Vehicle registration blocked due to altered chassis number; legal impossibility of registry rectification without police verification of legal origin

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat instanţei sa dispună, în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, deblocarea cărţii de identitate a autoturismului marca B. având număr de identificare x, anularea raportului de verificare nr. x din 25 august 2015 şi a rezoluţiei date, cu consecinţa efectuării ITP-ului periodic pentru acest autoturism; rectificarea seriei de identificare din seria x în seria x F041940 şi poansonarea acesteia conform reglementărilor în vigoare, obligarea pârâtului la eliberarea unei noi cărţi de identitate cu noua serie repoansonată, la efectuarea a tuturor formalităţilor în vederea obţinerii unui nou certificat de înmatriculare de la S.P.C.R.P.C.I.V. Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 170/CA/2016 din 15 septembrie 2016 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, aceasta cuprinzând motive străine de natura pricinii, iar pe de altă parte, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, împrejurări care atrag incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488, alin. (1), pct. 6 şi 8, C. proc. civ.

Recurentul consideră că întreaga motivare a instanţei de fond regăsită în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, se bazează pe aprecierea total eronată cu privire la obiectul cauzei deduse judecăţii.

În opinia recurentului, toate dispoziţiile legale invocate de către instanţa de fond fac trimitere la obligaţiile pe care instituţia pârâtă le avea, în raport cu cele sesizate în legătură cu autoturismul în discuţie.

Tocmai lipsa şi refuzul de reacţie din partea acestei autorităţi l-au determinat să se adreseze instanţei de judecată cu cererea introductivă, prin care să se dispună obligarea acestei autorităţi la efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru soluţionarea situaţiei autoturismului din litigiu.

Recurentul mai arată că instanţa de fond, pe de o parte, nu a analizat nici una dintre apărările formulate, iar pe de altă parte, a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, în condiţiile în care, chiar dacă reţine dispoziţiile legale incidente în materie, ca fiind cele prevăzute de H.G. nr. 1391/2006 şi O.G. nr. 78/2000, le aplică eronat.

Or, astfel cum rezultă în mod neechivoc din cuprinsul dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 21, alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 12, alin. (2) din O.G. nr. 78/2000, coroborat cu art. 131 din O.G. nr. 78/2000, atribuţiile în soluţionarea unei astfel de situaţii, revin în mod exclusiv intimatei-pârâte.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Registrul Auto Român a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 25 august 2015 recurentul-reclamant A. s-a prezentat la Registrul Auto Român - Reprezentanta Satu Mare în vederea identificării autoturismului marca B. având număr de identificare x F041048, cu număr de înmatriculare x, autoturism ce fusese omologat şi identificat în vederea înmatriculării în anul 1999 de către fostul proprietar de la care recurentul l-a cumpărat.

Cu ocazia omologării şi verificării efectuate în anul 1999 nu s-a constatat modificarea nici unui caracter al seriei de identificare a vehiculului, acesta fiind înmatriculat în data de 15 octombrie 1999 de către fostul proprietar, recurentul achiziţionându-l în anul 2000, ocazie cu care s-a procedat din nou la identificarea acestuia fără a se identifica vreo problema.

Prin urmare, la data de 20 decembrie 2000 reprezentanţa R.A.R. Satu Mare a eliberat, la solicitarea recurentului documentele specifice R.A.R necesare pentru schimbarea dreptului de proprietate de către autoritatea competentă.

La data de 17 iunie 2005 recurentul a solicitat reprezentantei Satu Mare eliberarea unui certificat de autenticitate pentru vehiculul Mercedes Benz cu numărul de identificare x F041048 însă a fost respins la identificare şi blocat în sistemul informatic al RAR întrucât s-a constatat modificarea numărului de identificare poansonat pe caroserie şi a numărului de identificare inscripţionat pe plăcuţa constructorului.

Ulterior, la 25 august 2015 recurentul s-a prezentat din nou la sediul RAR Satu Mare cu autoturismul pentru obţinerea cărţii de identitate a vehiculul, ocazie cu care s-a întocmit raportul de verificare nr. x din 25 august 2015 şi s-a dispus blocarea cărţii de identitate a autoturismului în baza de date a RAR, constatându-se că ultimul caracter al numărului de identificare al vehiculului este modificat.

În data de 28 august 2015 s-a înregistrat sub numărul 953, la reprezentanţa RAR Satu Mare, adresa recurentului, care a fost trimisă ulterior la sediul central al RAR din Bucureşti unde a fost înregistrată sub nr. x din 4 septembrie 2015, la această din urmă instituţie recurentul înregistrând sub nr. x din 11 septembrie 2015 o altă adresă, prin ambele solicitând deblocarea din sistemul informatic al RAR a autoturismului marca B. având număr de identificare x F041048, cu număr de înmatriculare x în vederea efectuării unor activităţi specifice RAR.

Intimatul-pârât, prin răspunsul nr. x din 22 septembrie 2015, i-a adus la cunoştinţa recurentului că se află în imposibilitatea de a finaliza favorabil vreo activitate specifica RAR deoarece numărul de identificare iniţial a fost falsificat, natura modificării numărului de identificare poansonat putând fi cel mai bine evidenţiată printr-o expertiză tehnico-ştiinţifică traseologică efectuată de către structura abilitată din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Or, instanţa de control judiciar constată că recurentul deşi iniţial a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, ulterior a precizat că nu mai are probe de solicitat.

O eventuală poansonare a numărului de identificare valid se poate face numai în baza unei comunicări oficiale din partea Parchetului din care să rezulte în mod expres că RAR este autorizat să poansoneze pe caroseria vehiculului numărul de identificare stabilit ca fiind cel real.

Înalta Curte constată că, atât la data de 17 iunie 2005 cât şi la data de 25 august 2015, specialiştii din cadrul RAR - Reprezentanţa Satu Mare au constatat modificări ale numărului de identificare poansonat pe caroserie şi inscripţionat pe plăcuţa constructorului al autoturismului recurentului marca B., cu număr de înmatriculare x .

Afirmaţia conform căreia atribuţiile de repoansonare sunt atribuţii stabilite de legiuitor în sarcina autorităţii în domeniu - R.A.R. este adevărată doar însoţită de condiţia unei astfel de autorizări din partea unei instanţe de judecată sau a unei comunicări din partea Parchetului, aspect care oricum nu este de natură să susţină aplicabilitatea motivului de recurs invocat.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Anexa 1 a H.G. nr. 1391/2006:

"Autovehiculul, tramvaiul, remorca sau mopedul ce nu poate fi identificat din cauza lipsei, alterării sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau ştanţate de constructor, precum şi autovehiculul sau remorca asamblate din piese ce nu pot fi identificate sau cele pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor deţinători ori proprietari succesivi nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulaţia pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul şi remorca pentru care poliţia poate stabili provenienţa legală a acestora".

În aceste condiţii, orice activitate RAR solicitată este împiedicată de lipsa de identitate între autovehiculul prezentat faptic de client şi ceea ce se află înscris în cartea de identitate a respectivului vehicul, a cărei schimbare se cere.

Prin urmare, în vederea eliberării sau modificării cărţii de identitate a autoturismului se impunea stabilirea de către organele de poliţie a provenienţei legale a acestuia, cu atât mai mult cu cât în interiorul autoturismului s-a identificat o altă serie de saşiu presupusă a fi cea corectă - x, iar în măsura în care se constata că aceasta este seria corectă se impunea verificarea şi a acestui număr de identificare în baza de date a poliţiei în vederea stabilirii provenienţei legale a autoturismului, aşa cum cer dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1391/2006.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 170/CA/2016 din 15 septembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - MM