Inadmissibility of civil revision against procedural orders; insufficiency of reasoning for fair trial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1037/20.04.2012 dată în Dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., împotriva Sentinţei civile nr. 19450 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Prin Decizia civilă nr. 1623/07.07.2012 în Dosar x/2012 Curtea a respins cererea de neexecutare a deciziei ca inadmisibilă, a admis cererea de completare a Deciziei nr. 1037/20.04.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin soluţionarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a completat Decizia nr. 1037 din 20.04.2012 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul că a respins recursul împotriva încheierii din 18.01.2012 a Tribunalului Bucureşti ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 1623/07.09.2012 A. S.R.L. a formulat revizuire înregistrată pe rolul secţiei a VI-a C.A.B. la 06.09.2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2018, instanţa, faţă de decizia atacată, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de revizuentă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 368 R, pronunţată la data de 22 octombrie 2018, în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia inadmisibilităţii, şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, împotriva Deciziei civile nr. 1623 din 07.09.2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Raportat la natura şi efectele excepţiei invocate la termenul de judecată din 22.10.2012, cu prioritate, analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, a reţinut că, din interpretarea logică a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea poate fi formulată numai împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Prin Decizia civilă nr. 1623/07.07.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Curtea a admis cererea de completare a Deciziei nr. 1037/20.04.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin soluţionarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a completat Decizia nr. 1037 din 20.04.2012 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul că a respins recursul împotriva încheierii din 18.01.2012 a Tribunalului Bucureşti ca nefondat. Or, având în vedere că prin încheierea din 18.01.2012 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011 instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, ci asupra unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, raportat şi la principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în căile de atac, instanţa a apreciat că este evident că nici prin Decizia nr. 1623/07.07.2012 nu s-a dat o dezlegare asupra fondului pretenţiei deduse judecăţii.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi necontestate, Curtea a constatat că pretenţia dedusă judecăţii de către S.C. A. S.R.L., a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 19450/26.10.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1037/20.04.2012 .

Astfel, în condiţiile în care prin Decizia civilă nr. 1623/07.09.2012 nu a fost evocat fondul dedus judecăţii, instanţa neanalizând în concret temeinicia pretenţiilor reclamantei, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate împotriva acesteia.

Sub alt aspect, chiar dacă motivul invocat de către revizuentă, respectiv încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar este admisibil şi în cazul în care prin hotărârea atacată nu s-a soluţionat fondul cauzei, Curtea a constatat că, potrivit legislaţiei speciale (Legea nr. 262/2007), acesta poate fi invocat numai în materia contenciosului-administrativ, iar nu şi în cauze civile, ca în speţa dedusă judecăţii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, revizuenta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, la data de 05 decembrie 2018.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5 al art. 488 noul C. proc. civ., şi care poate fi încadrat în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de la 1865, aplicabil, recurenta-revizuentă a relevat, foarte pe larg, istoricul speţei şi al parcursului procesual dintre părţi, în dezvoltarea motivelor de recurs susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură obligatorii la judecarea revizuirii: încălcarea autorităţii lucrului judecat al instanţei de mediere în hotărârea executorie din 10 mai 2012; darea Hotărârii nr. 368R/2018 după dispariţia obiectului cauzei şi după dispariţia calităţii procesuale a părţilor, ca efect juridic al hotărârii de mediere executorie dată la 10 mai 2012; refuzul instanţei de a judeca revizuirea motivată conform art. I, pct. 30 din Legea nr. 262/2007, bazat pe interpretarea inadmisibilă că C. proc. civ. nu prevede acest motiv de revizuire în cauzele civile, care s-ar aplica doar în contenciosul administrativ; refuzul instanţei de a respecta procedura obligatorie din art. 4 al Legii nr. 554/2004, actualizată, privind trimiterea tuturor excepţiilor de nelegalitate ridicate în procesele civile, pentru soluţionare la instanţa de contencios administrativ; încălcarea de către completul de judecată a dreptului procesual atunci când a înlocuit procedura "dezbaterii privind admisibilitatea şi faptele care susţin revizuirea" dispusă de lege, cu "admiterea excepţiei de inadmisibilitate" neprevăzută de lege şi neinvocată de intimata, absentă la şedinţa de judecată, în continuare, fiind redate considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, incidente speţei.

Intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - prin, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, căruia i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia a fost început litigiul, nu cele ale noului C. proc. civ., cum greşit şi-a întemeiat recurenta, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, şi a se dispune casarea deciziei recurate, cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Este obligatoriu pentru instanţă ca în motivarea hotărârii judecătoreşti să expună argumentele determinante care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

Înalta Curte constată că instanţa de revizuire nu a stabilit nici temeiul de drept pe care se fundamentează cererea revizuentei, respectiv, dacă este invocat cazul prevăzut de pct. 7 sau cel al pct. 5 de la art. 322 C. proc. civ., de la 1865, practic, nu se ştie pe ce s-a pronunţat. De asemenea, cu încălcarea art. 3 din Legea nr. 76/2012, a aplicat prevederile Legii nr. 134/2010, deşi era incidentă legea veche de procedură.

Mai mult, deşi revizuenta invocase prin cuprinsul cererii, încheierea de şedinţă din 10 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 (dosar care era ataşat la dosarul de revizuire, la momentul pronunţării), instanţa nu analizează deloc acest aspect, nu stabileşte dacă a fost folosită ca şi înscris nou, pe temeiul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sau a invocat pct. 7 al aceluiaşi text - hotărâri contradictorii, prin raportare la această încheiere.

Rezultă, astfel, că instanţa a lăsat necercetate unele dintre motivele cererii de revizuire, nu se ştie pe ce s-a pronunţat şi, în aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze revizuentei dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Motivele expuse în cuprinsul deciziei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la soluţie şi nu dovedesc că instanţa a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de revizuentă, iar hotărârea astfel pronunţată nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului. Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia dintre părţi, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu se poate eschiva de la obligaţia de motivare a hotărârii, lucru nepermis.

Este util a sublinia că hotărârea instanţei de revizuire nu respectă exigenţele art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană, în jurisprudenţa sa, arătând că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico contra Italiei din 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică, în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Altfel spus, art. 6 implică, mai ales în sarcina "instanţei", obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea Albina contra România din 28 iulie 2005).

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea riguroasă a hotărârii judecătoreşti, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, s-a realizat, în mod corespunzător, actul de justiţie.

Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, întrucât ea reprezintă pentru părţi garanţia că cererile lor au fost analizate cu atenţie, inexistenţa motivării sau motivarea necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii astfel pronunţate, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă.

Practic, instanţa învestită cu o cerere de revizuire, în virtutea rolului activ care îi incumbă, instituit de art. 129 alin. (4) C. proc. civ., avea obligaţia să stabilească, în raport de motivarea în fapt a căii de atac în retractare, care este temeiul de drept incident, în raport de cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. din 1865. Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că obiectul revizuirii îl reprezintă o hotărâre prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, deşi este incertă hotărârea a cărei retractare se solicită, din moment ce criticile concrete vizează hotărârea prin care s-a dispus dizolvarea societăţii, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, iar nu hotărârea de completare.

Aşadar, se poate constata că instanţa nu a soluţionat cauza cu care a fost sesizată, din moment ce nu a identificat legea procesuală aplicabilă, obiectul căii de atac în retractare, temeiurile de drept pe care se întemeiază.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2), raportat la art. 304 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, va casa decizia civilă recurată, şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de revizuire, inclusiv cele referitoare la hotărârile arătate, fiind, îndrumată, totodată, să verifice temeiul de drept, funcţie de conţinutul concret al cererii de revizuire.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 368/R din 22 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN