State-controlled company loses bid to annul budget orders approving overdue receivables; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 mai 2015, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi societatea A. S.A., a solicitat:

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 1143/2014 emis de Ministrul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, a Ordinului nr. 1810/2014, emis de Ministrul Finanţelor Publice şi a Ordinului nr. 2272/2014, emis de Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014, pentru societatea A. S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în ceea ce priveşte aprobarea cuprinderii în bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii a creanţelor restante în cuantum de 162.481 mii RON;

- anularea Deciziei nr. 100978/10.03.2015, emisă de Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri şi a Deciziei nr. 590/23.02.2015, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de reclamantă împotriva Ordinelor nr. 1143/2014, nr. 1810/2014 şi nr. 2272/2014;

- suspendarea, în parte, a Ordinelor nr. 1143/2014, nr. 1810/2014 şi nr. 2272/2014, în ceea ce priveşte aprobarea cuprinderii în bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii A. S.A. a creanţelor restante în cuantum de 162.481 mii RON, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce constituie obiectul prezentei cauze;

- obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 34/CA din 19 februarie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi A. S.A.

Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a respins, ca nefondată, şi cererea pârâtei A. S.A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de suspendare, în parte, a executării Ordinului nr. 1143/2014, a Ordinului nr. 1810/2014 şi a Ordinului nr. 2272/2014, promovată de reclamantă, a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentinţa civilă nr. 125/CA din 01 iulie 2015, pronunţată Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre care nu face obiectul prezentului recurs.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 34/CA/19.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii.

În esenţă, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici în privinţa hotărârii atacate:

- sentinţa recurată nu este motivată, astfel încât nu satisface exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivarea instanţei de fond fiind sumară, întrucât nu au fost analizate aspectele de nelegalitate ale actelor administrative, invocate prin acţiune;

- sentinţa este pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 26/2013, instanţa de fond nu a analizat şi interpretat în mod legal regimul juridic al Protocolului de predare-primire a elementelor de activ şi pasiv, precum şi Actul adiţional din data de 15.12.2015;

- hotărârea atacată este pronunţată cu încălcarea prevederilor Memorandumului Guvernului României, ale art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;

- contrar susţinerilor primei instanţe, întreaga datorie a reclamantei a fost alocată societăţii B. S.A.;

- contrar susţinerilor instanţei de fond, Informările din 23.06.2014 şi 21.07.2014, asupra modificărilor substanţiale în privinţa activelor şi pasivelor societăţii C. S.A., care au intervenit între data întocmirii proiectului de divizare şi data adunării generale extraordinare a acţionarilor care a decis asupra proiectului de divizare, nu justifică modificarea proiectului de divizare sub aspectul transferului creanţei cedate către A. S.A.;

- Protocolul de predare-preluare şi Actul adiţional din data de 05.12.2015, consemnează doar o operaţiune tehnico-materială, aspect reţinut corect de către instanţa de fond, însă aceasta a apreciat eronat că nu i-a fost prezentat un înscris din care să rezulte anularea actelor care au stat la baza divizării;

- sentinţa recurată este pronunţată cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 1162/2014.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Energiei a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii principale şi excepţia lipsei de obiect a recursului, precum şi excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziilor de respingere a plângerilor prealabile formulate de reclamantă. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-pârâtă societatea A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes în formularea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Intimaţii-pârâţi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Finanţelor Publice au formulat în cauză întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Aspecte procesuale

Prin încheierea camerei de consiliu din 25 aprilie 2018, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului, în sensul menţionării în calitate de intimaţi-pârâţi a Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în locul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, şi a Ministerului Energiei, în locul Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri.

La termenul de judecată din data de 06 martie 2019, Înalta Curte a calificat drept apărare excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziilor, prin care au fost respinse plângerile prealabile, invocată de intimatul-pârât Ministerul Energiei, iar excepţia lipsei de obiect a cererii principale şi excepţia lipsei de obiect a recursului, invocate de aceeaşi parte, au fost calificate drept excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, examinând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Ministerul Energiei şi societatea A. S.A., Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta, fiind situată pe poziţia părţii care a pierdut procesul în primă instanţă, justifică interesul de a ataca sentinţa civilă pronunţată în cauză, motiv pentru care, este îndeplinită această condiţie de exercitare a acţiunii civile şi în privinţa formulării căii de atac a recursului.

Susţinerile intimaţilor-pârâţi în sensul că ordinele privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al societăţii A. S.A. pentru anul 2014, nu mai produc efecte de la data aprobării bugetului pentru exerciţiul bugetar al anului 2015, nu pot fi primite drept argumente în susţinerea excepţiei în discuţie, având în vedere că bugetul de venituri şi cheltuieli aferent anului 2014 a stat la baza aprobării bugetului pentru anul 2015, iar ordinele contestate continuă să existe în circuitul civil.

2. Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinţei regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, fiind examinate, efectiv, problemele esenţiale ridicate de părţi.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi respectiv, a apărărilor, formulate de părţi pe parcursul procesului, şi a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în dovedirea temeiniciei cererii de chemare în judecată, reţinându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conţinutul hotărârii a tuturor susţinerilor prin care reclamanta a înţeles să convingă instanţa de judecată.

În aceste condiţii, împrejurarea că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin Ordinul comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014, emis de ministrul energiei, întreprinderilor mici şi mijlocii şi mediului de afaceri, de ministrul finanţelor publice şi de ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, contestat în speţă, s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 (trimestrul IV), pentru societatea A. S.A., prevăzut în Anexa care face parte integrantă din ordin.

Ordinul menţionat a fost emis în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, proiectul de ordin privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 pentru societatea A. S.A. fiind iniţiat de Departamentul pentru Energie şi transmis către MMFPSPV, în vederea avizării, prin Adresa nr. x/20.11.2014.

Proiectul de ordin a fost însoţit de Referatul de aprobare a bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2014 pentru societatea A. şi de nota privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli rectificat pe anul 2014 pentru această societate, întocmite de Departamentul pentru Energie, precum şi de alte documente prevăzute prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2032/19.12.2013 de aprobare a formatului şi a structurii bugetului de venituri şi cheltuieli şi a anexelor de fundamente a acestuia.

Prin Adresa nr. x/02.12.2014, MMFPSPV a transmis Departamentului pentru Energie proiectul de ordin privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 pentru societatea A. S.A., avizat de ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, şi înregistrat la MMFPSPV cu nr. 2272/02.12.2014.

În urma preluării Departamentului pentru Energie de către Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, conform O.U.G. nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale pentru modificarea şi completarea unor acte normative, s-a reluat procedura de avizare a proiectului de ordin, care la MMFPSPV a primit nr. 2272/29.12.2014.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa a formulat plângeri prealabile împotriva Ordinului nr. 1143/2014, a Ordinului nr. 1810/2014 şi a Ordinului nr. 2272/2014, care au fost respinse prin Decizia nr. 590/23.02.2015, emisă de MMFPSPV şi respectiv, prin Decizia nr. 100978/10.03.2015, emisă de Ministerul Energiei.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că soluţia de anulare a actelor administrative contestate, atrage şi anularea actelor subsecvente, în speţă, a deciziilor prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de reclamantă, neputându-se susţine că în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziilor nr. 590/23.02.2015 şi nr. 100978/10.03.2015, ar opera un fine de neprimire, întrucât aceste decizii nu ar produce efecte juridice de modificare sau stingere a unui raport juridic.

Prin cererea dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă a solicitat anularea, în parte, a Ordinului comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014, în ceea ce priveşte creanţele restante în cuantum de 162.481 mii RON menţionate în Anexa la acest ordin, contestând cesionarea unor creanţe, intervenită prin Actul adiţional la Protocolul de predare-preluare a elementelor de activ şi pasiv aferente patrimoniului transmis de la societatea C. S.A. (în continuare, C.) către societatea A. S.A.

Potrivit Actului adiţional din 05.12.2015, C. a transferat către A. S.A. creanţele prevăzute în Anexa nr. 4 la Protocol, această ultimă societate confirmând predarea, în original, a titlurilor de creanţă aferente, enumerate în Anexa nr. 4.

Instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentei-reclamante privesc în fapt procesul de divizare al C., fără a fi invocate motive de nelegalitate ale Ordinului comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014, în condiţiile în care, prin acest ordin nu s-a aprobat modul de împărţire al creanţelor pe care le datorează Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa între societăţile B. S.A. şi C. S.A., această ultimă societate transferând către A. S.A. creanţele deţinute.

Afirmaţiile recurentei potrivit cărora ordinul comun contestat conţine prevederi care contravin principiilor stabilite în cuprinsul Memorandumului Guvernului României în ceea ce priveşte alocarea creanţelor deţinute de C. împotriva Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, nu pot fi primite drept argumente în susţinerea nelegalităţii ordinului atacat.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, memorandumul în discuţie a reprezentat numai o propunere în ceea ce priveşte divizarea C. şi operaţiunile care urmează divizării, conturând liniile generale ce urmau a fi avute în vedere în cadrul procesului de divizare şi conţinând recomandări de principiu, care în cauză au fost respectate.

În ceea ce priveşte transferul de creanţe de la C. la societatea A. S.A., acesta s-a realizat în baza Proiectului de divizare, care a fost modificat referitor la subpunctele 1.1, 2.1 şi 3.1 în privinţa elementelor patrimoniale ce au fost transmise societăţilor nou înfiinţate.

Aceste aspecte au fost cuprinse în Informarea asupra modificărilor substanţiale a activelor şi pasivelor societăţii C. S.A., care a fost aprobată de Consiliul de administraţie al acestei societăţi prin Decizia nr. 22/21.04.2014.

Divizarea societăţii a devenit efectivă la data de 30.09.2014, cu luarea în considerare a acestor modificări, iar în Protocolul de predare-preluare a elementelor de activ şi pasiv au fost menţionate creanţele în discuţie.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că Protocolul de predare-preluare nu constituie un act de transmitere a creanţei ci doar transpune în practică Proiectul de divizare, astfel cum a fost modificat, iar în speţă, acest protocol nu a fost supus controlului de legalitate.

Prin urmare, Proiectul de divizare este cel care a stabilit elementele de patrimoniu care s-au repartizat fiecărei societăţi nou înfiinţate, şi care a stabilit că societatea A. S.A. va prelua creanţele în cuantum de 163.278 mii RON împotriva societăţii reclamante, iar în condiţiile în care nu au fost anulate actele care au condus la finalizarea divizării elementelor de activ şi pasiv în modalitatea arătată anterior, nu se pot reţine motive de nelegalitate în privinţa Ordinului comun nr. 1143/2014/1810/2014/2272/2014.

Susţinerile recurentei-reclamante în sensul că pentru aprobarea bugetului pe anul 2014 al societăţii A. S.A., se impunea adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală a acţionarilor, sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2013, având în vedere că A. S.A. este o societate la care Statul Român, prin Ministerul Energiei, deţine indirect o participaţie majoritară, bugetul de venituri şi cheltuieli al acestei societăţi a fost aprobat prin ordinul comun al celor trei ministere.

Înalta Curte apreciază neîntemeiate şi susţinerile recurentei vizând emiterea ordinului comun contestat cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1162/2014, prin care a fost aprobat bugetul pe anul 2014 al societăţii B. S.A., întrucât în acest buget ar fi fost incluse şi creanţele împotriva Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice Constanţa.

Aceasta a constituit o eroare, care a fost corectată prin H.G. nr. 356/2015, act normativ prin care a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015 al societăţii B. S.A., astfel că, în bugetul pe anul 2015 al acestei societăţi nu mai figurează creanţele împotriva societăţii reclamante.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 34 din 19 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2019.

Procesat de GGC - NN