Admissibility of accessory intervention in cassation appeals: requirement to support procedural admissibility defenses rather than substantive merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii; Cererea de intervenţie principală

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin Sentinţa civilă nr. 4040/22.05.2017 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ, a solicitat constatarea nulităţii relative parţiale a Notei de constatare nr. x din 15.11.2013, emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte pct. 2 unde se reţine în mod eronat perioada august - septembrie 2013 ca fiind intervalul de timp în care Societatea B. S.R.L. Iaşi ar fi executat în baza Contractului de prestări servicii nr. x/22.03.2013 lucrări de demolare şi obligarea pârâtei la emiterea unui act prin care să modifice pct. 2 din Nota de constatare nr. x din 15.11.2013, în sensul că lucrările s-au efectuat în perioada aprilie - mai.

Prin Sentinţa civilă nr. 6311 din 26 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.01.2018.

În cadrul dosarului de recurs, la data de 12 iunie 2018, terţul C. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul intimatei-pârâte Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.A. cu consecinţa menţinerii Notei de constatare nr. x/15.11.2013, emisă de intimată, ca fiind legală.

Titulara cererii de intervenţie accesorie a arătat că are interes să intervină în recurs, întrucât demersul recurentei-reclamate A. S.A., prin care solicită anularea Notei de constatare nr. x/15.11.2013, după circa 4 ani de la emitere, a fost iniţiat cu scopul ca respectiva notă să nu mai poată servi drept mijloc de probă în cadrul unor procese care se poartă între C. S.R.L. (titulara cererii de intervenţie accesorie) şi A. S.A.

2. Încheierea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de terţul C. S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 61 alin. (3) C. proc. civ., întrucât cererea de intervenţie accesorie priveşte fondul cererii, şi nu recursul formulat, aceasta nesprijinind apărările formulate de intimată sub aspectul inadmisibilităţii cererii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate a formulat recurs intervenienta C. S.R.L., solicitând casarea încheierii şi, în rejudecare, admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată în sprijinul intimatei Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ.

În motivarea căii de atac, recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că nu îndeplineşte condiţiile de a interveni în faza procesuală a recursului, încheierea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procesual, respectiv art. 61 alin. (3) C. proc. civ.

Or, prin formularea cererii de intervenţie a urmărit menţinerea soluţiei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. şi de respingere a recursului reclamantei, sprijinind, aşadar, apărarea intimatei Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ.

De asemenea, aşa cum este şi firesc, în cuprinsul cererii de intervenţie voluntară accesorie a arătat şi interesul său propriu (referindu-se, în acest sens, la numeroasele litigii care se poartă între titular şi A. S.A., în ceea ce priveşte dreptul său de coproprietate asupra unor imobile aflate pe proprietatea A. S.A.), care este distinct de cel al intimatei.

Prin urmare, recurenta consideră că cererea sa de intervenţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de intervenţie accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că interesul în formularea cererii nu profită în niciun fel recurentei, întrucât instanţa de judecată nu a fost învestită cu analizarea unor încălcări ale drepturilor intervenientului de către reclamantă.

4.2. Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât intervenientul nu a formulat apărări faţă de aspectul ce face obiectul căii de atac, nefiind demonstrate în cauză îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de intervenţie accesorie voluntară.

II. Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenientă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-intervenientă, încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate, încheierea pronunţată în cauză fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă, la circumstanţele de fapt ale litigiului, a normelor de drept procesual incidente, respectiv a prevederilor art. 61 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, iar intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

În plus, cererea de intervenţie este supusă condiţiilor comune de admisibilitate a acţiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 32 din C. proc. civ., care statuează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instituie obligaţia ca autorul acesteia să justifice un interes.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 din acelaşi cod stabileşte că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Din cuprinsul normelor legale menţionate anterior rezultă că şi terţul care intervine în proces trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenţiei, aceasta fiind o condiţie sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile.

Deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, totuşi trebuie reţinut că terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, acesta trebuind să justifice interesul personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane.

Astfel, intervenientul trebuie să dovedească un interes propriu, chiar dacă în cadrul procesului în care intervine nu pretinde un drept propriu, el trebuie să urmărească obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine.

Pornind de la aceste premise, se observă că în cauza dedusă judecăţii, în mod judicios instanţa de fond a constatat, că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de admisibilitate întrucât, faţă de motivarea cererii, terţul C. S.R.L. nu justifică interesul de a interveni.

După cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1. al prezentei decizii, pe parcursul judecării recursului declarat de reclamanta A. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 6311 din 26 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, terţul C. S.R.L. a formulat o cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtei Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Neamţ.

Potrivit art. 483 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună (...) examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

În calea extraordinară a recursului nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Aşadar, limitele judecăţii în recurs sunt stabilite prin calea de atac şi se limitează la legalitatea soluţiei pronunţate în fond.

Prin cererea de recurs, dedusă judecăţii în faţa Curţii de Apel Bucureşti, recurenta-reclamantă A. S.A. a înţeles să critice sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte legalitatea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă.

Prin cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată, intervenienta C. S.R.L. a susţinut aspecte de fapt care privesc raporturile litigioase dintre părţi, fără a fi antamată nici legalitatea soluţiei primei instanţe, şi nici excepţia inadmisibilităţii cererii.

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., rezultă că scopul formulării unei intervenţii accesorii este ca, prin apărările pe care intervenientul le face, instanţa să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit.

Or, în acord cu opinia exprimată de completul de judecată care a pronunţat încheierea recurată, se observă că intervenienta C. S.R.L. nu a formulat apărări faţă de aspectul care formează obiectul căii de atac, respectiv legalitatea sentinţei atacate în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, ci s-a limitat la a învedera instanţei de recurs aspecte de fapt care privesc raporturile dintre aceasta şi recurenta-reclamantă A. S.A.

Din perspectiva dispoziţiilor legale menţionate, curtea de apel a constatat fondat că cererea de intervenţie voluntară accesorie nu este admisibilă, întrucât aceasta priveşte fondul cauzei, iar nu recursul formulat, aşadar, nefiind aptă să sprijine apărările formulate de intimată sub aspectul inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prin cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză, recurenta nu justifică un folos practic ce ar urma să fie obţinut odată cu pronunţarea instanţei asupra cererii de recurs deduse judecăţii, sens în care, în mod corect cererea de intervenţie a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Prin urmare, se constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar încheierea pronunţată în litigiu a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de recurs încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 64 alin. (4) acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat intervenientă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenienta C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN