Lapse of interest in challenging suspension of financial correction after first-instance judgment on merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 03.05.2017, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice suspendarea punerii în aplicare a corecţiei financiare de 25% din valoarea contractului de achiziţie publică şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3509 din 06 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată administrativ formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 14 martie 2017, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cazul bine justificat presupune împrejurări legate de starea de fapt şi de starea de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Concret, această cerinţă este îndeplinită în situaţia în care se găsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat. Aparenţa de nelegalitate a actului administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în "indicii de nelegalitate" şi care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.

Or, în speţă, instanţa de fond a reţinut elemente care, în realitate, vizează fondul cauzei. Condiţia existenţei unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condiţiilor legale şi a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ contestat, condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecinţa imediată şi directă a afectării grave a activităţii prestate de reclamantă.

Aşadar, măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, această condiţie nu este îndeplinită în speţă, pentru că nu poate fi reţinut un risc real de perturbare a activităţii sale prin plata creanţei astfel cum a fost reţinută în actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Condiţia existenţei pericolului producerii unei pagube iminente este aproape întotdeauna îndeplinită, având în vedere că indisponibilizarea unor sume de bani are ca efect întotdeauna împiedicarea desfăşurării în condiţii optime a activităţii, sau pericolul intervenirii unei perturbări a activităţii, însă aceste împrejurări trebuiau avute în vedere de către intimată în momentul când cu bună ştiinţă a încălcat clauzele contractuale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie anularea Deciziei nr. 10/CA/10.05.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5018/14.03.2017, prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x, încheiat de A., în calitate de achizitor, cu B. SRL, în calitate de prestator, în baza Anexei la O.U.G. nr. 66/2011, pct. 1.7, în varianta în vigoare la momentul survenirii situaţiei de fapt, cu stabilirea unei creanţe bugetare (debit) de 290.082,82 RON [contribuţie fonduri UE: 240.768,75 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat: 49.314,08 RON, TVA (recuperabilă, după caz): 0,00 RON], precum şi a tuturor actelor care au stat la baza adoptării acestei măsuri şi a celor subsecvente, emise în aplicarea acestei măsuri.

Prin Sentinţa nr. 4701 din 5 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a anulat Decizia nr. 10/CA/10.05.2017 şi nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.03.2017 şi a obligat pârâtul la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în 5 decembrie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 3509 din 6 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - GV