Negative conflict of jurisdiction: cumulative value of principal and accessory fiscal claims in joint liability decisions determines material competence under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iunie 2018, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Serviciul Fiscal Municipal Roşiori de Vede, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziilor nr. 106/03.07.2017 şi nr. 29.107/31.03.2017, prin care a fost angajată răspunderea solidară cu debitoarea B. S.R.L. pentru obligaţii fiscale în sumă totală de 1.778.779 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 366 din 18 septembrie 2018, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii are caracter fiscal şi, având în vedere că valoarea creanţei fiscale contestate este mai mare de 1.000.000 RON, competenţa de soluţionare în primă instanţă revine curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data sesizării instanţei - 27.06.2018).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.10.2018, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 4745 din 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea Deciziei nr. 29107/31.03.2017 prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantei A. pentru creanţe fiscale, reprezentând impozite şi taxe în cuantum de 716.666 RON, dobânzi 968.806 RON şi penalităţi de întârziere de 93.307 RON, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrativ-fiscale.

Din modul de interpretare a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că obiectul litigiului este taxa, impozitul, contribuţia, aşadar creanţa fiscală contestată, astfel încât este firească stabilirea competenţei în funcţie de nivelul respectivei creanţe, fiind fără relevanţă că aceasta este stabilită printr-un act administrativ care conţine mai multe creanţe de natură diferită, unele principale, altele accesorii. Prin urmare, la stabilirea competenţei materiale trebuie avut în vedere cuantumul taxei şi impozitului, respectiv al accesoriilor contestate care fiecare, individual, trebuie să depăşească pragul de 1.000.000 RON pentru a putea fi atrasă competenţa curţii de apel. Or, nu este cazul în speţă, întrucât creanţele fiscale contestate, fiecare, în parte, se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Teleorman.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea unor acte administrativ fiscale, respectiv a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 29107/31.03.2017 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrativ-fiscale nr. 106/3.07.2017.

Prin actul administrativ-fiscal contestat au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în sumă totală de 1.778.779 RON.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale, precum şi faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este mai mare de 1.000.000 RON, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine curţii de apel.

Este adevărat că actul contestat în cauză conţine mai multe creanţe de natură diferită, unele principale, altele accesorii. Însă, din modul de formulare a textului legal, rezultă că are în vedere obligaţiile fiscale principale (taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale) şi obligaţiile accesorii acestora (majorări, penalităţi, dobânzi stabilite de autorităţile fiscale), privite în mod cumulativ, astfel că, atunci când suma contestată cuprinde atât debite principale, cât şi debite accesorii stabilite prin acte administrative fiscale, criteriul valoric se aplică în raport cu întreaga sumă în litigiu, iar nu doar în raport cu debitul fiscal principal.

Astfel, contrar opiniei curţii de apel, nu se poate considera că litigiul ar conţine mai multe capete de cerere distincte, unele principale, iar altele accesorii, şi care ar privi creanţe distincte (principale sau accesorii), ci acţiunea trebuie privită ca având un obiect unic, decurgând din cererea în anularea actului administrativ fiscal, astfel încât şi valoarea obiectului său trebuie făcută prin raportare la valoarea întreagă a actului contestat, indiferent de natura creanţelor conţinute, mai ales că, în ipoteza admiterii acţiunii, soluţia pronunţată de instanţă în acord cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este de anulare a actului administrativ fiscal, în tot sau în parte, iar nu a creanţei fiscale contestate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii priveşte o creanţă fiscală al cărei cuantum se situează peste pragul de 1.000.000 RON, respectiv suma de 1.778.779 RON, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de criteriul valoric.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice şi Serviciul Fiscal Municipal, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN