Loan repayment claim fails; appeal upheld as simulation renders €60,000 loan contract ineffective.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 27 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Societatea A. S.R.L. Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 60.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, potrivit contractului de împrumut cu data certă încheiat de părţi la 10 mai 2013, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de 1 noiembrie 2013, până la plata integrală a sumei datorate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2158 C. civ. şi art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 86 din 22 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2016 a fost respinsă excepţia puterii lucrului judecat invocată de pârâta Societatea B. S.A. şi, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Societatea A. S.R.L. a formulat apel.

Prin Decizia civilă nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta Societatea A. S.R.L. Bistriţa împotriva Sentinţei civile nr. 86 din 22 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L. Bistriţa.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L. Bistriţa a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Cu privire la aspectele de nelegalitate a deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a cărora nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, recurenta a avut în vedere exclusiv neaplicabilitatea dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., respectiv dispoziţiile privitoare la caracterul definitiv al deciziei.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o confuzie nepermisă între calitatea de garant ipotecar a pârâtei Societatea B. S.A. Bistriţa în contractul de împrumut cu dată certă din 10 mai 2013 şi calitatea de promitent vânzător de acţiuni în promisiunea de vânzare-cumpărare din aceeaşi dată.

Tot în mod cu totul nepermis instanţa de control judiciar şi-a extins analiza cu privire la natura şi obligaţiile din promisiunea de vânzare-cumpărare de acţiuni care nu a făcut în nicio măsură obiectul acţiunii cu care a fost sesizată instanţa de fond.

Instanţa de fond a fost sesizată cu stabilirea obligaţiei de restituire a sumei de 60.000 euro stabilită prin contractul de împrumut cu dată certă din 10 mai 2013, restituire garantată prin contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. x/2013 şi, în nicio măsură cu efectele şi obligaţiile convenite prin promisiunea de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Prin urmare, contractul de garanţie imobiliară garantează restituirea împrumutului făcut prin contractul sub semnătură privată cu dată certă din 10 mai 2013 şi nu o altă obligaţie asumată de pârâtă cum lasă să se înţeleagă instanţa de apel.

Prin urmare, contractul de împrumut sub semnătură privată, cu dată certă, privitor la cei 60.000 euro împrumutaţi reclamantei este un act valid, valabil încheiat şi care potrivit dispoziţiilor legale evocate îşi produce efecte specifice contractului de împrumut dintre cele două părţi contractante, respectiv reclamanta şi pârâta.

Instanţa de apel s-a aflat în eroare cu privire la efectele contractului de împrumut declarat act simulat atunci când a pronunţat Decizia nr. 337/2014 şi a înlăturat caracterul de titlu executoriu a acestui contract, deoarece părţile din contract sunt cele din prezentul proces, nefiind vorba de vreo terţă persoană.

Pe lângă faptul că împrumutul făcut în baza înscrisului sub semnătură privată este perfect valabil, recurenta solicită instanţei să observe că Decizia Tribunalului Bistriţa-Năsăud nr. 337/2014, însuşită de Curtea de Apel Cluj, este dată într-o contestaţie în executare şi se referă doar la lipsa calităţii de titlu executoriu al acestuia şi nu ca "act negotium" în baza căruia să se poată solicita restituirea sumei dată cu titlu de împrumut la data expirării termenului pentru care a fost acordat.

Este evident că în măsura în care această sumă nu ar fi constituit un împrumut nu ar fi existat niciun interes în a face demersurile şi a solicita împrumutatei să garanteze restituirea sumei de 60.000 euro, printr-un act autentic de garanţie imobiliară, ci ar fi fost folosite drept garanţii cele 1.100.000 acţiuni ale împrumutatei oferite în promisiunea de vânzare-cumpărare de părţi sociale la Compania C. S.R.L.

De altfel, garantarea celor 60.000 euro este menţionată şi în promisiunea de vânzare-cumpărare, fapt ce nu ar fi putut să fie prevăzut în situaţia în care nu s-ar fi convenit restituirea celor 60.000 euro, potrivit contractului de împrumut.

Dacă părţile ar fi convenit ca între ele să-şi producă efecte doar promisiunea de vânzare-cumpărare este inexplicabilă încheierea contractului de împrumut şi a celui de garanţie imobiliară din moment ce suma de 60.000 euro era plătită în contul pârâtei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18 ianuarie 2018, intimata-pârâtă Societatea B. S.A. apreciază că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care decizia atacată este definitivă, astfel că recursul nu este admisibil, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 2 februarie 2018, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 martie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 5 aprilie 2018, recurenta depunând puncte de vedere.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, şi a acordat termen la data de 11 aprilie 2019, cu citarea părţilor în vederea soluţionării recursului.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta a avut în vedere exclusiv neaplicabilitatea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., respectiv dispoziţiile privitoare la caracterul definitiv al deciziei.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

În speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 27 octombrie 2016, iar decizia recurată a fost pronunţată la 17 octombrie 2017.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, decizia atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, sens în care nu se vor mai analiza criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., astfel cum au fost evocate de recurentă.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susţine că în mod nelegal prin cele două hotărâri s-a constatat că înscrisul de mână cu dată certă şi întocmit de un avocat ar fi un act simulat, care nu produce efecte între părţile contractante.

Ori, potrivit dispoziţiilor art. 1289 alin. (1) C. civ., privitoare la simulaţie, "Contractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului ori din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal".

Prin urmare, contractul de împrumut sub semnătură privată, cu dată certă, privitor la cei 60.000 euro împrumutaţi reclamantei este un act valid, valabil încheiat şi care potrivit dispoziţiilor legale citate îşi produce efecte specifice contractului de împrumut dintre cele două părţi contractante, respectiv reclamanta şi pârâta.

Mai susţine recurenta, că instanţa de apel s-a aflat în eroare cu privire la efectele contractului de împrumut declarat act simulat atunci când a pronunţat Decizia nr. 337/2014 şi a înlăturat caracterul de titlu executoriu a acestui contract, deoarece părţile din contract sunt părţile din prezentul proces, nefiind vorba de vreo terţă persoană.

Astfel, sub aspectul stării de fapt şi din probatoriul administrat, se reţine că la 10 mai 2013 s-a încheiat un contract de împrumut prin care S.C. A. S.R.L. a împrumutat suma de 60.000 euro Societăţii B. S.A., contractul dobândind dată certă prin prezentarea acestuia la avocat D.

De asemenea, la aceeaşi dată, părţile au încheiat contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1557 de notar public E., prin care Societatea B. S.A. s-a obligat să garanteze împrumutul de 60,000 euro acordat de către împrumutătoarea Societatea A. S.R.L. în baza contractului de împrumut sub semnătură privată cu dată certă încheiat de părţi la aceeaşi dată prin constituirea unei ipoteci de rang 1 asupra imobilelor înscrise în CF nr. x-C1-U47 Bistriţa, număr cadastral x U47, situat în Bistriţa, str. x sc. A, constând din apartament nr. x, la etaj 7, în suprafaţă de 104,69 mp şi apartament înscris în CF x-G1-U53 Bistriţa, număr cadastral x, situat în Bistriţa, str. x, constând din apartamentul nr. x, la etaj 8, cu o suprafaţă utilă de 103,34 mp,

Totodată, se reţine că la aceeaşi dată - 10 mai 2013 - între Societatea B. S.A., în calitate de promitentă vânzătoare şi garant ipotecar şi Societatea A. S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare părţi sociale la Societatea C. S.R.L. având obiect promisiunea vânzării către cumpărătoare a unui nr. de 983 părţi sociale cu valoarea de 10 RON pentru fiecare parte socială reprezentând un preţ de 9830 RON şi care reprezintă 10,81 din capitalul social al acestei societăţi. Părţile sociale promise a fi vândute/cumpărate vor echivala cu putere instalată de 0,5 MW indiferent de capacitatea instalată operată de respectiva companie, părţile obligându-se să actualizeze procentele deţinute în companie astfel încât promitentului cumpărător să îi revină 0,5 MW instalaţi restul rămânând promitentului vânzător.

Preţul acestei promisiuni de vânzări părţi sociale a fost detaliat în Capitolul III al promisiunii intitulat "Valoare şi Împrumut". Potrivit acestuia, promitentul cumpărător S.C. A. S.R.L. s-a obligat să împrumute pe promitenta vânzătoare şi garant ipotecat B. cu suma de 60.000 euro sumă achitată la data încheierii acestei promisiuni. Această sumă este alcătuită din 9830 RON contravaloarea (preţ) părţi sociale, iar diferenţa până la 60.000 euro se constituie la data operării cesiunii de părţi sociale ca împrumut al promitentei cumpărătoare S.C. A. S.R.L. în C. S.R.L. Restituirea sumei a fost garantată de către promitenta vânzătoare şi garant ipotecar prin instituirea unui drept de ipotecă asupra apartamentelor nr. x şi 53 din Municipiul Bistriţa, str. x, înscrise în CF pe numele promitentei vânzătoare şi garant ipotecar, aceleiaşi din contractul de garanţie imobiliară întocmit la notar cum s-a arătat mai sus.

În acest sens, părţile au stabilit că, la notar, pentru asigurarea confidenţialităţii acestei înţelegeri, respectiv a promisiunii de vânzare-cumpărare părţi sociale să prezinte un simplu contract de împrumut pentru suma de 60.000 euro, dar între părţi va fi valabil acest act respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare părţi sociale şi nu contractul de împrumut.

Astfel, pentru a ascunde adevăratul scop şi adevărata intenţie a părţilor s-a încheiat contractul de împrumut pentru suma de 60.000 euro cu dată certă, precum şi contractul de garanţie imobiliară la notarul public, în care este invocat contractul de împrumut şi garanţiile pe care împrumutatul le-a prezentat în cuprinsul acestuia.

În acest context, critica întemeiată pe dispoziţiile de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se constată că este nefondată, urmând a fi respinsă.

Conform dispoziţiilor art. 1289 C. civ., simulaţia reprezintă operaţiunea juridică în care caracterizantă este încheierea de către părţi a două contracte: unul aparent, prin care se creează o situaţie neconformă cu realitatea şi altul secret, prin care se modifică sau se desfiinţează efectele aparente ale contractului public şi se creează raportul juridic real dintre părţi. Contractul ascuns este singurul care reprezintă voinţa reală a părţilor, iar existenţa simulaţiei presupune doar încheierea în secret a contra-înscrisului şi caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu şi condiţia ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă. De remarcat faptul că anterioritatea sau simultaneitatea actului secret priveşte operaţia juridică şi nu înscrisul în care este consemnată înţelegerea părţilor.

Prin urmare, de esenţa simulaţiei este încheierea şi existenţa concomitentă între aceleaşi părţi a două contracte: unul public şi unul secret, contra-înscrisul, care corespunde voinţei reale a părţilor anihilând în tot sau în parte aparenţa juridică creată prin actul public simulat.

Esenţial este ca înţelegerea părţilor, în sens de negotium, să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior, să fie în vigoare în momentul încheierii actului public.

Existenţa simulaţiei presupune îndeplinirea condiţiilor specifice, respectiv existenţa actului secret, existenţa actului public şi existenţa acordului simulatoriu.

În speţă, toate aceste condiţii sunt îndeplinite, întrucât din analiza acestor acte, instanţele au reţinut în mod corect că prin cele trei contracte încheiate în aceeaşi zi părţile au înţeles să dea eficienţă promisiunii de vânzare-cumpărare de părţi sociale, contract ce reprezintă adevărata voinţă a părţilor şi cu privire la care au hotărât să păstreze confidenţialitatea acesteia prezentând public contractul de împrumut.

Astfel, instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe menţinând soluţia de respingere a acţiunii în restituirea acestui împrumut, motivat de faptul că actul ce stă la baza acţiunii, respectiv contractul de împrumut sub semnătură privată cu dată certă din 10 mai 2013 este un act simulat, lucru de altfel stabilit irevocabil prin Decizia nr. 337/2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi prin urmare, acesta nu reprezintă adevărată voinţă a părţilor în stabilirea raporturilor contractuale, constatându-se caracterul simulat al contractului de împrumut, dându-se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 1289 C. civ. privitoare la simulaţie, potrivit cărora contractul secret produce efecte numai între părţi.

Aşadar, pentru ca susţinerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situaţia de fapt stabilită.

În cazul de faţă, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Societatea B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.

Procesat de GGC - NN