Appeal against tax execution suspension moot after underlying annulment action rejected as inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/06.02.2017 (inclusiv anexa) şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.02.2017 (inclusiv anexele aferente) până la pronunţarea instanţei de fond cu privire anularea actelor administrative anterior menţionate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 210 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/06.02.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.02.2017, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurenta susţine, în esenţă, că printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare. Or, toate motivele invocate de reclamantă şi eronat reţinute de judecătorul de primă instanţă sunt motive ce nu doar că nu "palpează" fondul, ci sunt chiar motivări de fond, fiind identice cu cele invocate şi în cadrul contestaţiei administrative. Prin urmare, în cauză nu se identifică împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei de impunere.

Nu este dovedită nici iminenţa producerii unei pagube. Aprecierile instanţei cu privire la suficienţa garanţiilor organului fiscal faţă de datoriile reclamantei în cazul executării deciziei atacate nu se încadrează sub nicio formă la rigorile art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării îndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 martie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra cererii în anularea respectivului act.

În prezenta cauză, prin Sentinţa civilă nr. 210/04.07.2017 a Curţii de Apel Timişoara, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/06.02.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/06.02.2017, emise de autoritatea pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind instanţa sesizată că sunt întrunite cumulativ cerinţele referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi paguba iminentă.

Înalta Curte constată că, în cadrul Dosarului nr. x/2017, înregistrat la data de 23.06.2017 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 255/28.09.2017, a fost soluţionat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a acţiunii reclamantei în anularea Deciziei de impunere nr. x/06.02.2017, a cărei executare s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs.

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara din prezenta cauză, respectiv la 04.08.2017, era viabil interesul acesteia în promovarea căii de atac de care a înţeles să uzeze, cât timp nu se pronunţase de către prima instanţă o soluţie asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Urmare însă a soluţiei pronunţate asupra cererii în anulare, interesul recurentului-pârât în susţinerea căii de atac pe care acesta a exercitat-o nu mai este actual, întrucât soluţia pronunţată în acţiunea de fond, având ca obiect anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale nr. x/06.02.2017 a fost una de respingere a acestei cereri ca inadmisibilă.

Măsura suspendării dispusă prin Sentinţa civilă nr. 210 din 4.07.2017 a subzistat până la data pronunţării instanţei de fond în Dosarul nr. x/2017, prin Sentinţa civilă nr. 255 din 28.09.2017.

Aşadar, în raport de modalitatea de soluţionare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea efectelor produse de suspendarea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale nr. x/06.02.2017, interesul recurentului-pârât în susţinerea cererii de recurs promovată de acesta nu mai subzistă, fiind astfel, întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, constatând că este întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 210 din 4 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN