Suspension of administrative acts: expiry of temporal scope after merits decision and loss of legal interest
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the local administrative unit, ruling that the appeal lacked current legal interest, thereby leaving the first-instance decision in force which had previously denied the request for interim suspension. The dispute concerned the suspension of execution for administrative acts issued by central ministries and tax authorities, which effectively withheld local budget funds and income tax allocations due to a conflict between national and European law norms regarding fiscal transfers. The decisive legal basis relied on Article 14(1) of Law No. 554/2004, which limits the temporal scope of suspending administrative acts to the period until the substantive merits are decided by the first-instance court; since the underlying annulment action had already been dismissed on the merits by the appeal court, the condition for maintaining the interim measure was no longer current, rendering the appeal inadmissible under Articles 32 and 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirement of persistent legal interest.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017, art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018; Suspension of administrative acts: expiry of temporal scope after merits decision and loss of legal interest: The dispute concerned the suspension of execution for administrative acts issued by central ministries and tax authorities, which effectively withheld local budget funds and income tax allocations due to a conflict between national and European law norms regarding fiscal transfers. The decisive legal basis relied on Article 14(1) of Law No. 554/2004, which limits the temporal scope of suspending administrative acts to the period until the substantive merits are decided by the first-instance court; since the underlying annulment action had already been dismissed on the merits by the appeal court, the condition for maintaining the interim measure was no longer current, rendering the appeal inadmissible under Articles 32 and 33 of the Code of Civil Procedure regarding the requirement of persistent legal interest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the exception of lack of interest and dismissing the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Notei de constatare nr. x/16.11.2016, Notificării nr. x/29.11.2016 şi Adresei nr. x/06.03.2017, emise de MDRAPFE, Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, până la soluţionarea fondului cauzei şi, implicit, ca efect al suspendării actelor administrative menţionate, obligarea pârâtei ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova să alimenteze până la soluţionarea fondului, contul din trezorerie al UAT Desa, cu sumele cuvenite acesteia din cotele defalcate din impozitul pe venit cât şi din venituri de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, inclusiv cu sumele de la aceste capitole care au fost deja suspendate începând cu data de 10.03.2017 şi care i se cuvin în calitate de autoritate locală.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 389 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de actele administrative contestate emise de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene;
- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de actele contestate emise de către pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi ANAF- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova;
- a respins cererea de suspendare a executării Adresei nr. x/08.03.2017 şi a Adresei TRZ nr. x/08.03.2017 formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, ca inadmisibilă;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova;
- a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa de suspendare a executării Notei de constatare nr. x/16.11.2016, Notificării nr. x/29.11.2016 şi Adresei nr. x/6.03.2017 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 389 din 28 iunie 2017 pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, aşa cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă susţine că hotărârea atacată cuprinde, pe de o parte, motive contradictorii, iar pe de altă parte, aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, formulând, în esenţă, următoarele critici:
Hotărârea atacată cuprinde o motivare contradictorie în sensul că, deşi instanţa afirmă că are obligaţia de a efectua o cercetare sumară a fondului, totuşi, nu a analizat cazul bine justificat din perspectiva definiţiei dată acestei noţiuni de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, noţiunea de "caz bine justificat", deşi nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, poate fi reţinută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, iar îndoiala în acest caz este dată de faptul că, în cauză, la emiterea actelor administrative s-a aplicat norma internă şi nu cea europeană.
Cât priveşte paguba iminentă, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu subzistă în cauza de faţă, deşi, aceeaşi instanţă constată că la dosar sunt depuse documente fiscale care atestă paguba iminentă ce urmează să se producă în măsura în care actele administrative nu sunt suspendate, apreciind în mod nelegal că sumele în litigiu au aceeaşi destinaţie cu sumele de bani pentru care s-a dispus suspendarea alimentării contului curent al reclamantei.
În ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MFP şi DGRFP Craiova, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, apreciind recurenta-reclamantă că pârâtele au calitate procesuală în cauză, întrucât actele emise de aceste autorităţi au caracter de acte administrative, fiind emise în baza unui act normativ cu caracter special, respectiv O.U.G. nr. 28/2013.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei de respingere a cererii de suspendare ca nefondată, faţă de pârâtul MDRAPFE, şi ca inadmisibilă, faţă de MFP şi DGRFP Craiova, precum şi a soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a aceloraşi pârâţi, MFP şi DGRFP Craiova.
4.2. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulate în cauză.
A mai arătat intimatul că acţiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită a fost soluţionată în primă instanţă de către Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 548/18.10.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în sensul respingerii acţiunii reclamantei UAT Desa, ca neîntemeiată.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 martie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
6. Aspecte procesuale
La termenul de judecată din data de 6 martie 2019, intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.
La acelaşi termen de judecată din 6 martie 2019, Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calităţii procesuale care a operat în cauză, în temeiul art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017 şi art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018, a dispus înlocuirea în citativ a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimatul A., este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii în anularea respectivului act.
Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare pronunţată de prima instanţă.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notei de constatare nr. x/16.11.2016, Notificării nr. x/29.11.2016 şi Adresei nr. x/06.03.2017, emise de pârâtul MDRAPFE, Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că, prin Sentinţa civilă nr. 548 din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 şi a Adresei nr. x/06.03.2017 emise de MDRAPFE şi a respins capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 şi a Adresei nr. x/06.03.2017 emise de MDRAPFE, ca nefondat; a admis excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de MFP şi a Adresei nr. x/10.03.2017 emisă de DGRFP Craiova şi a respins capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Desa în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, având ca obiect anularea Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de MFP şi a Adresei nr. x/10.03.2017 emisă de DGRFP Craiova, ca inadmisibil; de asemenea, a respins, ca nefondat, capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Desa în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova având ca obiect obligarea DGRFP Craiova să alimenteze contul din trezorerie al reclamantei.
Astfel, prin sentinţa civilă menţionată a fost soluţionat fondul cauzei, în sensul respingerii acţiunii în anularea actelor administrative a căror executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.
În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
În cauza de faţă, cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.
Cum instanţa de fond s-a pronunţat la 18 octombrie 2017, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa împotriva Sentinţei civile nr. 389 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2019.
Procesat de GGC - NN