Pension indexing claim rejected due to lack of pertinence for constitutional exception against emergency ordinance

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Dolj la data de 05.02.2018 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj a solicitat instanţei obligarea pârâtei la indexarea pensiei sale începând cu luna ianuarie 2018, în baza art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie reprezentând indexarea pensiei pentru perioada începând cu luna ianuarie 2018, sumă indexată cu rata inflaţiei şi dobânda legală pentru perioada ianuarie 2018 până la plata efectivă a acestor drepturi.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj a formulat o cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin Sentinţa nr. 1749 din 5 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, au fost respinse excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dolj pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A.

Prin apelul declarat, reclamantul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 şi ale art. 19 din Legea nr. 3/2018. A precizat că dispoziţiile respective încalcă art. 1 alin. (5), art. 47 alin. (2), art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. p) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie şi că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale, publice sau private, prevăzute de lege.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 şi ale art. 19 din Legea nr. 3/2018.

În motivarea soluţiei s-a reţinut faptul că în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 instanţa trebuie să realizeze o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi efectul pe care decizia Curţii Constituţionale îl produce în procesul principal.

Curtea a reţinut că apelantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din O.U.G. nr. 82/2017 şi art. 19 din Legea nr. 3/2018, apreciind că sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 47 alin. (2), 73 şi 115 din Constituţie.

Excepţia a fost invocată într-o cauză prin care se solicită aplicarea dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 263/2010 motiv pentru care instanţa a apreciat că legătura dintre norma legală pretins contrară Constituţiei şi soluţia ce ar putea fi dată cauzei trebuie să rezulte nu din simpla invocare tangenţială a acelei norme ci implică analiza necesităţii invocării excepţiei în vederea restabilirii stării de legalitate.

Or, în cauză, din examinarea aspectelor invocate cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 82/2017 şi Legea nr. 3/2018 nu au rezultat critici de neconstituţionalitate apte să permită un examen al constituţionalităţii unui text de lege, autorul excepţiei făcând referiri generale la domeniul de aplicare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul-reclamant A.

Recurentul susţine că în mod greşit a reţinut instanţa că nu este îndeplinită în cauză condiţia ca prevederile care formează obiectul sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate să nu mai fi fost constatate ca nefiind constituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

Arată recurentul că această condiţie este îndeplinită întrucât a consultat jurisprudenţa Curţii Constituţionale pe portalul instanţei şi nu a găsit decizii ale Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile legale invocate în excepţie, prin urmare condiţia prevăzută de art. 29 alin. (3) este îndeplinită ca de altfel şi celelalte condiţii.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurentul a învestit instanţa de fond cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la indexarea pensiei sale în baza art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

În faţa instanţei de apel a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2017 şi ale art. 19 din Legea nr. 3/2018 şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie.

Recurentul a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată astfel că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare.

Instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, instanţa verificând numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Cum instanţa de apel a respins cererea de sesizare pe motivul că între temeiul legal invocat în susţinerea acţiunii şi dispoziţiile pretins neconstituţionale nu există legătură, soluţia respingerii cererii de sesizare ca inadmisibile este legală având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN