Loss of current interest in tax objection appeals due to subsequent administrative resolution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 96/33/28.01.2015 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulată de A. S.R.L., înregistrată la AJFP Hunedoara sub nr. x/12.09.2014 şi DGRFP Timişoara sub nr. x/13.10.2014, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate şi obligarea autorităţii pârâte să soluţioneze pe fond contestaţia prealabilă depusă împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.07.2014 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/28.07.2014, în ceea ce priveşte stabilirea ca obligaţie suplimentară de plată a sumei de 1.400.811 RON;

- anularea Deciziei nr. 167/48/10.02.2015 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulate de A. S.R.L., înregistrată la AJFP Hunedoara sub nr. x/17.11.2014 şi DGRFP Timişoara sub nr. x/21.01.2015, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei şi obligarea autorităţii pârâte să soluţioneze pe fond contestaţia prealabilă depusă împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/08.10.2014, în ceea ce priveşte suma totală de plată de 826.820 RON;

- anularea Deciziei nr. 1038/340/23.07.2015 privind modul de soluţionare a contestaţiei formulate de A. S.R.L., înregistrată la AJFP Hunedoara sub nr. x/25.05.2015 şi DGRFP Timişoara sub nr. x/17.06.2015 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei şi obligarea autorităţii pârâte să soluţioneze pe fond contestaţia prealabilă depusă împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/14.04.2015 privind suma totală de 26.683 RON.

De asemenea, faţă de excesul nejustificat de putere manifestat de autorităţile pârâte, a solicitat ca obligaţia de a face (în modalitatea detaliată supra I - III) să fie stabilită în sarcina autorităţilor pârâte sub sancţiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 27 din 12 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 27 din 12 februarie 2016 pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 6, art. 7 alin. (2) şi art. 12 din C. proc. fisc. , nesocotind şi dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. fisc. cu privire la efectele lucrului judecat.

Referitor la efectele autorităţii de lucru judecat, recurenta-reclamantă înţelege să facă trimitere la considerentele deciziei emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2009, prin care s-a constatat, la nivelul anului 2011, existenţa unui exces nejustificat de putere manifestat de autorităţile pârâte. Acest exces de putere este cu atât mai pregnant în anul 2015, aspect pe care instanţa de fond l-a tratat cu superficialitate, apreciind că temeiurile suspendării au fost diferite [art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. în anul 2009 şi art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. în anul 2015]. Recurenta-reclamantă consideră că, deşi strict procedural, temeiul de drept invocat de intimatele-pârâte a fost diferit, în realitate motivarea vizează aceleaşi împrejurări cu cele analizate de instanţa supremă, în Dosarul nr. x/2009, astfel că raţionamentul expus în considerentele acestei decizii este aplicabil şi în prezent.

Prin urmare, luând în considerare caracterul repetitiv al manifestării abuzive, recurenta-reclamantă solicită stabilirea de către instanţă, în sarcina autorităţii, obligaţia de a soluţiona pe fond contestaţiile prealabile, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fără de care dreptul recurentei-reclamante ar rămâne iluzoriu, pur teoretic.

O a doua critică adusă hotărârii de fond vizează greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. , recurenta-reclamantă considerând că instanţa de fond ar fi trebuit să verifice dacă situaţia invocată drept temei al suspendării soluţionării contestaţiei prealabile a intervenit anterior sau ulterior emiterii deciziilor de impunere contestate, întrucât legalitatea actelor administrative se raportează la elemente contemporane emiterii acestora.

La data întocmirii RIF şi emiterii deciziilor de impunere contestate Dosarul nr. x/2013 se afla deja pe rolul instanţelor de judecată, urmărirea penală fiind începută din anul 2006, astfel încât sesizarea organelor penale şi trimiterea în judecată nu reprezintă un fapt survenit ulterior emiterii deciziilor de impunere, situaţie care să oblige autoritatea să dispună suspendarea în temeiul art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. din 2003.

Sub un al treilea aspect, sentinţa recurată este nelegală, deoarece este pronunţată ca urmare a unei interpretări eronate a prevederilor art. 6, art. 7 alin. (2) şi art. 12 C. proc. fisc. din 2003, fiind evident că organele fiscale urmăresc doar executarea silită a contribuabilului, iar nu lămurirea situaţiei de fapt reale, ceea ce denotă o încălcare a obligaţiei de bună-credinţă reglementată de lege.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că sentinţa recurată este nelegală întrucât instanţa de fond nu analizează şi nu motivează concret în ce constă influenţa pe care ar avea-o soluţia pronunţată în Dosarul penal nr. x/2013 asupra speţei de faţă, mai ales că obligaţiile din dosarul fiscal au fost stabilite ca şi cum faptele invocate în dosarul penal ar fi reale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi în reprezentarea intimatei-pârâte Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Aspecte procesuale

Prin notele scrise, înregistrate la dosar la data de 19 februarie 2019, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi în reprezentarea intimatei-pârâte Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara a arătat că, prin Decizia de soluţionare nr. 4664 din 17 decembrie 2018, a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de societatea reclamantă şi, întrucât a făcut dovada că s-a reluat soluţionarea contestaţiei formulate de societate în procedură prealabilă şi a fost emisă decizie de soluţionare, a solicitat respingerea cererii de recurs ca rămasă fără obiect.

Prin notele scrise, înregistrate la dosar pentru termenul de judecată din 6 martie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea, ca nefondată, a excepţiei invocate de intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi în reprezentarea intimatei-pârâte Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca lipsită de interes.

La termenul de judecată din 6 martie 2019, Înalta Curte a calificat susţinerile intimatelor-pârâte potrivit cărora recursul a rămas fără obiect, ca fiind argumente ce fundamentează excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate şi în raport de toate înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al excepţiei lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de control judiciar să dispună reformarea Sentinţei civile nr. 27/12.02.2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, demersul său procedural fiind promovat în scopul obţinerii unei soluţii de anulare a trei decizii (nr. 96/33/28.01.2015, nr. 167/48/10.02.2015 şi nr. 1038/340/23.07.2015) de soluţionare a unor contestaţii depuse de reclamantă împotriva unor decizii de impunere sau decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii, cu consecinţa reluării procedurii de soluţionare a celor trei contestaţii, procedură de soluţionare care a fost suspendată prin deciziile atacate.

Distinct faţă de cerinţa interesului în accepţiunea conferită acestei noţiuni prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice titular al unei cereri de chemare în judecată este ţinut să justifice îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii în justiţie, între condiţiile reglementate de art. 32 alin. (1) C. proc. civ. fiind şi cea a interesului, care trebuie să fie legitim, născut şi actual, personal şi determinat.

Finalitatea urmărită de recurenta-reclamantă prin declanşarea acestui litigiu a fost aceea de a obţine obligarea intimatelor la soluţionarea pe fond a contestaţiilor fiscale, cu scopul satisfacerii interesului său privat de a-şi vedea clarificată situaţia fiscală.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie să existe pe tot parcursul soluţionării unui litigiu, atât în etapa judecăţii de fond, cât şi în calea de atac declarată în cauză, pentru a se justifica solicitarea de a obţine protecţia juridică asupra aspectelor reclamate în cauză, aceasta reprezentând finalitatea practică a demersului judiciar promovat.

Pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, prin Decizia nr. 4664/17.12.2018, organul fiscal a soluţionat contestaţia administrativă, în sensul că a admis în parte şi a desfiinţat în parte deciziile de impunere contestate.

La termenul de judecată din 6.03.2019 recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L. a depus la dosar note scrise, prin care a adus la cunoştinţa instanţei că, împotriva Deciziei nr. 4664/17.12.2018 privind soluţionarea contestaţiei fiscale, a formulat deja acţiune în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, exercitându-şi astfel dreptul de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru a obţine verificarea legalităţii deciziilor de impunere emise în sarcina sa.

În aceste condiţii, interesul de a obţine o soluţie a instanţei judecătoreşti competente în ceea ce priveşte cererea sa de anulare a unor acte administrative considerate vătămătoare prin lipsa unei soluţii adoptate cu privire la fondul contestaţiei administrative formulate împotriva actelor de impunere fiscală şi, în consecinţă, de a obţine o clarificare a situaţiei sale fiscale, nu mai este unul actual, în raport de precizările recurentei-reclamante în care arată că nu mai are în vedere finalitatea prefigurată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, calea de atac exercitată în cauză, lipsită de caracterul actual al cerinţei interesului, nu se mai impune a fi analizată din perspectiva motivelor de casare invocate drept temei juridic, fiind întemeiată excepţia vizând neîndeplinirea acestei condiţii de exerciţiu a acţiunii juridice.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului promovat de reclamanta Societatea A. S.R.L. şi, în consecinţă, va respinge recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 27 din 12 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 27 din 12 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN