Airport operator prevails as cassation appeal rejected; aviation safety fee only payable after 19.11.2010 under binding res judicata.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub număr de dosar x/2013, reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiza pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. solicitând instanţei să fie obligată pârâta la plata contravalorii în RON, la cursul BNR din data plăţii, a cotei de 0,275 euro/pasager îmbarcat în perioada 01.04.2010 - 15.1 1.2010 pe aeroporturile internaţionale D. şi E. administrate de pârâtă, estimată la suma de 658.967,10 euro, echivalent a 2.908.878,469 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 26/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010, Ordinul nr. 894/2010.

Pârâta S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantului Centrul de Investigaţii şi Analiza pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS), astfel cum a fost precizată, pentru obligarea la plata sumei de 678.867,75 euro, echivalent în RON la data plăţii în cuantum de 2.886.371,87 RON (pentru perioada 1 aprilie 2010 - 15.11.2010), precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, în cuantum de 416.749,08 RON şi a dobânzii legale datorate până la data plăţii efective, iar a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Totodată, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, în favoarea Curţii Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza prevederilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia prematurităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia conexităţii acestei cauze, în raport cu cea care formează obiectul Dosarului nr. x/2013

De asemenea, pârâta C. S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie prin care a solicitat introducerea în cauză a Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română (A.A.C.R.).

Prin încheierea din 20 martie 2014 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, faţă de obiectul pricinii şi calitatea părţilor, cauza a fost scoasă de pe rol şi s-a dispus înaintarea dosarului secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti în vederea repartizării pe un complet specializat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2013

Prin încheierea din 11 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a luat act de susţinerea apărătorului pârâtei C. S.A., în sensul că înscrisul aflat la Dosarul nr. x/2013 este întâmpinare - cerere de chemare în garanţie, iar nu întâmpinare - cerere reconvenţională, cum din eroare s-a redactat.

Prin încheierea din 29 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a apreciat că în cauză competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia civilă - specializată în judecarea litigiilor cu profesionişti.

Prin încheierea din 26 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a calificat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive ca fiind apărări de fond, a luat act că, faţă de calificarea naturii civile a litigiului, pârâta nu mai susţine excepţia prematurităţii formulării cererii de chemare în judecată şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin Sentinţa civilă nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiza pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., astfel cum a fost precizată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a echivalentului în RON a sumei de 678.867,75 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de 0,275 euro/pasager îmbarcat în perioada 01.04 2010 - 15.11.2010, precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei - 20.11.2010 şi până la momentul achitării efective. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti, în contradictoriu cu chemata în garanţie Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, ca neîntemeiată, şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 RON.

Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2015, reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) a solicitat completarea hotărârii, respectiv a Sentinţei civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, solicitând instanţei să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată şi anume onorariu avocat A., iar prin Sentinţa civilă nr. 4696 din 10 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, cererea de completare a hotărârii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 435/A/2016 din 10 martie 2016, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

A respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (C.I.A.S.) împotriva Sentinţei civile nr. 4696 din 10 septembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

A admis apelul formulat de chemata în garanţie Autoritatea pentru Aeronautică Civilă Română S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 26.02.2015 şi a Sentinţei civile nr. 1470/26.03.2015 pronunţate de Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A schimbat în parte încheierea şi sentinţa în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta C. S.A., în ceea ce priveşte pretenţiile având ca obiect plăţile efectuate anterior datei de 22.12.2010, formulate pe calea cererii de chemare în garanţie, în contradictoriu cu chemata în garanţie Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

A respins ca prescrise pretenţiile pârâtei C. S.A. având ca obiect plăţile efectuate anterior datei de 22.12.2010, formulate pe calea cererii de chemare în garanţie, în contradictoriu cu chemata în garanţie Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

A respins în rest cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată; a menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă din 26 februarie 2015 şi ale Sentinţei civile nr. 1470 din 26 martie 2015 şi a obligat pârâta C. S.A. la plata către chemata în garanţie Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. a sumei de 25.537,21 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 435/A/2016 din 10 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta C. S.A. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 971 din 25 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 435/A/2016 din 10 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.

În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA împotriva încheierii de şedinţă din 26 februarie 2015 şi a Sentinţei civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) şi S.C. C. S.A.

Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1470 din 26 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii chemata în garanţie Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. şi reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) şi în consecinţă:

A fost schimbată sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea ca neîntemeiată şi s-a respins cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.

Totodată, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 134.042,99 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru în fond, apel şi recurs).

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sub aspectul stabilirii următoarelor: data de la care C.N.A.B. datorează către C.I.A.S. suma de 0,275 euro/pasager îmbarcat este 27.03.2010, respectiv data intrării în vigoare la Legii nr. 55/2010, care prevede dispoziţii imperative în acest sens, precum şi dobânda legală de la data de 20.11.2010 aceasta fiind prima scadenţă stabilită prin Ordinul nr. 894/2010 şi până la data plăţii efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În argumentarea cererii de recurs, Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) susţine, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat în mod greşit faptul că CNAB - pârâta din prezenta cauză - datorează cota - parte de 0,275 euro/pasager îmbarcat din tariful pentru supravegherea menţinerii siguranţei pasagerilor de la data de 19.11.2010, respectiv de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 894/2010, act normativ dat de ministrul transporturilor şi că aceasta este data de la care reclamanta - CIAS a început să funcţioneze.

Precizează că va demonstra că pârâta datorează suma solicitată prin cererea de chemare în judecată admisă de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, înainte de casare, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2010, respectiv 27.03.2010.

Cu privire la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2010, respectiv 27.03.2010, arată că instanţele judecătoreşti din ţară au ajuns la aceeaşi soluţie unitară cu instanţa din Bucureşti, înainte de casare, în cauze ce au avut acelaşi temei juridic şi prin care s-a solicitat aeroporturilor din ţară cota parte de 0,275 euro/pasager îmbarcat înainte de data de 19.11.2010, conform prevederilor Legii nr. 55/2010. În acest sens, invocă soluţiile pronunţate în:

- Dosarul nr. x/2013, Tribunal şi Curte de Apel Bucureşti, CIAS vs. B. S.R.L. (în calitate de administrator al aeroportului din Bacău), Sentinţa civilă nr. 304/28.01. 2014 şi Decizia civilă nr. 955/04.11.2014 prin care i s-au admis pretenţiile pentru perioada 01.07.2010 - 30.04.2013, respectiv dobânda legală până la plata efectivă;

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Sibiu, CIAS vs. RA Aeroportul F., Sentinţa civilă nr. 5459/16.10.2013, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care i s-au admis pretenţiile pentru perioada: 01.04.2010 - 31.12.2010, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Satu Mare şi Tribunalul Satu Mare, CIAS vs. RA Aeroport G., Sentinţa civilă nr. 7454/2013 şi Decizia civilă nr. 92/R/16.04.2014, irevocabilă, prin care i s-au admis pretenţiile pentru perioada: 01.04.2010 - 30.04.2013, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Oradea şi Tribunalul Bihor, C.I.A.S. vs. RA Aeroport H., Sentinţa civilă nr. 10381/20.09.2013 şi Decizia civilă nr. 66/13.02.2015, irevocabilă, prin care i s-au admis pretenţiile pentru perioada: aprilie 2010 - aprilie 2013, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Craiova şi Tribunalul Dolj. C.l.A.S. vs. RA Aeroportul H., Sentinţa civilă nr. 15666 din 02.11.2012 şi Decizia irevocabilă nr. 367/03.06.2013, prin care i s-au admis pretenţiile pentru perioada: aprilie 2010 - decembrie 2010, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

- Dosarul nr. x/2012, Judecătoria Iaşi, CIAS vs. RA Aeroportul I., Sentinţa civilă irevocabilă nr. 10412/05.07.2013, prin care i s-au admis pretenţiile pentru perioada: 1 aprilie 2010 - 30 iunie 2011, respectiv dobânda legală până la plata efectivă.

Recurentul precizează că niciuna dintre instanţele judecătoreşti, care au soluţionat menţionatele dosare, nu a statuat că nu are capacitate de folosinţă, iar aeroporturile sunt datoare cu sumele de la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2010.

Data de 20.11.2010 reprezintă prima scadentă a sumelor datorate de către C.N.A.B., dată stabilită prin Ordinul M.T. nr. 894/2010, şi nu data de la care îi sunt datorate aceste sume.

Este vădit nefondată susţinerea că această obligaţie s-ar fi născut în sarcina pârâtei CNAB de la data adoptării Ordinului nr. 894/2010 pentru că O.G. nr. 26/2009, aprobată prin Legea nr. 55/2010 la 27.03.2010 are forţă juridică superioară, astfel că de la data intrării în vigoare a legii prin care a fost aprobată subzistă îndatorirea pârâtei de a achita aceste sume; Ordinul nr. 894/2010 este o normă metodologică de punere în aplicare a unei legi şi nu poate modifica dispoziţiile cuprinse în prevederile actului normativ cu rang superior, nefiindu-i permis nici să adauge prevederi suplimentare.

De asemenea, art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 26/2009 a fost introdus prin Legea de aprobare a Ordonanţei, publicată în M.O. nr. 188/24.03.2010. în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora:

"legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în M.O. al României, partea I, sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul lor".

Art. 6 din O.G. nr. 26/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010 prevede că:

"finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale C.I.A.S., precum investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor de aviaţie, se asigură din venituri proprii", iar conform alin. (3):

"sursele proprii C.I.A.S. se constituie din transferul sumei de 0,275 euro/pasager îmbarcat pe aeroporturile din România din tariful pentru supravegherea menţinerii obiectivelor necesare siguranţei pasagerilor". Alin. 4 prevede:

"Tariful prevăzut la alin. (3) se colectează de către administratorii aeroporturilor şi se virează CIAS în conformitate cu alin. (3)". Alin. 5 prevede:

"Sursele proprii de finanţare nu au impact asupra bugetului de stat şi nu implică mărirea tarifului deja existent".

Obligaţia perceperii acestor sume revine administratorilor aeroporturilor, care au datoria de a vira sumele către C.I.A.S., obligaţie născută prin Legea nr. 55/2010, iar Ordinul nr. 894/2010 stabileşte doar scadenţa pentru plata acestor sume, cu prim termen la data de 20.11.2010.

Ulterior, prin O.M.T.I. nr. 894/2010, s-a stabilit scadenţa pentru plata cumulată a sumelor percepute pentru fiecare pasager îmbarcat, până la data de 20 a fiecărei luni pentru pasagerii îmbarcaţi în luna precedentă, aşa cum statutează alin. (2) din acest Ordin. Alin. 3 pct. 2 din acelaşi act prevede că "plata se face direct de fiecare aeroport civil Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa aviaţiei civile", iar art. 4 prevede că "C.I.A.S., A.A.C.R. şi administraţiile aeroporturilor civile din România vor lua măsurile necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin".

Simplul fapt că o anume procedură de colectare a tarifului a fost stabilită ulterior nu poate fi interpretat decât ca pe o reglementare a modalităţii de plată şi percepere a tarifului care fuseseră lăsate până atunci la latitudinea fiecărui aeroport.

La data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, Legii nr. 55/2010, H.G. nr. 1013/2010 valoarea tarifului era prevăzut de Ordinul O.M.T.I. nr. 846/2007, apoi acesta a fost modificat prin Ordinul M.T. nr. 894/2010.

Nefondate sunt susţinerile conform cărora C.I.A.S. a început să funcţioneze abia ca urmare a adoptării H.G. nr. 1013/06.10.2010.

Prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 26/2009 sunt neechivoce, respectiv acest act normativ este cel prin care se înfiinţează C.I.A.S., H.G. nr. 1013/2010 vizează regulamentul de organizare şi funcţionare a C.I.A.S., neavând legătură cu înfiinţarea acestuia.

Recurentul indică art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 26/2009, intrată în vigoare la 03.09.2009, potrivit art. 15 din actul normativ, respectiv la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial:

"în vederea acoperirii cheltuielilor necesare înfiinţării şi organizării C.I.A.S., Autoritatea Aeronautică Civilă Română - A.A.C.R. - virează în contul C.I.A.S. o cotă de 75% din sumele colectate începând cu luna iulie 2009".

Acestea vizează colectarea sumelor ce reprezintă cotă-parte din acelaşi tarif pentru supravegherea menţinerii obiectivelor necesare siguranţei pasagerilor.

Având în vedere că A.A.C.R. a refuzat virarea acestor sume pentru perioada iulie 2009 - martie 2010, adică până la modificarea O.G. nr. 26/2010 prin Legea nr. 55/2010, C.I.A.S. s-a adresat instanţei judecătoreşti, formându-se Dosarul nr. x/2013.

Recurentul mai arată că A.A.C.R. a datorat 75% din acest tarif pentru perioada iulie 2009 - martie 2010, conform O.G. nr. 26/2009, iar aeroporturile datorează 0,275 euro/pasager îmbarcat din acest tarif din data de 27 martie 2010, conform Legii nr. 55/2010, intrată în vigoare la 27.03.2010.

Astfel, s-au admis pretenţiile aferente perioadei ianuarie - martie 2010, anterior intervenind prescripţia extinctivă.

Referitor la Dosarul nr. x/2013, recurentul învederează hotărârile pronunţate în acest dosar - Sentinţa civilă nr. 2189/29.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi Decizia civilă nr. 199/A/01.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - din al căror conţinut rezultă clar că C.I.A.S. a luat fiinţă la momentul intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009. Acest fapt este recunoscut de însăşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Dosar nr. x/2016) prin respingerea recursului formulat de către A.A.C.R.

Recurentul contestă cele reţinute în decizia de casare cu privire la lipsa capacităţii de folosinţă, în perioada 01.04.2010 - 15.11.2010, arătând că sumele solicitate îi sunt datorate în virtutea legii.

Chiar dacă C.I.A.S. a menţionat prin Adresa nr. x/11.11.2010 că a luat fiinţă începând cu data de 01.11.2010, trebuie ţinut seama de faptul că data la care ia naştere o instituţie publică este cea determinată conform prevederilor legale ale actului de înfiinţare şi celor de drept comun, nefiind un drept de care reclamantul poate dispune şi care poate face obiectul unei recunoaşteri. Drept urmare, faptul că reclamantul a indicat drept dată de înfiinţare a sa o alta decât cea care rezultă fără echivoc din lege nu este de natură a modifica momentul de la care acesta a dobândit personalitatea juridică. Persoana care a trimis acest înscris nu a avut pregătirea necesară.

În sensul celor contestate, recurentul face trimitere la celelalte cauze evocate anterior în cererea de recurs, susţinând că era înfiinţată prin lege, având capacitate de folosinţă, aspect ce rezultă şi din împrejurarea că are activitate, confirmată de 1033 de evenimente de aviaţie, dar şi rapoarte finale de investigaţie privind siguranţa, toate desfăşurate în perioada august 2009 - noiembrie 2010. Aceste susţineri sunt atestate de situaţiile anexate la dosar, la rejudecarea apelului, Înscrisurile nr. 3699/14.09.2017 şi 3700/14.09.2017.

Decizia nr. 1/03.11.2010 şi Referatul de aprobare prin care este numită comisia de investigaţie a unui eveniment de aviaţie civilă produs în data de 31.07.2010 pe Aeroportul Internaţional J., în care a fost implicată o aeronavă aparţinând TAROM; Decizia nr. 03.11.2010 şi Referatul de aprobare prin care este numită comisia de investigaţie a unui eveniment de aviaţie civilă produs în data de 29.10.2010 pe ruta Telaviv - Otopeni, în care a fost implicată o aeronavă aparţinând TAROM-ului.

Recurentul mai contestă cele reţinute de instanţa de apel, în sensul că nu este îndreptăţit să beneficieze de sumele datorate pentru perioada 01.04.2010 - 15.11.2010 pentru că nu a început să funcţioneze decât de la data de 19.11.2010 (data intrării în vigoare a Ordinului M.T. nr. 894/2010).

De asemenea, în mod eronat au fost interpretate dispoziţiile art. 32, art. 33 şi 35 din Decretul nr. 31/1954, pe care le expune, şi concluzionează că actul recunoscut de înfiinţare este O.G. nr. 26/2009, modificat şi aprobat prin Legea nr. 55/2010. În acelaşi sens, recurentul mai arată că, instanţa supremă nu a ţinut cont de art. 28 lit. a) din Decretul nr. 31/1954, aşa încât era înfiinţat şi îndreptăţit la sumele solicitate prin acţiune.

Interpretarea conform căreia pârâta are obligaţia de a transmite reclamantului sumele colectate la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 894/2010 ar lipsi de efecte Legea nr. 55/2010, care a modificat art. 6 alin. (2) - (5) din O.G. nr. 26/2009, dispoziţiile acesteia fiind clare în ceea ce priveşte obligaţia administratorilor de aeroporturi. Prevederile art. 4 din Ordinul M.T. nr. 894/2010, potrivit cărora reclamantul, A.A.C.R. şi administraţiile aeroporturilor civile din România vor lua măsurile necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin nu conduc la o altă concluzie, ci determină persoanele juridice cărora li se adresează. Ordinul M.T.I. nr. 894/2010 a stabilit pentru prima dată scadenţa, tariful era deja precizat în Ordinul M.T.I. nr. 846/2007.

Faptul că reclamantul nu a deţinut încă de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, cod de identificare fiscală şi cont bancar, nu este de natură a împiedica dobândirea personalităţii juridice, întrucât acest act normativ nu a stipulat astfel de condiţionări. Pe de altă parte, este firesc ca procedurile de deschidere a contului bancar sau de dobândire a codului de identificare fiscală să dureze o anumită perioadă de timp, fără ca aceasta să afecteze în vreun fel personalitatea juridică a entităţii.

Pârâta a invocat prin apel prevederile art. 72 din C. proc. fisc. , adoptat prin O.G. nr. 92/2003, dar nici aceste dispoziţii legale nu condiţionează dobândirea personalităţii juridice de atribuirea codului de identificare fiscală, dimpotrivă, reiese tocmai contrariul, din examinarea dispoziţiile alin. (3) şi alin. (7) lit. a).

Cât priveşte art. 32 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia persoanele juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii, dacă legile care le sunt aplicabile reglementează această înregistrare sau înscriere, se constată că aceste dispoziţii nu se aplică reclamantului, întrucât nici O.G. nr. 26/2009 şi niciun alt act normativ nu impun condiţia înregistrării sau înscrierii CIAS, pentru ca aceasta să dobândească personalitate juridică.

Cum nicio prevedere legală nu impunea reclamantului să fie supus înregistrării şi nicio altă condiţie pentru a se înfiinţa, reiese că personalitatea juridică a fost dobândită de acesta de la momentul actului de înfiinţare, respectiv de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, adică 03.09.2009.

Faţă de raţionamentul logico-juridic expus, recurentul conchide că a fost înfiinţat la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2009, respectiv la data de 03.09.2009 şi că avea capacitatea de folosinţă necesară invocării drepturilor aferente perioadei 01.04.2010 - 15.11.2010.

Dobânda legală aferentă debitului principal este solicitată de la 20.11.2010, aceasta fiind prima scadenţă stabilită prin Ordinul nr. 894/2010 şi până la data plăţii efective, prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 şi art. 43 C. com., care stabilesc că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că recurentul nu aduce critici deciziei atacate, ci aduce critici deciziei de casare, a cărei soluţie încearcă să o rejudece în acest mod. A solicitat în principal respingerea recursului ca vădit nefondat, iar în subsidiar respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimata-chemată în garanţie R.A. Autoritatea Aeronautică Civilă Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS) este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 8 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admisă cererea de abţinere de la judecata pricinii, formulată de doamna judecător C.

La 9 mai 2018, prin încheierea de la acea dată, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, constatându-se că recursul reclamantului este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului declarat de reclamantul Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS), la 21 noiembrie 2018, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimatelor formulate prin întâmpinări, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.:

"în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol:

"după casare, instanţa de fond va judeca din nou în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată".

Prin Decizia de casare nr. 971 din 25 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a constatat că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa nr. 26/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, ale H.G. nr. 1013/2010 şi ale art. 32, 33, 35 din Decretul nr. 31/1954.

Astfel, s-a statuat cu caracter obligatoriu că de la momentul adoptării O.G. nr. 26/2010 şi până la intrarea în vigoare a H.G. nr. 1013/2010, Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile nu a funcţionat efectiv şi, pe cale de consecinţă, nu i se poate imputa Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti S.A. că nu a perceput tarif care să fie redirecţionat către C.I.A.S. câtă vreme acesta din urmă nu a prestat nicio activitate.

Totodată, Ordinul nr. 894/2010 din 9 noiembrie 2010 privind aprobarea tarifului pentru supravegherea obiectivelor necesare siguranţei pasagerilor, a fost publicat în M. Of. nr. 764/16.11.2010 şi a intrat în vigoare la 19 noiembrie 2010.

Prin Ordinul nr. 894/2010 s-a stabilit cu exactitate modalitatea şi termenul în care tariful de 0,275 euro/pasager trebuie achitat în mod separat către Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile şi Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Aşadar, obligaţia de plată a tarifului în mod separat către cele două instituţii (C.I.A.S. şi A.A.C.R.) a fost stabilită de la momentul intrării în vigoare a Ordinului nr. 894/2010, respectiv 19 noiembrie 2010.

Se impune a preciza caracterul obligatoriu al Deciziei de casare nr. 971 din 25 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care a fixat limitele judecăţii, obligatorii pentru instanţa de control judiciar.

Prevederile art. 501 C. proc. civ. stabilesc obligaţia judecătorilor fondului să respecte problemele de drept dezlegate de instanţa de recurs. Astfel hotărârea instanţei de recurs de casare cu trimitere se impune cu caracter obligatoriu şi asupra judecătorilor din recurs, în privinţa problemelor de drept dezlegate.

În speţă, instanţa de apel, în rejudecare, a procedat în mod corect, respectând decizia instanţei de casare cu privire la problemele de drept dezlegate.

Prin urmare, simpla nemulţumire a recurentei cu privire la dezlegările date prin decizia de casare nu poate atrage incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de care se prevalează aceasta.

Sunt nefondate criticile recurentei vizând data de la care începe să curgă obligaţia de plată a CNAB faţă de CIAS, încălcarea prevederilor art. 32, 33 şi 35 ale Decretului nr. 31/1954, întrucât repunerea în discuţie a problemelor de drept dezlegate definitiv prin decizia de casare sunt aspecte ce nu pot fi analizate în raport de prevederile art. 501 C. proc. civ.

De altfel, dintr-o analiză exhaustivă a susţinerilor din cuprinsul cererii de recurs se constată că recurenta-reclamantă a adus în discuţie doar aspecte asupra cărora s-a decis cu caracter definitiv prin Decizia nr. 971 din 25 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Nu în ultimul rând, este de reţinut că, potrivit Constituţiei, C. civ., C. proc. civ., precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, invocarea unor decizii de speţă de către recurentă nu poate servi ca reper obligatoriu pentru instanţă, raportat la particularităţile concrete ale speţei.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că decizia atacată este la adăpost de orice critică, Curtea de Apel Bucureşti dând o corectă eficienţă textelor legale incidente în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile - AIAS (fostă Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile - CIAS) împotriva Deciziei civile nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, menţinând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile - AIAS (fostă Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile - CIAS) împotriva Deciziei civile nr. 2161A din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN