - 1989, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, Înalta Curte reţine că la dosarul cauzei se află acte din care rezultă că pârâtul a procedat la urmărirea informativă a numitului D., inginer chimist la laboratorul de cercetări E., pentru concepţii naţionalist-iredentiste şi pentru că avea, un prieten în Canada, care îl vizitează când vine în ţară.

Astfel, prin raportul de 30.03.1979, recurentul pârât propunea deschiderea dosarului de urmărire informativă în ceea ce-l priveşte pe numitul B.E.D. "pentru luarea unor măsuri complexe de clarificare a informaţiilor existente, fapt realizat la 6.04.1979.

Din Rapoartele din 30.03.1979, 31.10.1979, 30.12.1979, 18.03.1980, Planul de măsuri, procesul-verbal din 30.12.1979, nota depusă la dosar fond, observaţiile la notele informative din 18.04.1979, 23.02.1979, 23.01.1979 - fila x, 36 dosar fond, întocmite şi semnate de pârâtul recurent, rezultă că acesta a procedat la documentarea activităţilor personale şi profesionale ale persoanei urmărite, inclusiv la identificarea persoanei din Canada cu care acesta întreţinea relaţii şi a naturii acestei relaţii.

De asemenea, în ceea ce-l priveşte pe numitul B.E.D, pârâtul a dispus măsuri în sensul încadrării informative la locul de muncă dar şi în afara programului de lucru, pentru a se stabili legăturile şi anturajul, sens în care a propus inclusiv interceptarea corespondenţei interne şi externe.

Nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea că această măsură care nu s-a realizat (potrivit susţinerilor recurentului), atâta timp cât măsura propusă avea aptitudinea de a fi potenţial vătămătoare pentru cel urmărit. În acest sens, propunerile pârâtului, de măsuri de interceptare a corespondenţei şi de încadrare informativă obiectivului vizat reprezintă acte care se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. (a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din analiza înscrisurilor menţionate anterior rezultă că pârâtul, prin acţiunile sale, întreprinse în calitate de ofiţer al securităţii, a încălcat dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor în privinţa numitului B.E.D.

Chiar dacă pârâtul invocă faptul că, prin acţiunile sale, şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, din punctul de vedere al persoanei vizate şi verificate în dosarul instrumentat, acesteia i s-a încălcat dreptul la viaţă privată prin pătrunderea în viaţa personală (s-a dorit inclusiv aflarea de informaţii în legătură cu lecturile filosofice ale urmăritului - dosar fond), de familie, prin culegerea de informaţii despre persoanele cu care convieţuieşte (s-a propus, prin planul de măsuri, inclusiv încadrarea informativă a soţiei) şi despre persoanele faţă de care se manifestă duşmănos.

De asemenea, măsura propusă prin Planul de măsuri, privind interceptarea corespondenţei, a fost de natură să încalce dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor persoanei urmărite.

În ceea ce priveşte măsura avertizării, realizată personal de către recurent, la sediul organelor de securitate, potrivit procesului-verbal din 30.12.1979 şi a raportului întocmit la aceeaşi dată şi aceasta a fost de natură să încalce dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor a urmăritului.

Chiar dacă urmărirea informativă s-a făcut având în vedere, cu prioritate, concepţiile şi pretinsul caracter iredentist ale persoanei vizate, în speţă interesează actele şi metodele folosite de către pârât, în calitate de ofiţer al Securităţii, de natură a îngrădi dreptul la viaţă privată, libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor urmăritului.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa consacrată, reaminteşte că O.U.G. nr. 24/2008 nu-şi propune să antreneze răspunderea penală pentru fapte săvârşite anterior, ci în scopul stabilirii adevărului istoric despre regimul comunist şi de deconspirare a persoanelor prin consemnare publică a activităţii acestora, reglementează procedură prin care se constată că anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi.

Potrivit preambulului, în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Legea nu antrenează răspunderi pentru fapte săvârşite în trecut, însă oferă posibilitatea de a constata că anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi, pentru ca persoana care a fost urmărită să poată cerere identificarea acelor persoane şi cu această ocazie să se constate calitatea sa de persoană urmărită, pentru a se putea verifica dacă anumite persoane care candidează pentru funcţii de demnitate publică sau alte funcţii publice au fost sau nu lucrători sau colaboratori şi pentru activitatea de documentare de stabilire a adevărului istoric.

În privinţa susţinerii recurentului, potrivit căreia a respectat cadrul legal în vigoare la acea dată, precum şi comandamentele superiorilor, Înalta Curte reţine că ordinele primite sau normele interne care reglementau activitatea Securităţii şi Miliţiei nu pot constitui un temei legal pentru săvârşirea unor abuzuri, pentru încălcarea drepturilor constituţionale şi a drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute de tratatele internaţionale asumate de România. Totodată, definiţia legală a noţiunii de lucrător al Securităţii sau Miliţiei vizează suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi nu încălcarea normelor şi reglementărilor existente în legislaţia statului comunist.

Stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de gradul sau funcţia deţinută, are în vedere doar faptele şi acţiunile prin care foştii angajaţi ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în absenţa unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Aşadar, prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau atât viaţa privată şi opiniile persoanei, pârâtul a desfăşurat o acţiune abuzivă, contrară drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Este neîntemeiată şi susţinerea recurentului în sensul că prin activitatea sa a contribuit la respectarea legii sau că nu ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului prin raportare la cele asigurate într-o societate democratică, libertatea cuvântului şi a conştiinţei fiind recunoscute prin art. 28 şi 30 din Constituţia din 1965.

Aşadar, este lipsită de fundament afirmaţia recurentului în sensul că prin acţiunile sale şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu în scopul asigurării respectării legilor în vigoare ori că nu ar putea fi responsabil în baza unei legi şi Constituţii ce nu mai este în vigoare.

Contrar acestor afirmaţii, acţiunile sale deserveau menţinerea puterii totalitare comuniste, în care Partidul Comunist Român prin intermediul organelor securităţii, au exercitat "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor", fiind de netăgăduit că din punctul de vedere al persoanei vizate, prin pătrunderea în viaţa sa personală, culegerea de informaţii şi anchetarea acestuia, în lipsa unui motiv întemeiat pe securitate naţională şi siguranţă publică, s-a produs încălcarea dreptului la viaţa privată.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva Sentinţei nr. 1038 din 28 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva Sentinţei nr. 1038 din 28 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2019.

Procesat de GGC - NN