Scope of cassation review: factual re-evaluation and sentencing limits in human trafficking prosecutions

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 3 din 06 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie în cazul inculpatei A.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată (activitatea infracţională privindu-le pe numitele B. şi C., activitatea pretins infracţională privind-o pe numita D. nefiind probată).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 1.800 RON.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (12 acte materiale).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 14 ani închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 220.875 RON.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, inculpata A. urmând să execute 15 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a fost aplicată, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpată a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 14 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. anterior, au fost cumulate măsurile de siguranţă luate în speţă, şi, în consecinţă, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei totale de 222.675 RON.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 02.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti, cu nr. 234D/P/2006 din 15.03.2007, asupra sumelor de 1.110 RON şi 1.950 euro, ridicate de la inculpata A.

2) În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie în cazul inculpatului E.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată (activitatea infracţională privindu-le pe numitele B. şi C., activitatea pretins infracţională privind-o pe numita D. nefiind probată).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (9 acte materiale).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa închisorii de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, şi art. 5 C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, inculpatul E. urmând să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 11 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 11 ani închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpat pistolul marca (...), seria x, încărcător şi un număr de 10 cartuşe ridicate în data de 02.02.2007 cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din mun. Bucureşti, str. x.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 03.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

3) În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie în cazul inculpatului F.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (10 acte materiale).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 4 ani şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 12 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpat suma de 211.725 RON.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă, în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu un an, inculpatul F., urmând să execute 13 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 4 ani şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 13 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 13 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 C. pen. anterior, a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă principală măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 211.725 RON.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 02.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

4) În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului G., din art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen. actual, art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual.

Au fost respinse celelalte propuneri de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (4 acte materiale).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 9 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă, în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, inculpatul G. urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 9 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 03.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

5) În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie în cazul inculpatei H.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata H. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată (activitatea infracţională privind pe numitele B., D., I., J. şi K., activitatea pretins infracţională privind-o pe numita C. nefiind probată).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost confiscată de la inculpată suma de 139.400 RON.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata H. la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (10 acte materiale, activitatea pretins infracţională privindu-le pe numitele L. şi M. nefiind probată).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 12 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost confiscată de la inculpată suma de 15.000 de RON.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata H. la pedeapsa închisorii de 9 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă, în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, inculpata H. urmând să execute 13 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpată a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 13 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 C. pen. anterior, au fost cumulate măsurile de siguranţă luate în speţă şi, în consecinţă, a fost confiscată de la inculpată suma totală de 154.400 RON.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 03.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost instituit sechestrul asiguratoriu asupra construcţiei al cărei proprietar este inculpata H., situată la adresa mun. Bucureşti, str. x, având suprafaţa de 59,86 mp, mansarda în suprafaţa de 39,78 mp şi anexă în suprafaţa de 2,28 mp, până la limita sumei necesare executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi a cheltuielilor judiciare către stat la care inculpata este obligată prin prezenta.

6) În baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie în cazul inculpatului N.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N. sub aspectul infracţiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (4 acte materiale, activitatea pretins infracţională privind-o pe numita M. nefiind probată).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa închisorii de 9 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, şi art. 5 C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă, în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, inculpatul N. urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 9 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 03.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

7) În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului O. din art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) şi art. 5 C. pen. anterior şi art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (4 acte materiale), cu aplic. art. 5 C. pen. actual, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul O. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată (4 acte materiale).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul O. la pedeapsa închisorii 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 65 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul O. la pedeapsa închisorii de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, şi art. 5 C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă, în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, inculpatul O. urmând să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpată a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, timp de 3 ani şi 6 luni de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 8 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 03.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

8) În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatei P. din art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (7 acte materiale), într-o infracţiune de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. actual (privind pe numita C.) cu aplic. art. 5 C. pen. actual şi 6 infracţiuni de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual.

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P. sub aspectul infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P. sub aspectul infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual (în privinţa numitei Q.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P. sub aspectul infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual (în privinţa numitei M.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P. sub aspectul infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual (în privinţa numitei R.).

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. actual, a fost condamnată inculpata P. la pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, cu aplic. art. 5 C. pen. actual (fapta privind-o pe numita S.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. actual rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen. actual, a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe durata a 2 ani, exerciţiul drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, i-a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata P. la pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori (fapta privind-o pe numita T.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. actual rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen. actual, a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe durata a 2 ani, exerciţiul drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata P. la pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori (fapta privind-o pe numita U.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. actual rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen. actual, a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe durata a 2 ani, exerciţiul drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. actual şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite în speţă în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani şi 2 luni, inculpata urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. actual, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, timp de 2 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. actual, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiul drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 03.02.2007, la 02.03.2007, inclusiv.

9) În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice reţinută în cazul inculpatei V., din art. 8 din Legea nr. 39/2003, în art. 367 alin. (1) C. pen. actual.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. actual, a fost condamnată inculpata V. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. actual rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) C. pen. actual, a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe durata a 2 ani, exerciţiul drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei prin Sentinţa penală nr. 304/F/09.04.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 668/12.03.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (3) lit. b) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa aplicată în speţă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 304/F/09.04.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 668/12.03.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, inculpata urmând să execute 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe durata a 2 ani, a exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că persoana vătămată S. a revenit în faza judecăţii, la termenul din 10.05.2013, asupra solicitării formulate în faza urmăririi penale, de obligare a inculpaţilor la plata de daune morale (cuantum neprecizat).

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă L. şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi F., la plata către partea civilă L. a sumei de 2.000 de euro, cu titlu de daune morale.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă T., aşa cum a fost precizată la termenul din 26.10.2012 şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii A., E. şi F., la plata către partea civilă a câte 5.000 de euro, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că persoana vătămată Q. nu a precizat în faţa instanţei suma pe care o solicită cu titlu de daune morale, şi nici inculpaţii a căror obligare la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale o solicită.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă B.

S-a luat act că numitele M., D., I., J. şi K. nu s-au constituit părţi civile.

S-a luat act că persoana vătămată W. nu a precizat în faţa instanţei suma pe care o solicită cu titlu de daune morale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de parte civilă C.

S-a luat act că părţile civile X. şi Y. au revenit în faza judecăţii asupra declaraţiei de constituire ca parte civilă în cauză.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Z. şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi E. plata către partea civilă a sumei de 3.000 de euro, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă U. şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii N. şi E. la plata către partea civilă a sumei de 2.000 de euro, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă AA. şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi F. la plata către partea civilă a sumei de 20.000 de euro, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă R. şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi E. la plata către partea civilă a sumei de 20.000 de euro, cu titlu de daune morale.

S-a dispus restituirea bunurilor ridicate către persoanele îndreptăţite a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză, cu privire la care nu s-a dispus confiscarea specială sau care nu fac obiectul unor măsuri asiguratorii.

În baza art. 274 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în cursul anului 2004, inculpata A., care anterior îşi câştigase existenţa din practicarea prostituţiei, împreună cu concubinul său, F., au luat hotărârea de a se implica în activitatea de exploatare a altor persoane care practicau prostituţia, în folosul lor material.

Astfel, din probatorului administrat la dosar a rezultat că cei doi inculpaţi s-au implicat împreună în recrutarea şi găzduirea unor persoane care practicau prostituţia.

A rezultat că cei doi inculpaţi, beneficiind şi de colaborarea altor persoane, au adus în apartamentele din Bucureşti în care au locuit în calitate de chiriaşi, de-a lungul timpului, mai multe fete, majoritatea minore, în scopul de a obţine beneficii materiale de pe urma practicării de către acestea a prostituţiei. Aceştia au profitat de lipsa de maturitate dată de vârsta fragedă a victimelor, de situaţiile familiale tensionate, de problemele financiare cu care acestea se confruntau, de nivelul redus al instrucţiei acestora, pentru a le determina să îi însoţească la Bucureşti, în anumite situaţii chiar în cunoştinţă de cauză cu privire la activitatea pe care urmau să o desfăşoare. Chiar dacă unele dintre aceste fete au cunoscut că urmau să se prostitueze, niciuna dintre acestea nu a cunoscut că va beneficia material într-o foarte mică măsură de activitatea desfăşurată, inculpaţii A. şi F., însuşindu-şi cea mai mare parte a sumelor încasate pentru serviciile sexuale prestate.

Astfel, multe dintre victimele activităţii infracţionale desfăşurate de cei doi au menţionat că iniţial a existat înţelegerea că le va reveni jumătate din sumele încasate, iar celor doi inculpaţi, cealaltă jumătate, pentru ca ulterior să constate că inculpaţii nu au respectat această înţelegere, însuşindu-şi cea mai mare parte din aceste sume, victimele beneficiind de rezultatul activităţilor prestate în principal prin aceea că li se cumpărau alimente, obiecte de vestimentaţie şi încălţăminte, bunuri oricum necesare pentru ca acestea să poată să continue să se prostitueze şi, prin urmare, să obţină bani pentru inculpaţi. Banii erau administraţi cu stricteţe de inculpata A., care stabilea ce destinaţie urmau să primească aceştia.

În ciuda colaborării dintre inculpaţii F. şi A., rolul principal era deţinut de inculpata A., aceasta fiind cea care de regulă era contactată de potenţialii clienţi, care stabilea care dintre fete merge să se întâlnească cu un anumit client, cât vor rămâne acestea la clientul respectiv şi pentru ce sumă de bani.

S-a mai reţinut că, în cursul anului 2005, inculpaţilor A. şi F. li s-a alăturat inculpatul E., întors din Italia, care a început să se ocupe cu activitatea de exploatare a unor persoane prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei, acesta fiind momentul constituirii grupului infracţional organizat.

La grupul infracţional organizat au aderat pe rând toţi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată în cauza de faţă, fiecare dintre aceştia având rolul său bine stabilit în activitatea infracţională.

Astfel, inculpatul N., fratele inculpaţilor E. şi A., care locuia într-un apartament închiriat în Bucureşti, str. x, găzduia fete care se prostituau în beneficiul iniţiatorilor grupului, iar inculpata P. îşi închiria apartamentul, al cărui proprietar era, unor cetăţeni străini, pentru care identifica persoane de sex feminin cu care aceştia să întreţină raporturi sexuale, apelând la inculpata A., percepând, la rândul său, un comision pentru activitatea desfăşurată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, inculpaţii A. (devenită prin căsătorie ...), E., F., G. şi N., P., V., H. şi O., precum şi petenţii-avocaţi BB. şi CC.

Ministerul Public a criticat hotărârea atacată cu privire la: 1). Greşita aplicare a prevederilor art. 5 din C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă în ceea ce o priveşte pe inculpata V.; 2). Neaplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., N., E., F., G., O., H. şi P., în sensul că prima instanţă a omis a dispune confiscarea telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor şi confiscarea autoturismelor (...) cu nr. de înmatriculare x şi (...) cu nr. x, folosite de inculpatul F. la transportul victimelor; 3). Greşita achitare a inculpatei P., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de proxenetism şi trafic de minori, în privinţa persoanelor vătămate Q., M. şi R.; 4). Greşita achitare a inculpatului N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism, în condiţiile în care săvârşirea acestei fapte este dovedită prin declaraţiile persoanelor vătămate, ale coinculpaţilor şi cu unele convorbiri telefonice; 5). Greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de proxenetism săvârşită de inculpaţii A., E. şi H., fără a se reţine şi recrutarea pentru prostituţie ori traficul de persoane, potrivit art. 329 alin. (2) C. pen. anterior; 6). În mod greşit nu au fost obligaţi la plata daunelor morale şi inculpatul G. către partea civilă R. şi inculpatul O. către părţile civile AA. şi U., întrucât aceştia au săvârşit şi infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, asociindu-se la gruparea infracţională condusă de inculpata A., activitatea lor constând în transportul tinerelor care întreţineau relaţii sexuale.

Apelanţii inculpaţi A., E., F. şi G. au solicitat, în principal, pronunţarea unor soluţii de achitare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a sau lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că în privinţa anumitor victime, există serioase dubii cu privire la veridicitatea probelor de vinovăţie; Inculpatul G., a criticat sentinţa primei instanţe şi cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice în aceea de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior.

În subsidiar, apelanţii inculpaţi A., E., F. şi G. au mai solicitat reindividualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi de către instanţa de fond şi a modalităţii de executare a acestora, aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Inculpatul apelant N. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei condamnări a acestuia pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, pe motiv că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că ar fi recrutat, transportat, transferat, găzduit sau primit vreo persoană cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, în scopul exploatării acesteia, simpla împrejurare că stătea în acea locuinţă în mod periodic, neputând să fie considerată o activitate de găzduire, iar faptul că printr-un concurs nefericit de împrejurări a ajuns să interacţioneze cu anumite persoane care întâmplător îi erau şi rude nu înseamnă că poate fi sancţionat penal într-un mod atât de dur şi de injust, context în care a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, acelaşi apelant inculpat a solicitat reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege, cu acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante.

Inculpata P. a criticat sentinţa primei instanţe cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, solicitând ca faţă de împrejurările în care au fost comise faptele, de modul concret de săvârşire a infracţiunilor şi de mijloacele folosite, de conduita manifestată de inculpată după comiterea faptelor şi pe parcursul procesului penal, când a dat declaraţii sincere, complete, de recunoaştere a faptelor, ceea ce o îndreptăţeşte a beneficia de efectele cauzei de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1643/A din 3 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, de inculpaţii A., F., E., G. şi H. împotriva Sentinţei penale nr. 3/F din 06.01.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011, precum şi apelurile declarate de petentele BB. şi CC. împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.06.2012 pronunţată în acelaşi dosar.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi în fond rejudecând:

A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat faţă de inculpata A. prin sentinţa apelată, urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatului E. după cum urmează: de la 3 ani şi 3 luni închisoare la 2 ani închisoare în cazul infracţiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual, de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare în cazul infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual şi de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare în cazul infracţiunii de constituirea unui grup infracţional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, reţinând pentru fiecare dintre aceste infracţiuni aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare, pe durata căreia acestuia îi vor fi interzise ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare, inculpatul E., urmează să execute pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.

A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat faţă de inculpatul F. prin sentinţa apelată, urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatului G. după cum urmează: de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare în cazul infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual şi de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare în cazul infracţiunii de constituirea unui grup infracţional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară datei de 01.02.2014, cu aplic. art. 5 C. pen. actual, reţinând pentru fiecare dintre aceste infracţiuni aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, pe durata căreia acestuia îi vor fi interzise ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, inculpatul E., urmând să execute pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 6 ani închisoare.

A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat faţă de inculpata H. prin sentinţa apelată, urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare.

În temeiul art. 38 lit. a) rap la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual, a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei V. prin sentinţa apelată cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate prin Sentinţa penală nr. 304/F/09.04.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 668/12.03.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv de 10 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatei i-a fost aplicată şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. actual, pe o perioadă de 2 ani de la momentul executării sau al considerării ca executate a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. actual, i-a fost interzisă inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost desfiinţată, în parte, încheierea de şedinţă din data de 29.06.2012 şi rejudecând.

Au fost anulate amenzile judiciare, în cuantum de 1.000 RON, respectiv 2.000 RON, aplicate prin încheierea anterior menţionată faţă de avocaţii BB. şi CC., menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii N., O., P. şi V. împotriva Sentinţei penale nr. 3/F din 06.01.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii inculpaţi N., O., P. şi V. la câte 1000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor admise au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1643/A din data de 3 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au formulat recurs în casaţie, inculpaţii N., P., V., H. şi O.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul N., a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu există probe cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar pedepsele aplicate, se situează în afara limitelor prevăzute de lege, fiind incidente cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

A solicitat, admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A arătat că instanţa de control judiciar nu a evaluat, în mod temeinic şi complet, probele administrate în cauză, respingând, în mod nejustificat, cererea de completare a probatoriului formulată în calea de atac a apelului şi, că instanţa a ignorant faptul că o mare parte din persoanele reţinute ca fiind victimele traficului de minori sau ale infracţiunilor de proxenetism, şi-au retractat declaraţiile, arătând că organele de anchetă au exercitat presiuni asupra lor pentru a da declaraţii incriminatoare la adresa inculpaţilor, iar cu ocazia audierii de către instanţa de fond, în mod nemijlocit, au prezentat situaţia de fapt reală, aspect ce concordă cu declaraţiile şi apărările inculpaţilor.

Astfel, instanţa de fond deşi a reţinut că pretinsa faptă privind pe numita M., nu a fost probată, totuşi s-a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracţiune.

Totodată, a precizat că există neconcordanţă între considerentele hotărârii şi temeiul achitării pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, în legătură cu persoanele vătămate DD. şi C., apreciind că, atâta vreme cât fapta nu există, se impunea achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A mai arătat că, deşi s-a reţinut că a avut un rol secundar în pretinsa activitate infracţională, un număr redus de victime în raport cu majoritatea celorlalţi inculpaţi, fiind la primul conflict cu legea penală, a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă exagerată în raport de inculpaţii G. şi E., consideraţi membrii importanţi ai grupării, cu un număr mare de persoane traficate, care au beneficiat de clemenţă şi au fost condamnaţi la pedepse mult mai mici.

A solicitat în temeiul art. 441 C. proc. pen. să se constate că cererea de recurs în casaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, motivele invocate se circumscriu dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen. astfel că se impune admiterea recursului în casaţie.

Inculpata P. a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile legale privind aplicarea pedepsei rezultante de 7 ani şi 11 luni, aceasta neputând depăşi maximul pedepsei pentru care a fost condamnată, respectiv 7 ani, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Totodată, a menţionat că, în mod greşit instanţele, de fond şi apel nu au aplicat C. pen. din 1968, ca fiind legea penală mai favorabilă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., inculpata a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., cerere întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În final, a solicitat să se aibă în vedere starea sa de sănătate precară.

Prin încheierea din data de 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - judecătorul de filtru, constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii N. şi P., au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - judecătorul de filtru le-a admis în principiu, dispunând trimiterea cauzei la Completul C8 în compunere de trei judecători în vederea judecării recursurilor în casaţie.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv în şedinţa din 19 iunie 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua hotărârii.

Prin aceeaşi încheiere s-au respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii H., O. şi V. împotriva Deciziei penale nr. 1643/A din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii N., şi P. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În cauza de faţă, inculpatul N. a declarat recurs în casaţie împotriva Deciziei penale nr. 1643/A din data de 3 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, invocând ca motiv de nelegalitate greşita condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe motiv că la dosar nu există probe cu privire la săvârşirea acestei fapte, iar pedepsele aplicate se situează în afara limitelor prevăzute de lege, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea recursului, inculpatul a arătat că instanţa de control judiciar nu a evaluat, în mod temeinic şi complet, probele administrate în cauză, respingând, în mod nejustificat, cererea de completare a probatoriului formulată în calea de atac a apelului, nu s-a avut în vedere că o mare parte din persoanele audiate şi-au retractat declaraţiile arătând că organele de anchetă au exercitat presiuni asupra lor şi nici că pretinsele fapte privind pe numitele M., DD. şi C. nu au fost probate, impunându-se achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A mai arătat că a fost condamnat definitiv la o pedeapsă exagerată în raport de inculpaţii G. şi E., consideraţi membrii importanţi ai grupării, cu un număr mare de persoane traficate, care au beneficiat de clemenţă şi au fost condamnaţi la pedepse mult mai mici.

Inculpata P. a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile legale privind aplicarea pedepsei rezultante de 7 ani şi 11 luni, aceasta neputând depăşi maximul pedepsei pentru care a fost condamnată, respectiv 7 ani închisoare şi nu i-au fost aplicate dispoziţiile art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunile de proxenetism şi trafic de minori.

A mai solicitat să se aibă în vedere starea sa de sănătate precară.

Ambii inculpaţi au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele şi criticile formulate nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casaţie invocat.

Astfel, în baza materialului probator de la dosar, instanţa de apel a constatat că s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul N., fratele inculpaţilor E. şi A., care locuia într-un apartament închiriat în Bucureşti, str. x, găzduia fete care se prostituau în beneficiul iniţiatorilor grupului, iar inculpata P. îşi închiria apartamentul, al cărui proprietar era, unor cetăţeni străini, pentru care identifica persoane de sex feminin cu care aceştia să întreţină raporturi sexuale, apelând la inculpata A., percepând, la rândul său, un comision pentru activitatea desfăşurată.

Însuşindu-şi întru totul situaţia de fapt descrisă în considerentele sentinţei apelate, instanţa de apel a constatat că aceasta este rezultatul unei evaluări complete, riguroase şi obiective a întregului ansamblu probator strâns în cauză, fără ca probele noi administrate cu prilejul judecării cauzei în apel să fie apte a determina vreo modificare câtuşi de neînsemnată a bazei factuale care a constituit temeiul pronunţării soluţiilor contestate pe calea apelurilor deduse judecăţii.

În concret, Curtea de apel a constatat că judecătorul fondului a realizat o analiză minuţioasă şi exhaustivă a activităţii infracţionale desfăşurate de către fiecare dintre cei nouă inculpaţi trimişi în judecată, făcând trimiteri punctuale la elementele probatorii care dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă implicarea conştientă şi deliberată a fiecăruia dintre aceştia în săvârşirea respectivelor activităţi ilegale, astfel că apărările inculpaţilor apelanţi în sensul că probele de vinovăţie invocate în sprijinul acuzării lor nu ar prezenta suficiente garanţii de veridicitate, reprezintă simple speculaţii, lipsite de orice fundament.

Aşa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casaţie nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

În speţă, prin critica formulată de inculpatul N. cu privire la reţinerea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, susţinând că la dosar nu există probe cu privire la săvârşirea acestei fapte, iar probele administrate nu au fost evaluate în mod temeinic şi complet, fiind respinsă în mod nejustificat cererea de completare a probatoriului, în realitate se solicită o reevaluare a probatoriului administrat şi o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor, situaţie nepermisă în calea de atac a recursului în casaţie.

Aspectele menţionate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen. şi a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reţinută prin hotărârea definitivă a instanţei.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Deşi a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata P. a criticat hotărârea atacată cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., privind legea penală mai favorabilă.

Referitor la acest aspect, instanţa de apel, în mod corect a constatat, întocmai primei instanţe, că legea penală mai favorabilă, în întregul său, este noul C. pen., care pentru infracţiunile de trafic de minori prevede un tratament sancţionator sensibil mai blând (respectiv pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, în comparaţie cu aceea cuprinsă între 7 şi 18 ani, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001). Faptele reţinute în sarcina inculpatei au fost stabilite pe baza probatoriului administrat în cauză, realizându-se astfel conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de minori, reţinută în sarcina inculpatei.

Astfel cum s-a mai arătat, recursul în casaţie nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte neprocedând la o reevaluare a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor N. şi P. se situează în limitele prevăzute de lege.

Astfel, în baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată (4 acte materiale, activitatea pretins infracţională privind-o pe numita M. nefiind probată), limitele de pedeapsă fiind între 5 şi 15 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. actual, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, a fost condamnată inculpata P. la pedeapsa de 4 ani şi 9 luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, la care s-a adăugat un spor de 3 ani şi 2 luni închisoare, inculpata urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 11 luni închisoare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind între 5 şi 12 ani închisoare.

Raportat la dispoziţiile art. 438 C. proc. pen., constituie motiv de casare, aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limite speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor N. şi P. se situează în limitele prevăzute de lege.

Criticile invocate de inculpaţi, referitoare la împrejurarea că pedepsele aplicate sunt exagerate în raport de faptele reţinute în sarcina lor, de pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi sau de starea de sănătate (în cazul inculpatei P.) nu pot fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a realizat.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, criticile vizând greşita aplicare a legii penale mai favorabile, care nu se raportează la pedepsele aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu pot fi analizate prin motivele de recurs în casaţie, acesta fiind o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazuri excepţionale şi numai pentru motive de nelegalitate (Decizia nr. 55/RC/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii N. şi P. împotriva Deciziei penale nr. 1643/A din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii N. şi P. împotriva Deciziei penale nr. 1643/A din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011.

Obligă recurentul inculpat N. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenta inculpata P. şi pentru intimaţii inculpaţi V., F., G. şi A., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat N. şi intimaţii inculpaţi E. H. şi O., în sumă de câte 160 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN