Enforcement of binding tariff information via invalidation versus specific performance of judicial modification order.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2015 Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor a solicitat instanţei a obliga pârâta DGV să modifice cele patru Informaţii Tarifare Obligatorii (ITO) respectiv ITO cu numere de referinţă x/000132-1, x/000133-1; x/000134-1 şi x/000273-1 din 1 aprilie 2015 pentru a produce efecte juridice începând cu 19 iulie 2011, dată la care a fost înregistrată pe rolul Curţii de apel acţiunea formulată de societate împotriva Autorităţii Naţionale Vamale înregistrată sub nr. x/2011; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 37 din 10 februarie 2016 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Reglementări Vamale, având ca obiect - obligaţia de a face Modificarea celor 4 informaţii tarifare obligatorii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Recurenta susţine că dispozitivul Sentinţei civile nr. 524 din 25 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost interpretat şi aplicat greşit de către Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Reglementări Vamale, prin emiterea unor noi formulare ITO cu numerele de referinţă x/000132-1, x/000133-1; x/000134-1 şi x/000273-1 valabile din data de 1 aprilie 2015.

Astfel se precizează că instanţa nu s-a referit la invalidarea celor 4 Informaţii tarifare, ci la modificarea acestora.

Succint recurenta mai susţine că informaţiile tarifare obligatorii, aşa cum a stabilit instanţa trebuiau să producă efecte începând cu data de 19 iulie 2011, data introducerii acţiunii sale, iar emiterea unor noi ITO, aşa cum a procedat pârâta îi produce un prejudiciu semnificativ, datorită faptului că în perioada precedentă a fost nevoită să achite pentru produsele importate taxe vamale mai mari, datorită încadrării tarifare greşite făcute de Direcţia Naţională a Vămilor.

Se arată că modificarea ITO este permisă atât de dispoziţiile Codului vamal (art. 36, 38 raportate la 37şi 33), cât şi de dispoziţiile art. 12 din Regulamentul CEE 2913/1992.

În recursul declarat se apreciază că sentinţa instanţei de fond nu conţine motivele pe care se sprijină şi s-a concentrat asupra unor aspecte care nu aveau nicio legătură cu fondul litigiului, întrucât art. 19 şi 24 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile la situaţia de fapt din prezentul dosar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

A precizat intimata că toate ITO emise de statele membre ale Uniunii Europene sunt gestionate la nivel comunitar de serviciile Comisiei UE prin intermediul bazei de date EBTI3, iar în temeiul prevederilor Regulamentelor nr. 2913/199 şi nr. 2454/1993, o informaţie tarifară nu poate fi modificată, ci doar anulată sau invalidată.

Aşadar, se arată că singura modalitate în care instituţia putea pune în aplicare dispoziţiile Curţii de Apel Cluj era de invalidare a ITO emise şi emiterea unora noi, aşa cum s-a procedat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Sub un prim aspect, hotărârea primei instanţe a fost criticată din perspectiva faptului că nu a fost motivată corespunzător, invocându-se prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din verificarea documentelor dosarului de fond, se constată că judecătorul fondului a realizat o analiză a susţinerilor ambelor părţi şi a răspuns argumentelor acestora, statuând asupra tuturor circumstanţelor cauzei, astfel că hotărârea pronunţată nu este susceptibilă de casare, sub acest aspect.

O a doua critică de nelegalitate invocată are în vedere prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv, când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte observă că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt incidentă în cauză şi anume faptul că printr-o sentinţă definitivă s-a dispus modificarea a 4 informaţii obligatorii tarifare (Sentinţa civilă nr. 524 din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr. x din 18 februarie 2015 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Pentru executarea acestor dispoziţii, recurenta reclamantă s-a adresat Direcţiei Generale a Vămilor, care a procedat la invalidarea celor 4 ITO şi la emiterea unora noi, cu valabilitate începând cu data 1 aprilie 2015 (adresa nr. x din 9 aprilie 2015 dosar fond).

Prin prezentul demers judiciar recurenta reclamantă solicită obligarea emitentului la modificarea informaţiilor tarifare, aşa cum a dispus iniţial Curtea de Apel Cluj, susţinând că prin procedeul invalidării şi emiterii unor noi ITO i s-a produs un prejudiciu, constând în faptul că acestea nu produc efecte retroactiv, aşa cum ar fi produs în cazul în care s-ar fi procedat la modificarea lor.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că aprecierile instanţei de fond sunt corecte, având în vedere că în prezenta cauză se pune problema unei executări deficitare a titlului executoriu menţionat mai sus, care deja a dispus în sensul modificării celor 4 ITO, aşa cum s-a indicat mai sus.

Astfel prin această cerere de chemare în judecată recurenta reclamantă nu face altceva decât să reitereze o solicitare ce deja i-a fost satisfăcută printr-o sentinţă pronunţată într-un litigiu cu caracter definitiv şi care nu mai poate fi reluată fără încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Împrejurarea că în Sentinţa civilă nr. 524 din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj s-a făcut precizarea că "modificarea ITO este permisă dat de dispoziţiile Codului vamal (art. 36, art. 38 raportat la art. 37 şi art. 33) cât şi de către dispoziţiile art. 12 din Regulamentul CEE", nu face decât să confirme faptul că demersul recurentei ţine de executarea dispoziţiilor instanţei şi care nu pot face obiectul unui nou litigiu.

Pe cale de consecinţă, în mod legal prima instanţă a statuat că acţiunea aşa cum a fost formulată nu poate fi primită, iar solicitările reclamantei puteau face eventual obiectul unei acţiuni fundamentată fie pe art. 24 din Legea nr. 554/2004, fie întemeiat pe dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ în condiţiile în care s-ar preconiza un prejudiciu şi implicit despăgubiri.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 496 C. proc. civ. va dispune respingerea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM