Lapse of interest for suspension of administrative act execution after first-instance judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamanta A. - Cabinet individual de practician în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea pct. 152 din Anexa nr. 2 a Deciziei nr. 1 din 03 mai 2017 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organizată conform Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2442/2016 privind procedurile de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a Procesului Verbal de Agreare şi Selecţie a Practicienilor în Insolvenţă din 03 mai 2017 emis de acelaşi organ-până la soluţionarea pe fond a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 233 din 9 noiembrie 2017, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul Cabinet Individual Practician în Insolvenţă A., prin reprezentant legal practician în insolvenţă A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării pct. 152 din Anexa nr. 2 a Deciziei nr. 1 din 3 mai 2017 emisă de ANAF şi a Procesului-verbal al Comisiei de Agreare şi Selecţie a Practicienilor în Insolvenţă din data de 3 mai 2017 emis de aceeaşi pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulate împotriva celor două acte administrative.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Pentru a fi dispusă măsura judecătorească a suspendării executării unui act administrativ se impune a fi dovedită îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii menţionate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justifica şi iminenţa producerii unei pagube.

Aparenţa de legalitate poate fi apreciată prin raportare la dispoziţiile legale criticate şi se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că îndeplinirea condiţiei existenţei cazului justificat poate fi apreciată ca fiind îndeplinită faţă de toţi subiecţii care intră sub incidenţa normei.

Nu acelaşi lucru se poate afirma în ceea ce priveşte îndeplinirea celei de-a doua condiţii, respectiv iminenţa pagubei.

Această a doua condiţie nu poate fi analizată, în mod evident decât prin raportare la elementele de fapt ale speţei, la argumentele invocate în dovedirea solicitării precum şi la probele administrate care tind să dovedească îndeplinirea acestei condiţii.

Prin urmare, dacă pentru participanţii la procesul în care se solicită suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ este posibil de analizat îndeplinirea acestei condiţii, faţă de terţii neparticipanţi la proces aceasta este imposibil de analizat.

O eventuală soluţie de suspendare a executării actului administrativ unilateral cu caracter normativ poate profita exclusiv participanţilor la proces nu şi terţilor care, stând în pasivitate, nu au dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de lege pentru ca suspendarea executării actului administrativ atacat să le profite şi acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Cabinet Individual Practician în Insolvenţă A., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie anularea în parte a Deciziei nr. 1 din 3 mai 2017 (pct. 152 din Anexa nr. 2) şi a Procesului/Verbal de Agreare şi Selecţie a Practicienilor în Insolvenţă din 3 mai 2017 până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Prin Sentinţa nr. 34 din 27 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a a dispus anularea în parte a pct. 152 din Anexa nr. 2 din Decizia nr. 1 din 3 mai 2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, la data de 27 februarie 2018, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 233/2017 din 9 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Obligă recurentul la plata sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul Cabinet Individual Practician în Insolvenţă-A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - MM