Landowner's Subdivision Annulment Claim Remanded for Retrial After Cadastral-Number Supplement Improperly Rejected

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1408 din 9 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.717,72 RON, reprezentând onorariu de avocat şi onorariu de expertiză.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 29 noiembrie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând instanţei să constate nulitatea parţială a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2317/29 decembrie 2008 de B.N.P. C. şi D. în ceea ce priveşte nr. cadastral x pentru suprafaţa de 76 m2, identificată ca Lotul nr. x, conform expertizei extrajudiciare întocmite de expert E., nr. cadastral x, identificat cu o suprafaţă totală de 334 m2, nr. cadastral nr. 1338/9/2 format din teren în suprafaţă de 562,94 m2 şi nr. cadastral x format din teren în suprafaţă de 128,49 m2; nulitatea totală a numărului cadastral 1338/9/5 în suprafaţă de 334 m2 înscris în CF nr. x; radierea numărului cadastral 1338/9/5 înscris în CF nr. x; rectificarea CF nr. x, nr. 53869, nr. 12628 şi nr. 35942, în sensul îndreptării şi corectării documentaţiilor aferente numerelor cadastrale 1338/9/2, 1338/9/7, 1338/9/6, 1338/2 şi 7733, astfel încât documentaţiile cadastrale să fie în concordanţă cu situaţia juridică reală conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 15 iunie 1999 şi limitelor de proprietate ale terenului, materializate în împrejmuirile existente şi cu respectarea limitei de hotar situată la 12 m, paralelă cu str. x.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a cumpărat de la SC B. SA terenul în suprafaţă de 10.923 m2 situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie nr. 164, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3721 din 15 iunie 1999, compus din trei parcele: 10.536 m2 - suprafaţă exclusivă - şi cota parte din două suprafeţe aflate în indiviziune, 42 m2 şi 345 m2, respectiv suprafaţa de 387 m2, astfel că, la data de 9 mai 2005, prin încheierea nr. 7297, dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară nr. x cu nr. cadastral x.

A arătat reclamanta că, în anul 2004, SC B. SA a vândut către SC F. SA terenul în suprafaţă de 18.268,93 m2 aflat în vecinătatea proprietăţii reclamantei, iar, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 467 din 22 noiembrie 2005, terenul a fost vândut pârâtei SC B. SA şi intabulat prin Încheierea nr. 19364 din 7 decembrie 2005 în cartea funciară nr. x cu nr. cadastral x.

La data de 27 iulie 2006, între SC B. SA, SC F. SA şi pârâta SC B. SA s-a încheiat o convenţie autentificată sub nr. x, prin care au fost recunoscute toate limitele de proprietate, inclusiv limita de hotar de 12 m paralelă cu str. x.

La data de 29 decembrie 2008, pârâta a întocmit actul de dezmembrare autentificat sub nr. 2317 la B.N.P. C. şi D. prin care a dezmembrat terenul în suprafaţă de 18.268,93 m2 ce fusese anterior rectificat în nr. cadastral x, fără a exista documentaţie cadastrală.

Terenul a fost dezmembrat în cinci loturi, astfel cum se menţionează în act, respectiv 1338/9/1-2904 m2, 1338/9/2-562,94 m2, 1338/9/7-128 m2, 1338/9/5-334 m2 şi 1338/9/6-14.813 m2.

Or, din însumarea suprafeţelor celor cinci loturi se obţine o suprafaţă totală de 18.741,94 m2 care depăşeşte suprafaţa imobilului dezmembrat cu 473,01 mp.

S-a arătat că pârâta a dezmembrat terenul aflat în proprietatea exclusivă a reclamantei, respectiv lotul x, în suprafaţă de 334 m2, ce apare cu nr. cadastral x, şi lotul x în suprafaţă de 76 m2, ce figurează ca parte a lotului cu nr. cadastral x.

Prin urmare, în suprafaţa de teren care a făcut obiectul dezmembrării au fost incluse şi cele două loturi aflate în coproprietate, respectiv 662,94 m2 şi 128,49 m2 la care se schimbă categoria de folosinţă din "Transport" în "Curţi Construcţii", lotul de 334 m2 cu număr cadastral x şi lotul de 128 m2 cu număr cadastral x suprapunându-se peste singura cale de acces a reclamantei.

La baza operaţiunii de dezmembrare au stat două documentaţii cadastrale nr. 493649 din 4 decembrie 2008 şi nr. 514351 din 23 decembrie 2008, care nu au respectat limita de hotar de 12 m paralelă cu str. x şi prin care au fost schimbate succesiv numerele cadastrale.

A mai arătat reclamanta că a contestat încheierea OCPI nr. 121020 din 3 februarie 2009, contestaţia făcând obiectul Dosarului nr. x/2009, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

A susţinut că suprapunerea terenurilor a fost generată de împrejurarea că pârâta a cumpărat de la SC Vulcan SA, prin Contractele de vânzare-cumpărare nr. 6756 din 11 decembrie 1998 şi nr. 99 din 12 ianuarie 1999, două suprafeţe de teren în vecinătatea terenurilor aflate în proprietatea sa, respectiv 12.396 m2 şi 1010 m2, iar prin Încheierea de rectificare nr. 854 din 9 februarie 2001, autentificată la B.N.P. G., a fost majorată suprafaţa de teren de la 12.396 m2 la 12.936 m2.

În opinia reclamantei, prin încheierea actului de dezmembrare au fost nesocotite limitele libertăţii actelor juridice, ordinea publică şi bunele moravuri, producându-se frauda la lege prin încălcarea dreptului de proprietate ocrotit de Constituţie.

Astfel, prin acte de dispoziţie cu privire la imobile aflate în proprietatea exclusivă a reclamantei şi terenuri aflate în coproprietate, pârâta a încălcat regula unanimităţii ce caracterizează proprietatea comună, precum şi prevederile 475 C. civ.

A mai arătat reclamanta că se impune rectificarea documentaţiilor cadastrale aferente cărţilor funciare nr. x, nr. 53869 şi nr. 12628, care nu sunt în concordanţă cu situaţia juridică reală şi cuprind erori ale punctelor de coordonate Stero 1970 ca urmare a constatării nulităţii parţiale a actului de dezmembrare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 907 şi 908 alin. (1) pct. 4 C. civ.

Faţă de aspectele învederate, s-a solicitat, în principal, constatarea nulităţii parţiale a actului de dezmembrare, iar, în subsidiar, rectificarea cărţilor funciare, conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 475, art. 480, art. 482, art. 948, art. 953, art. 954, art. 960, art. 961, art. 966 şi art. 968 din C. civ. de la 1864, art. 25 şi art. 49 din Legea nr. 7/1996, Ordinul nr. 634/2006, Ordinul nr. 633/2006, art. 907 şi art. 908 din Noul C. civ. şi Constituţia României.

La data de 30 noiembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2011, cererea de chemare în judecată formulată de SC B. SA având un conţinut identic cu cel ale cererii aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti; prin Încheierea nr. 32 din 16 februarie 2012, a fost admisă excepţia litispendenţei, dosarul fiind înaintat pentru reunire la Dosarul nr. x/2001 al Tribunalului Bucureşti.

Pârâta SC B. SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile insuficientei timbrări a cererii, puterii de lucru judecat, inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, prescripţiei dreptului la acţiune şi inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea actului de dezmembrare.

Pe fond cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pe baza probatoriului administrat, tribunalul a reţinut că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3721 din 15 iunie 1999 la B.N.P. H., reclamanta SC A. SRL a cumpărat de la SC Vulcan SA activul denumit "Depozit Dealul Spirii" compus din clădiri şi construcţii în suprafaţă totală de 114 m2, respectiv 662 m2 şi teren aferent în suprafaţă de 10.923 m2 situat în Calea 13 septembrie, nr. 164, Bucureşti, având ca vecinătăţi la nord - str. x şi SC B. SA, la sud - I. şi SC J. SA, la vest - SC K. SA şi la est - SC L. SRL

Potrivit Autorizaţiei de construire nr. x din 23 ianuarie 2002, reclamanta a executat pe terenul din Calea x (Calea 13 septembrie) nr. 164, Bucureşti lucrări de construire constând în: hală pentru depozitare, magazin, birouri şi împrejmuire proprietate.

La data de 30 mai 2005, reclamanta a solicitat înscrierea imobilului în cartea funciară fiind emisă încheierea nr. 7297 a OCPI sector 5 Bucureşti, în temeiul căreia a fost acordat numărul cadastral x.

Conform contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 23 decembrie 2004 la B.N.P. M., Vulcan SA a vândut către F. SA corpul de proprietate situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie nr. 164C, în suprafaţă de 18.268,93 m2, precum şi construcţiile C6, C8, C9 şi C10 cu număr cadastral x.

La data de 22 noiembrie 2005, F. SA a vândut pârâtei SC B. SA corpul de proprietate situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie nr. 164C, în suprafaţă de 18.268,93 m2, precum şi construcţiile C6, C8, C9 şi C10 cu număr cadastral x, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 467 la B. N. P. N..

La data de 27 iulie 2006, între Vulcan SA, F. SA şi pârâta B. SA s-a încheiat convenţia autentificată sub nr. x la B.N.P. N. din care rezultă, ţinând seama de contractele de vânzare-cumpărare ratificate anterior, inclusiv cel prin care reclamanta a cumpărat de la Vulcan SA, că terenul în suprafaţă de 128,49 m2 - poziţia 12 din fişa corpului de proprietate - şi terenul în suprafaţă de 562,94 m2 - poziţia 13 din fişa corpului de proprietate - care sunt deţinute de reclamantă şi pârâtă în cote indivize şi egale şi fac parte din suprafaţa corpului de proprietate cu nr. cadastral x.

Prin urmare, părţile au recunoscut că 1/2 din teren, respectiv suprafaţa de 345,71 m2, se află în proprietatea pârâtei şi face parte din terenul cumpărat iniţial prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 467/22 noiembrie 2005, iar cealaltă jumătate, în suprafaţă de 345,71 m2, aparţine reclamantei.

S-a reţinut că OCPI - Serviciul cadastru a comunicat Serviciului de publicitate imobiliară sector 5 Bucureşti, prin adresa nr. x/3 februarie 2009, că, din cauza unor erori apărute în evidenţele cadastrale, s-a procedat la rectificarea numărului cadastral 1338 în 1338/9, fără a exista o documentaţie cadastrală.

În acest sens, au fost atribuite numere cadastrale noi, şi anume 1338/9/1 lot x pentru un teren în suprafaţă de 2904 m2 fără suprapunere, 1338/9/2, lot x teren deţinut în indiviziune cu SC A. SRL, 1338/9/3 lot de suprapunere cu SC A. SRL în suprafaţă de 26 m2 - suprapunere cu numărul cadastral x, 1338/9/4 teren deţinut în indiviziune cu SC A. SRL, în suprafaţă de 102 m2, suprapunere cu numărul cadastral x, 1338/9/5 şi lot x de suprapunere cu SC A. SRL în suprafaţă de 334 m2 - suprapunere cu numărul cadastral x.

Prin Actul de dezmembrare autentificat sub nr. 2317 din 29 decembrie 2008 la B.N.P. D., a fost dezmembrat imobilul compus din terenul în suprafaţă de 18.268,93 m2 şi construcţiile amplasate pe acesta, identificat cu număr cadastral x, în 3 loturi, respectiv: lotul nr. x în suprafaţă de 2904 m2 identificat cu număr cadastral x, lotul nr. x în suprafaţă de 334 m2 identificat cu număr cadastral x şi lotul nr. x în suprafaţă de 14.813 m2 şi construcţii, identificat cu număr cadastral x.

În ceea ce priveşte lotul nr. x în suprafaţă de 563 m2 (conform măsurătorilor cadastrale) şi 562,94 m2 (conform actelor de proprietate identificat cu număr cadastral x) şi lotul nr. x în suprafaţă de 128 m2 (conform măsurătorilor cadastrale) şi 128.49 m2 (conform actelor de proprietate identificat cu număr cadastral x) s-a menţionat că sunt deţinute, în cote indivize egale, de reclamantă şi pârâtă.

Reclamanta a solicitat constatarea nulităţii parţiale a acestui act de dezmembrare în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 76 m2, care face parte din terenul în suprafaţă de 14.813 m2, a numărului cadastral 1338/9/5, identificat cu o suprafaţă totală de 334 m2 nr. cadastral nr. 1338/9/2 format din teren de 562,94 m2 şi nr. cadastral x format din teren în suprafaţă de 128,49 m2; nulitatea totală a numărului cadastral 1338/9/5 în suprafaţă de 334 m2, înscris în CF nr. x şi radierea numărului cadastral 1338/9/5, înscris în CF nr. x.

Prin Sentinţa civilă nr. 7145 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta SC A. SRL şi a fost anulată Încheierea nr. 121020 din 3 februarie 2009, emisă de Biroul de Carte Funciară a sectorului 5 Bucureşti, prin care se dispusese notarea în CFN 36656 asupra imobilelor cu nr. cadastral x şi 1338/9/7, proprietatea pârâtei SC B. SA, a Adresei nr. x din 3 februarie 2009 emisă de Serviciul Cadastru OCPI Bucureşti cu privire la atribuirea numerelor cadastrale loturilor 1 - 6, iar, în ceea ce priveşte loturile 3+4 şi 5, s-a menţionat suprapunerea cu proprietatea reclamantei pe o suprafaţă de 128 m2, respectiv 334 m2; în ceea ce priveşte lotul x, în suprafaţă de 563 m2, s-a menţionat că este teren deţinut în indiviziune cu SC A. SRL

Prin Decizia civilă nr. 2280 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis recursul şi desfiinţată sentinţa numai în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea documentaţiei cadastrale a SC B. SA.

La pronunţarea acestei decizii s-a reţinut, în ceea ce priveşte anularea Încheierii nr. 121020 din 3 februarie 2009, emisă de Biroul de Carte Funciară a sectorului 5 Bucureşti, că sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Ordinul 634/2006, în forma în vigoare la data emiterii încheierii, care nu permitea, în cazul constatării unor suprapuneri, notarea suprapunerii, ci o altă procedură finalizată prin remedierea erorilor urmată de înscriere sau, în lipsa acordului, de respingere a documentaţiei.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de comisia de experţi O., P. şi Q., ţinând seama de actul de proprietate al pârâtei şi de Actul de dezmembrare nr. 2137 din 29 decembrie 2008 a cărui nulitate parţială s-a solicitat, pârâta deţine un plus de teren de 127 m2, existând suprapuneri între proprietăţile exclusive ale părţilor şi cele deţinute în indiviziune, respectiv pentru suprafaţa de 28 m2 ce reprezintă parcela xT în indiviziune cu reclamanta, pentru suprafaţa de 334 m2, suprapunere cu IE 226405 proprietatea pârâtei, şi pentru suprafaţa de 84 m2, suprapunere cu IE 226646 proprietatea pârâtei.

Ca urmare a Actului ulterior de dezmembrare nr. 612 din 10 mai 2012, comisia de experţi a constatat că o suprafaţă de 17 m2 denumită S4 se suprapune cu IE 226675 proprietatea pârâtei, iar, în ceea ce priveşte terenul aflat în proprietatea reclamantei, referitor la parcela xT în suprafaţă de 127 m2 în indiviziune, aceasta are suprafaţa de 84 m2 faţă de situaţia din teren; parcela xT aflată în indiviziune are suprafaţa de 669 m2 în loc de 774 m2, conform actelor de proprietate.

Concluzionând, comisia de experţi a constatat că terenul aflat în proprietatea reclamantei este conform actelor de proprietate de 11.310 m2, iar în fapt este de 11.332 m2.

Ca urmare a vânzărilor succesive efectuate de SC Vulcan SA, s-a constatat că există o suprapunere pentru o suprafaţă de teren de 17 m2 între proprietăţile părţilor şi că reclamanta a respectat parţial, la momentul intabulării cadastrale şi la momentul actualizării, planul anexă la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3721 din 15 iunie 1999.

A mai reţinut prima instanţă că nulitatea unui act juridic (respectiv a Actului de dezmembrare nr. 2137 din 29 decembrie 2008) este sancţiunea care intervine atunci când nu se respectă, la încheierea actului, condiţiile de validitate edictate pentru încheierea sa valabilă.

Faţă de data încheierii Actului de dezmembrare nr. 2137 din 29 decembrie 2008, tribunalul a apreciat că în cauză este aplicabil C. civ. de la 1864, care consacră principiul libertăţii actelor juridice civile prin art. 5 şi art. 969 alin. (1).

A reţinut această instanţă că limitele principiului libertăţii actelor juridice civile sunt ordinea publică, adică normele care reglementează ordinea economică, socială şi politică, morala sau bunele moravuri şi normele imperative civile de la care nu se poate deroga.

Reprezintă cauze de nulitate absolută a actului juridic civil nesocotirea limitelor principiului libertăţii actelor juridice civile, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, cauza ilicită şi frauda la lege, motive de nulitate invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Prin obiect al unui act juridic civil se înţelege conduita părţilor stabilită prin acel act, respectiv acţiunile şi inacţiunile la care acestea sunt îndreptăţite ori pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi valabil; obiectul actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat ori determinabil, să fie posibil, licit şi moral. Nevalabilitatea obiectului Actului de dezmembrare nr. 2137 din 29 decembrie 2008, temei de drept invocat de reclamantă, înseamnă că obiectul actului juridic civil nu îndeplineşte nici una dintre aceste condiţii.

Cauza, ca element al actului juridic civil, constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Una dintre condiţiile de valabilitate ale condiţiei este aceea menţionată în dispoziţiile art. 966 şi 968 C. civ., respectiv de a fi licită.

Astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei ce se coroborează cu răspunsurile părţilor la interogatoriu şi cu concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie, actul juridic unilateral de voinţă al pârâtei, respectiv Actul de dezmembrare nr. 2137 din 29 decembrie 2008, nu s-a întocmit prin încălcarea ordinii publice care presupune încălcarea normelor privitoare la ordinea economică, socială şi politică sau a bunelor moravuri.

Respectarea ordinii publice presupune respectarea unor reguli imperative edictate de comunitatea în care subiectul actului juridic civil trăieşte. Bunele moravuri desemnează totalitatea regulilor de conduită care s-au conturat în conştiinţa societăţii şi a căror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienţă şi practică îndelungată.

Încheierea actului de dezmembrare a cărui nulitate parţială se solicită a fi constatată nu s-a realizat cu încălcarea acestor reguli de conduită care au caracter normativ, efectuarea dezmembrării terenului fiind realizată de pârâtă cu scopul desfăşurării activităţii sale economice, iar nu în scopul încălcării dreptului de proprietate al reclamantei.

Existenţa unor suprapuneri între proprietăţile părţilor sunt rezultatul măsurătorilor topografice efectuate în timp ca urmare a vânzărilor succesive, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză, şi a nerespectării parţiale a planului anexă la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3721 din 15 iunie 1999, la momentul intabulării cadastrale şi la momentul actualizării, aspecte care nu conduc la nulitatea actului de dezmembrare motivat de nerespectarea unor norme imperative.

În ceea ce priveşte nevalabilitatea obiectului actului juridic, tribunalul a constatat că pârâta, în calitate de proprietară a terenului cumpărat prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 22 noiembrie 2005, era îndreptăţită, conform dreptului său de dispoziţie, să delimiteze terenul în loturi, obiectul actului era în circuitul civil, determinat ori determinabil, posibil, licit şi moral.

Cauza actului juridic nu este ilicită, întrucât obiectivul urmărit de pârâtă la întocmirea acestuia nu a fost acela de a încălca proprietatea pârâtei sau de a determina existenţa unor suprapuneri, ambele părţi susţinând că prin conduita celeilalte părţi a determinat diminuarea proprietăţii celeilalte sau îngrădirea unor posibilităţi de folosire a acestuia. Nu a rezultat din raportul de expertiză topografică şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că pârâta în mod voit a întocmit actul de dezmembrare pentru a încălca dreptul de proprietate al reclamantei, pentru a se considera că are o cauză ilicită.

Frauda la lege reprezintă acea operaţiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia.

Frauda la lege conţine două elemente: un element obiectiv, constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate, şi un element subiectiv, constând în intenţia de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă.

Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că s-a acţionat în scopul eludării prevederilor legale, precum şi dovada utilizării unui mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.

Existenţa unei fraude la lege nu se poate baza pe simple afirmaţii, ci este necesar să se facă dovada intenţiei pârâtului de a frauda legea şi a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Or, în speţă, efectuarea dezmembrării în loturi a terenului s-a realizat pentru desfăşurarea activităţii şi scopurilor economice ale pârâtei, iar nu pentru încălcarea cu intenţie a proprietăţii reclamantei.

S-a constatat, cu privire la chestiunea privind modificarea numărului cadastral 1338 în 1338/9 şi nelegalitatea acestei operaţiuni, existenţa puterii de lucru judecat, conform Sentinţei civile nr. 7145 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2280 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, tribunalul a constatat că reprezintă o consecinţă a admiterii cererii privind constatarea nulităţii parţiale a actului de dezmembrare, astfel că respingerea acestei cereri determină şi respingerea acestor cereri, ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC A. SRL, solicitând, în principal, anularea hotărârii apelate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, precum şi: anularea încheierii de şedinţă din 26 iunie 2017, prin care au fost respinse obiecţiunile formulate de către reclamantă la expertiza topo-cadastrală; anularea încheierii de şedinţă din data de 19 iulie 2017, prin care tribunalul a respins recepţia expertizei judiciare întocmite de experţii desemnaţi de instanţă de către OCPI Bucureşti, conform Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experţii judiciari în specializarea topografie, geodezie şi cadastru, aprobat prin Ordin comun de Ministerul Justiţiei nr. 1882/C din 12 septembrie 2011 şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. x/C din 19 septembrie 2011; anularea încheierii de şedinţă din data de 08 decembrie 2014, prin care reclamantei i-a fost respinsă cererea de rectificare a cărţilor funciare actualizate din oficiu de către OCPI sau schimbate urmare dezlipirilor succesive operate de pârâtă pentru loturile care fac obiectul litigiului 74586/3/2011; anularea încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2016, prin care a fost respinsă excepţia conexităţii Dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2016 la prezentul dosar; anularea încheierii de şedinţă din data de 19 noiembrie 2012, prin care au fost respinse proba cu cercetarea la faţa locului, proba cu martori, o parte din întrebările aferente interogatoriului şi o parte din obiectivele expertizei topo-cadastrale; anularea încheierii de şedinţă din data de 10 noiembrie 2014, prin care tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză a B. SA şi F. SA şi anularea încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2013, prin care tribunalul a respins proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcţii.

În subsidiar, apelanta - reclamantă a solicitat schimbarea, în tot, a hotărârii apelate, admiterea cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă, constatarea nulităţii parţiale a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2317 din 29 decembrie 2008 de B.N.P. C. şi D. încheiat de B. SA, radierea numărului cadastral 1338/9/5 din CF nr. x (I.E.226405); rectificarea CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x şi CF nr. x în sensul îndreptării şi corectării documentaţiilor aferente numerelor cadastrale 1338/9/2, 1338/9/7, 1338/9/6, 1338/2 şi 7733, astfel încât aceste documentaţii cadastrale să fie în concordanţă cu situaţia juridică reală conform contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 15 iunie 1999 şi conform limitelor actuale ale terenului aflat în proprietatea SC A. SRL, limite materializate în împrejmuirile existente, cu respectarea limitei de hotar situată la 12 m paralelă cu str. x.

Pe cale de consecinţă, a solicitat rectificarea cărţilor funciare schimbate, care identifică aceleaşi loturi ce fac obiectul litigiului din anul 2011, apreciind că schimbările numerelor de cărţi funciare au fost determinate de actele succesive de dezlipire efectuate unilateral de B. SA în anul 2012 pentru loturile care făceau obiectul litigiului nr. 74586/3/2011.

Prin Decizia nr. 1117 A din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1408 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâta SC B. SA; a anulat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe; a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva încheierilor din 10 noiembrie 2014, din 8 decembrie 2014 şi din 26 septembrie 2016.

Cu referire la apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2016, instanţa de apel a reţinut că Dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016, înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, au ca obiect anularea parţială a actelor de dezlipire autentificate sub nr. x din 10 mai 2012 şi 613 din 10 mai 2012, respectiv a unor acte de dezmembrare distincte de actul de dezmembrare care face obiect litigiului (autentificat sub nr. x din 29 decembrie 2008 de B.N.P. C. şi D.).

Din perspectiva cerinţelor impuse de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a apreciat că apelanta nu a suferit o vătămare care să îi fi fost produsă prin măsurile dispuse de tribunal, câtă vreme, prin fapta sa, cererile de chemare în judecată, care formează obiectul Dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2016, au fost formulate distinct, cu consecinţa înregistrării lor pe rolul instanţelor de judecată în dosare diferite.

În considerarea faptului că măsura conexării are drept scop buna administrare a justiţiei, astfel încât cauzele între care există o strânsă legătură să fie soluţionate în mod unitar, nu se poate imputa instanţei de fond o greşită apreciere asupra oportunităţii conexării celor trei cauze, în condiţiile în care acestea vizează acte de dezmembrare diferite, încheiate la date diferite, iar motivele de nulitate trebuie analizate şi se raportează la momentul încheierii fiecărui act juridic contestat ca fiind lovit de nulitate, în mod distinct.

A reţinut curtea de apel că susţinerile apelantei - reclamante vizând omisiunea primei instanţe de a analiza actul de dezlipire autentificat sub nr. x din 10 mai 2012, prin care s-a dezmembrat suprafaţa de 14.813 m2 identificată cu NC 1338/9/6, suprafaţă provenită din Actul de dezlipire nr. 2317 din 29 decembrie 2008, respectiv că prin acest act s-a determinat şi menţinut o suprapunere cu proprietatea exclusivă a SC A. SRL de 84 m2 din IE 226646, excede cadrului procesual stabilit corect în faţa tribunalului, neputând fi analizate în raport de prevederile imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Cu referire la apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 10 noiembrie 2014, prin care tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză a SC Vulcan SA şi SC F. SA, instanţa de apel a reţinut că demersul procesual al reclamantei vizează anularea actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2317/29 decembrie 2008 de B.N.P. C. şi D. încheiat de B. SA, în ceea ce priveşte: nr. cadastral x pentru lotul de suprapunere (lot I.E.226646 identificând suprafaţa de 84 m2 conform raportului de expertiză judiciară efectuat de O., P., Q., acelaşi lot fizic de suprapunere având suprafaţa de 76 m2 conform expertizei tehnice extrajudiciare întocmite de expertul E.;nr. cadastral x identificat cu o suprafaţă totală de 334 m2 de suprapunere (conform actului de dezmembrare, conform expertizei judiciare dispuse în prezentul dosar şi corespunzător expertizei extrajudiciare, actualmente lot I.E.226405); nr. cadastral x format din teren în suprafaţă de 562,94 m2 conform actului de dezmembrare, respectiv lot I.E.226406 în suprafaţă măsurată la expertiza judiciară dispusă de 669,34 m2; nr. cadastral x format din teren în suprafaţă de 128,49 m2 conform actului de dezmembrare, respectiv lot I.E.226407 în suprafaţă măsurată la expertiza judiciară de 127,39 m2; nulitatea totală a numărului cadastral 1338/9/5 (parte a actului de dezmembrare) în suprafaţă de 334 m2 înscris în CF nr. x, actualmente I.E. 226405; radierea numărului cadastral 1338/9/5 din CF nr. x (I.E.226405); rectificarea CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x şi CF nr. x în sensul îndreptării şi corectării documentaţiilor aferente numerelor cadastrale 1338/9/2, 1338/9/7, 1338/9/6, 1338/2 şi 7733, astfel încât aceste documentaţii cadastrale să fie în concordanţă cu situaţia juridică reală conform actului de proprietate al acesteia (Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3721 din 15 iunie 1999) şi conform limitelor actuale ale terenului aflat în proprietatea A., limite materializate în împrejmuirile existente (cu respectarea limitei de hotar situată la 12 m paralelă cu Str. x).

Ulterior, prin cererea depusă de reclamantă la data de 15 octombrie 2012, au fost indicate noile numere cadastrale şi numere de cărţi funciare ale parcelelor în litigiu.

După cum a reţinut şi tribunalul, reclamanta nu a probat îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 57 din C. proc. civ., în condiţiile în care SC B. SA şi SC F. SA nu sunt părţi în actul de dezmembrare ce se solicită a fi anulat în cauză, şi nici titularele vreunui drept înscris în cărţile funciare a căror rectificare se solicită, după cum numerele cadastrale ce fac obiectul litigiului, respectiv documentaţiile cadastrale, nu emană de la acestea.

Cu referire la apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 08 decembrie 2014, s-a reţinut că, prin cererea formulată la data de 4 decembrie 2014, reclamanta a solicitat: rectificarea tuturor numerelor cadastrale actuale ca urmare a dezmembrărilor succesive realizate de pârâtă, constatarea nulităţii parţiale a Actelor de dezmembrare nr. 613/2012 şi nr. 612/2012 şi rectificarea/constatarea nulităţii parţiale a documentaţiei cadastrale nr. 7633/2012 şi nr. 7652/2012, care au stat la baza Actului de dezmembrare nr. 613/2012, respectiv a Actului de dezmembrare nr. 612/2012.

În opinia curţii de apel, raportat la petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a formulat noi pretenţii, astfel că erau incidente prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.. Cum pârâta s-a opus primirii cererii modificatoare la dosar, iar această cerere modificatoare a fost formulată ulterior momentului care a reprezentat prima zi de înfăţişare, 25 iunie 2012, normele procesuale incidente anterior evocate au fost corect aplicate.

Cu referire la susţinerea din apel vizând faptul că prin notele scrise depuse la dosar reclamanta a precizat schimbările intervenite în ceea ce priveşte numerele cărţilor funciare ale loturilor aflate în litigiu, s-a reţinut că tribunalul a luat act că, prin cererea depusă de reclamantă la data de 15 octombrie 2012, au fost indicate noile numere cadastrale şi numere de cărţi funciare ale parcelelor în litigiu, dovadă că, prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2012, la momentul discutării probatoriului, au fost avute în vedere şi aceste precizări. Astfel, în aceste limite, reclamanta nu a justificat nicio vătămare ca urmare a soluţiei pronunţate prin încheierea criticată.

Faptul că reclamanta a înţeles să detalieze prin notele scrise situaţia încheierii unor noi acte de dezmembrare, acte juridice care nu fac obiect al cererii de chemare în judecată, precizate la 15 octombrie 2012, nu este de natură că conducă la o altă concluzie în cauză, în contextul în care pârâta s-a opus modificării obiectului pricinii, iar această opoziţie s-a realizat la momentul la care reclamanta a solicitat calificarea acestor note ca fiind un act de învestire al primei instanţe şi a depus, în forma prevăzută de din C. proc. civ., cererea modificatoare.

Referitor la criticile vizând încheierile de şedinţă din 26 iunie 2017, 19 iulie 2017, 19 noiembrie 2012 şi 23 septembrie 2913 şi sentinţa civilă apelată, s-a reţinut că apelanta a criticat calificarea dată de prima instanţă cererilor având ca obiect nulitatea totală a numărului cadastral 1338/9/5 (parte a actului de dezmembrare) în suprafaţă de 334 m2 înscris în CF nr. x, actualmente I.E. 226405; radierea numărului cadastral 1338/9/5 din CF nr. x (I.E.226405); rectificarea CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x şi CF nr. x în sensul îndreptării şi corectării documentaţiilor aferente numerelor cadastrale 1338/9/2, 1338/9/7, 1338/9/6, 1338/2 şi 7733, astfel încât aceste documentaţii cadastrale să fie în concordanţă cu situaţia juridică reală conform actului său de proprietate (Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3721 din 15 iunie 1999) şi conform limitelor actuale ale terenului aflat în proprietatea SC A. SRL.

S-a reţinut că aceste cereri au fost precizate prin cererea depusă de reclamantă la data de 15 octombrie 2012, prin care au fost indicate actualele numere cadastrale şi numere de cărţi funciare ale parcelelor în litigiu.

Sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 84 C. proc. civ., raportat la art. 129 din acelaşi act normativ, prima instanţă era obligată să dea o calificarea corectă cererilor cu acest obiect, ca având caracter principal sau accesoriu, fără a fi ţinută de termenii folosiţi, în concret, de reclamantă.

În cauză, prima instanţă, plecând de la solicitarea subsecventă a reclamantei, inserată în cererea de chemare în judecată, potrivit cu care aceasta a precizat că solicită, în principal, anularea actului de dezmembrare nr. 2137/2008 şi, în subsidiar, rectificarea cărţilor funciare menţionate anterior, conform principiului anulării actului subsecvent ca efect al anulării actului iniţial, a apreciat că toate celelalte cereri, cu a căror analiza a fost învestită, reprezintă cereri accesorii, astfel că, reţinând că cererea principală nu este fondată, a respins, pe cale de consecinţă, în aplicarea principiului menţionat, restul cererilor reclamantei, ca nefondate, fără a proceda, la o analiză în fond a acestor petite.

Sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut din verificarea actului de învestire al primei instanţe că, deşi este real că modalitatea în care reclamanta a înţeles să redacteze cererea de chemare în judecată este deficitară, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că în susţinerea acestor petite, reclamanta a invocat, distinct de motivele de nulitate care vizau actul de dezmembrare în litigiu, faptul că documentaţiile cadastrale aferente cărţilor funciare arătate în petit nu sunt în concordanţă cu situaţia juridică reală şi nu respectă limitele drepturilor de proprietate ale părţilor litigante şi a făcut trimitere la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 şi la cele ale art. 908 alin. (1) din Noul C. civ., precizând că, potrivit art. 908 alin. (1) pct. 4 din Noul C. civ., rectificarea cărţilor funciare se poate cere din orice motive, dacă înscrierea nu mai este în concordanţă cu situaţia juridică reală.

Reclamanta a invocat şi faptul că în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a constatat prin hotărâre judecătorească faptul că notările din cartea funciară referitoare la existenţa unor suprapuneri întemeiate pe documentaţia cadastrală nr. 493649/20008 şi nr. 514351/2008 sunt lovite de nulitate, respectiv că documentaţiile cadastrale aferente cărţilor funciare nr. x, nr. 53869, nr. 12628 şi nr. 35942 nu sunt în concordanţă cu situaţia juridică reală prin raportare la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă şi SC Vulcan SA şi la limitele de proprietate ale reclamantei, materializate în împrejmuirile existente şi amplasamentul acestora, care au fost ignorate. O altă susţinere a vizat faptul că aceste documentaţii cadastrale au încălcat prevederile art. 7 alin. (2) şi (3) din Ordinul nr. 634/2006, erorile depăşind limitele maxime admise.

Tot astfel, aşa cum chiar reclamanta a susţinut şi în apel, nu se poate ignora nici faptul că reclamanta a precizat neechivoc în petitul cererii de chemare în judecată solicitarea de rectificare a cărţii funciare nr. x, în ceea ce priveşte documentaţia cadastrală aferentă terenului identificat cu numărul cadastral x.

Tot astfel, procedându-se la verificarea actului de dezmembrare, s-a reţinut că acest număr cadastral nu a făcut obiectul operaţiunii de dezmembrare realizate prin actul autentificat sub nr. x/2008.

Aşa fiind, aceste argumente au condus la concluzia că voinţa reclamantei nu a fost aceea de a stabili restrictiv cadrul procesual obiectiv şi de a limita analiza primei instanţe, în privinţa acestor petite, exclusiv din perspectiva principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, în realitate, toate petitele cererii fiind capete de cerere principale.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a invalidat concluzia tribunalului în sensul că cererile anterior menţionate au fost formulate de reclamantă doar cu caracter subsidiar, iar urmare constatării valabilităţii actului de dezmembrare, în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, nu se impunea o analiză asupra fondului acestora, din perspectiva celorlalte argumente invocate de reclamantă în susţinerea lor.

Altfel spus, deşi cererea de chemare în judecată a fost formulată de o manieră confuză, neclară, prima instanţă nu era ţinută de termenii folosiţi de către reclamantă în finalul cererii de chemare în judecată, ci aceasta avea obligaţia ca, în baza rolului activ, să deceleze intenţia reală a titularului actului de învestire, să stabilească cadrul corect al litigiului şi să analizeze, în acest context, toate cererile deduse judecăţii.

A conchis curtea de apel că, în mod eronat, tribunalul nu a constatat că, alături de principiul accesorium sequitur principale, ceea ce a susţinut reclamanta pentru a solicita rectificarea cărţilor funciare şi radierea numelor cadastrale arătate în cererea de chemare în judecată a fost şi o pretinsă neconcordanţă a acestora cu situaţia juridică reală a imobilului în litigiu, raportat la dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 4 din Noul C. civ.

În acest context, curtea de apel a reţinut că, în privinţa acestor petite, tribunalul nu a procedat la o analiză a fondului raporturilor juridice litigioase, ceea ce are drept consecinţă înregistrarea de către reclamantă a unei vătămări de natură a atrage anularea parţială a sentinţei civile apelate, în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) din C. proc. civ.. De asemenea, curtea de apel a constatat că, prin cererea de apel, reclamanta a solicitat trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe, respectiv că în cauză nu a mai fost pronunţată o hotărâre prin care să se fi dispus anterior această măsură.

Curtea de apel a găsit nefondate criticile formulate de apelata - reclamantă vizând: încheierea de şedinţă din 26 iunie 2017, prin care au fost respinse obiecţiunile formulate de către reclamantă la raportul de expertiză topo-cadastrală, încheierea din data de 19 iulie 2017, prin care s-a respins recepţia expertizei judiciare întocmită de experţii desemnaţi de instanţă de către OCPI Bucureşti, încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2012, prin care au fost respinse proba cu cercetarea la faţa locului, proba cu martori şi respectiv au fost respinse parţial întrebările aferente interogatoriului şi obiectivele expertizei topo-cadastrale, şi încheierea de şedinţă din data de 23 septembrie 2913, prin care a fost respinsă proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcţii.

S-a arătat că, în rejudecare, tribunalul va analiza şi efectele juridice ale Deciziei civile nr. 2280 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2009, referitoare la chestiunea litigioasă a admisibilităţii demersului judiciar al reclamantei având ca obiect rectificarea cărţilor funciare şi la normele legale aplicabile.

Cu referire la celelalte susţineri din apel, care au vizat modul de soluţionare al cererii având ca obiect anularea actului de dezmembrare nr. 2317/2008, s-a avut în vedere că, prin decizia civilă nr. 346 A din 28 martie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, soluţionând apelurile formulate de SC A. SRL şi de SC B. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 7145 din 28 octombrie 2010 şi împotriva Sentinţei civile nr. 3146 din 12 aprilie 2011, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2009, a reţinut că, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 iunie 1999 de Biroul Notarului Public H., apelanta-petentă SC A. SRL este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie, nr. 164, compus din teren în suprafaţă de 10.923 m2 şi construcţii, intabulat în CF nr. x, sub nr. cadastral x, intimata SC B. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. x sub nr. top. x, în suprafaţă de 18268,93 m2, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 467 din 22 noiembrie 2005 de B.N.P. N., încheiat cu vânzătoarea SC F. SA

Prin Convenţia autentificată sub nr. x din 27 iulie 2006 de B.N.P. N., încheiată între SC B. SA, SC F. SA şi SC B. SA, părţile au stabilit că SC B. SA şi SC A. SRL au calitatea de coproprietari în cote indivize şi egale de 1/2 cu privire la terenurile în suprafaţă de 128,49 m2, respectiv 562,94 m2, ce fac parte din corpul de proprietate cu nr. cadastral x.

Prin aceeaşi decizie s-a constatat că, potrivit Referatului nr. 43909 din 12 decembrie 2008, Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 5 Bucureşti, a dispus rectificarea numărului cadastral 1338 în 1338/9, fără a se întocmi o documentaţie cadastrală, din cauza erorilor constatate în evidenţele cadastrale. De asemenea, s-a dispus atribuirea numerelor cadastrale 1338/9/1 - lotul x în suprafaţă de 2904 m2, 1338/9/2 - lotul x în suprafaţă de 563 m2, teren deţinut în indiviziune cu SC A. SRL, 1338/9/3 - lotul x în suprafaţă de 26 m2, lot de suprapunere cu SC A. SRL, 1338/9/4 - lotul x în suprafaţă de 102 m2, deţinut în indiviziune de SC A. SRL, 1338/9/5 - lotul x în suprafaţă de 334 m2, lot de suprapunere cu SC A. SRL şi 1338/9/6 - lotul x în suprafaţă de 14813 m2.

Potrivit Actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 29 decembrie 2008, SC B. SA a dezmembrat imobilul cu numărul cadastral x în 5 loturi, astfel: lotul x identificat cu nr. cadastral x format din teren în suprafaţă de 2904 m2; lotul x identificat sub nr. cadastral x, format din teren în suprafaţă de 563 m2; lotul x identificat sub nr. cadastral x, format din teren în suprafaţă de 128 m2; lotul x identificat sub nr. cadastral x, format din teren în suprafaţă de 334 m2 şi lotul x identificat sub nr. cadastral x, format din teren în suprafaţă de 14813 m2.

Ca urmare, s-a constatat în litigiul anterior, că în urma dezmembrării efectuate de apelanta-intimată SC B. SA, loturile x şi 4, cu numerele cadastrale 1338/9/3, respectiv 1338/9/4, în suprafaţă de 26 m2, respectiv 102 m2, s-au comasat, formând lotul x, identificat cu nr. cadastral x, compus din teren în suprafaţă de 128 m2. Instanţele învestite cu soluţionarea acestui litigiu au mai constatat că suprafaţa totală a loturilor formate în urma operaţiunii de dezmembrare (18741,94 m2) este mai mare decât suprafaţa imobilului dezmembrat (18268,93 m2), situaţie de suprapunere cunoscută de OCPI Sector 5 încă de la data de 12 decembrie 2008 (anterior întabulării actului de dezmembrare în litigiul prezent), astfel cum rezultă din referatul nr. 43909 întocmit de Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 5 Bucureşti.

Curtea de apel a reţinut, totodată, că în cauză, aşa cum a rezultat din cererea de chemare în judecată, reclamanta a pretins în cadrul unui prim capăt de cerere principal, anularea Actului de dezmembrare autentificat sub nr. x/2008 de către B.N.P. D., invocând, în esenţă, drept motive de nulitate cauza ilicită a acestui act, fraudarea legii şi încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri şi, respectiv, lipsa unui obiect licit al acestui act juridic.

Verificând din perspectiva exigenţelor impuse de prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., modalitatea în care tribunalul a procedat la analiza acestor cauzelor de nulitate curtea de apel a reţinut caracterul parţial fondat al criticii din apel întemeiate pe nerespectarea de către prima instanţă a obligaţiei de a motiva hotărârea apelată.

Astfel, s-a reţinut că tribunalul a procedat la analiza susţinerii reclamantei vizând încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri reţinând, succint că încheierea actului de dezmembrare a cărui nulitate parţială se solicită a fi constatată nu s-a realizat cu încălcarea regulilor de drept sau conduită, efectuarea dezmembrării terenului fiind realizată de pârâtă cu scopul desfăşurării activităţii sale economice, iar nu în scopul încălcării dreptului de proprietate al reclamantei.

S-a mai reţinut că existenţa unor suprapuneri între proprietăţile părţilor este rezultatul măsurătorilor topografice efectuate în timp ca urmare a vânzărilor succesive, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză şi a nerespectării parţiale a planului anexă la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3721 din 15 iunie 1999 la momentul întabulării cadastrale şi la momentul actualizării, aspecte care, nefiind reglementate de norme imperative, nu conduc la nulitatea actului de dezmembrare.

Totodată, în ceea ce priveşte nevalabilitatea obiectului actului de dezmembrare, tribunalul a constatat că pârâta, în calitate de proprietară a terenului cumpărat prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 467 din 22 noiembrie 2005, era îndreptăţită conform dreptului său de dispoziţie să delimiteze terenul în loturi, obiectul actului fiind în circuitul civil, determinat ori determinabil, posibil, licit şi moral.

Tribunalul a constatat, totodată, că reclamanta nu a probat că este ilicită cauza actului ce se cere a fi anulat, întrucât obiectivul urmărit de pârâtă la întocmirea acestuia nu a fost acela de a încălca proprietatea pârâtei sau de a determina existenţa unor suprapuneri, ambele părţi susţinând că prin conduita celeilalte părţi a determinat diminuarea proprietăţii celeilalte sau îngrădirea unor posibilităţi de folosire a acestuia; nu rezultă din raportul de expertiză topografică şi din înscrisurile depuse la dosar că pârâta, în mod voit, a întocmit actul de dezmembrare pentru a încălca dreptul de proprietate al reclamantei, pentru a se considera că actul juridic are o cauză ilicită.

Referitor la celelalte susţineri ale reclamantei, tribunalul a reţinut că simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că s-a acţionat în scopul eludării prevederilor legale, precum şi dovada utilizării unui mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative fiind necesar să se facă dovada, atât a intenţiei pârâtului de a frauda legea, cât şi a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii; în speţă, efectuarea dezmembrării în loturi a terenului s-a realizat pentru desfăşurarea activităţii şi scopurilor economice ale pârâtei, iar nu pentru încălcarea cu intenţie a proprietăţii reclamantei.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei cu privire la modificarea numărului cadastral 1338 în 1338/9 şi la nelegalitatea acestei operaţiuni, s-a constatat că asupra acestei chestiuni există putere de lucru judecat, conform Sentinţei civile nr. 7145 din 28 octombrie 2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2280 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fără însă ca tribunalul să analizeze, raportat la cauzele de nulitate cu a căror analiză a fost învestit, dacă o atare constatare produce sau nu consecinţe juridice în ceea ce priveşte valabilitatea actului de dezmembrare în litigiu, în contextul în care a fost admisă, în parte, plângerea formulată de petenta SC A. SRL şi a fost desfiinţată Încheierea nr. 121020 din 3 februarie 2009, emisă de Biroul de Carte funciară Bucureşti sector 5, reţinându-se că există o suprapunere între documentaţiile cadastrale aferente imobilelor înscrise sub nr. cadastral x şi 7733, sens în care au fost analizate cauzele acestei suprapuneri şi legalitatea măsurilor adoptate de registratorul de carte funciară care au făcut obiect al acestui litigiu.

A reţinut curtea de apel că prima instanţă nu a analizat motivele reclamantei referitoare la încălcarea normelor şi principiilor de drept care reglementează coproprietatea, după cum, în analiza existenţei cauzei ilicite şi a intenţiei pârâtei de la momentul încheierii actului de dezmembrare nu a verificat, în concret, susţinerile reclamantei vizând schimbarea categoriei de folosinţă a terenului aflat în coproprietate, a dimensiunilor şi a laturilor loturilor aflate în indiviziune, fără acordul tuturor coproprietarilor, şi nici aspectele vizând întocmirea de către pârâtă, în acest scop, a unei documentaţii cadastrale care a fundamentat operaţiunea de dezmembrare a documentaţiei cadastrale care, în opinia reclamantei, este nelegală.

Sub acest ultim aspect, curtea de apel a menţionat că, deşi este real că documentaţia cadastrală la care face referire reclamanta este întocmită anterior încheierii actului de dezmembrare în litigiu, totuşi trebuie avut în vedere că doar ca efect al operaţiunii de dezmembrare, aceasta a fost valorificată şi a produs efecte juridice, operaţiunea tehnică de dezmembrare reflectându-se în documentaţia cadastrală întocmită şi recepţionată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în lipsa căreia aceasta nu ar fi posibilă. În acelaşi sens, curtea de apel a reţinut că operaţiunea de dezlipire a imobilului înscris în cartea funciară are, prin ipoteză, doar caracter material fără a implica niciun transfer de proprietate şi se finalizează odată cu deschiderea cărţilor funciare pentru imobilele rezultate.

Curtea de apel a reţinut că, în cuprinsul sentinţei apelate, nu s-a analizat dacă prin actul de dezmembrare s-a procedat la crearea şi dezmembrarea unor loturi aflate în coproprietatea părţilor litigante şi, în consecinţă, dacă pentru realizarea operaţiunii de dezlipire şi crearea unor noi loturi, urmată de întabularea acestora, era suficientă exprimarea voinţei unilaterale a pârâtei sau, dimpotrivă, era necesar acordul reclamantei, şi nici dacă această operaţiune a produs sau nu vreo vătămare reclamantei, pentru a justifica interesul acesteia de a declanşa acest demers procesual. De asemenea, tribunalul a omis a analiza, din perspectiva motivului de nulitate vizând cauza ilicită (care aşa cum rezultă din expunerea anterioară a fost fundamentată de reclamantă pe mai multe ipoteze de nulitate), susţinerile din cererea de chemare în judecată vizând modificarea unilaterală de către pârâtă a categoriei de folosinţă a loturilor aflate în coproprietate dezmembrate şi a dimensiunilor, respectiv a laturilor acestora, ca şi pe cele vizând nelegalitatea documentaţiei cadastrale aferente operaţiunii de dezmembrare.

În acest context, concluzia tribunalului vizând faptul că operaţiunea de dezmembrare a fost justificată de necesitatea desfăşurării activităţii economice a pârâtei, nu are valenţa unei analize în fond a motivelor de nulitate evocate anterior.

Cu referire la susţinerile din apel vizând greşita apreciere a tribunalului în sensul netemeiniciei cauzei de nulitate vizând nevalabilitatea obiectului actului de dezmembrare, curtea de apel a apreciat că nu sunt fondate criticile prin care s-a susţinut că obiectul actului de dezmembrare nu ar fi determinat sau determinabil, în contextul în care, înscrisul constatator al actului juridic a cărui nulitate s-a invocat a avut ca obiect imobilul teren situat în Bucureşti, Calea 13 septembrie, nr. 164 C, compus din teren în suprafaţă de 18.268,93 m2 şi construcţiile aflate pe acest teren, imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Bucureşti, sector 5 şi identificat cu numărul cadastral x.

Astfel, s-a reţinut că în chiar actul de dezmembrare au fost menţionate elementele care individualizează imobilul ce a făcut obiectul operaţiunii de dezlipire; prin urmare, susţinerile din apel vizând neîndeplinirea cerinţei de valabilitate impuse de art. 948 pct. 3 cu referire la art. 964 din C. civ. de la 1864, în sensul ca acest act să aibă un obiect determinat, au fost găsite nefondate.

Deşi, în apel, reclamanta a criticat şi concluziile expertizei prezentate de către tribunal în considerentele sentinţei apelate, o atare susţinere a vizat, pe de o parte, nemulţumirea reclamantei în ceea ce priveşte modul de soluţionare al obiecţiunilor pe care aceasta le-a formulat în privinţa acestui raport în prima fază procesuală, iar, pe de altă parte, aspecte pe care reclamanta le-a dedus ca fiind tranşate, implicit, de tribunal, în ceea ce priveşte întinderea dreptului său de proprietate.

A apreciat instanţa de apel că, în contextul în care în calea de atac s-a constatat incidenţa unui motiv de nulitate al sentinţei apelate tocmai ca urmare a omisiunii tribunalului de a proceda la analiza în fond a raportului juridic litigios, criticile care antamează fondul litigiului, nu se impun a fi analizate.

În ceea ce priveşte susţinerile privitoare la menţionarea eronată de către tribunal, în cuprinsul sentinţei apelate, a faptului că reclamanta a justificat cererea de chemare în judecată făcând trimitere la expertiza tehnică extrajudiciară întocmită în Dosarul nr. x/2009, deşi aceasta ar fi făcut referire la expertiza judiciară efectuată de expert inginer R., că nu s-a reţinut corect stadiul procesual al dosarului nr. x/2009, respectiv că a fost menţionat incorect Actul de dezmembrate autentificat cu nr. 2137 din 29 decembrie 2008, în loc de 2317/29 decembrie 2008, curtea de apel a reţinut incidenta art. 2812 din C. proc. civ., potrivit cu care îndreptarea erorilor materiale nu poate fi cerută de partea interesat pe calea apelului.

Împotriva Deciziei nr. 117A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs reclamanta SC A. SRL şi pârâta SC B. SA Pârâta a declarat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2017.

1. Recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9, art. 299, art. 312 alin. (3) şi art. 274 şi urm. din C. proc. civ., admiterea cererii privind anularea încheierii de şedinţă din 8 decembrie 2014; admiterea cererii privind anularea încheierii de şedinţă din 26 septembrie 2016; admiterea cererii privind anularea încheierii de şedinţă din 10 noiembrie 2014; menţinerea soluţiei de admitere a apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1408 din 9 octombrie 2017, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, primei instanţe, pentru continuarea judecării pe fondul pretenţiilor, cu indicarea expresă ca instanţa de fond să judece cauza în integralitatea acesteia, analizând toate motivele, fără limitarea cadrului procesual stabilit de reclamantă; să administreze întregul probatoriu solicitat; să solicite expres avizarea expertizei judiciare de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, conform Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare aferent Ordinului comun al Ministerului Justiţiei şi ANCPI, cu finalitatea practică a recepţionării documentaţiilor tehnice şi rectificării tuturor cărţilor funciare privitoare la imobilele care fac obiectul litigiului prezent, respectiv stabilirii proprietarului tabular al celor patru loturi de suprapunere, intabularea distinctă a drumului în folosinţă comună cu acces din Calea 13 septembrie nr. 164C, intabularea pasajului CFR de la Km 1+670; anularea motivării curţii de apel menţionate în cadrul deciziei atacate şi obligarea intimatei la plata cheltuitelor de judecată efectuate în fond, apel şi recurs, conform art. 274 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, această recurentă a arătat, în esenţă, că, prin încheierea din şedinţă din data de 08 decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti a respins cererea prin care a solicitat a se lua act de faptul pârâta B. SA a schimbat, în conivenţă, cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în luna mai 2012, toate numerele de cărţi funciare şi numerele cadastrale menţionate în cererea de chemare în judecată introdusă în anul 2011.

A arătat recurenta - reclamantă că a fost împiedicată să noteze litigiul în cărţile funciare ale B. SA, atât prin acţiunile OCPI, cât şi prin lipsa de diligentă a instanţei de fond.

Reluând aspectele învederate, pe larg, în fazele procesuale anterioare, recurenta-reclamantă a criticat măsura dispusă de tribunal prin încheierea de şedinţă din data de 22 octombrie 2012, arătând că expertiza judiciară şi fotocopiile cărţilor funciare au arătat că lotul identificat cu N.C.1338/9/6, parte a litigiului şi anterior dezmembrat prin Actul autentificat cu nr. 2317/2008, a fost dezlipit succesiv în şase parcele prin Actul de dezlipire 613/2012, fiind vorba despre aceleaşi imobile şi despre acte subsecvente Actului 2317/2008 atacat, iar nu despre alte loturi.

Recurenta-reclamantă a criticat soluţia de respingere a apelului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2014, susţinând că instanţa de apel a interpretat greşit cererea sa şi dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. şi a respins în mod eronat cererea de anulare a acestei încheieri, dat fiind faptul că B. SA şi OCPI au efectuat modificările numerelor de cărţi funciare la data de 10 mai 2012.

Astfel, în extrasul de carte funciară pentru autentificare şi în actul de dezmembrare autentificat sub nr. 2317/29 decembrie 2008, s-a menţionat în mod nelegal faptul că imobilul este liber de orice sarcini în favoarea societăţii A., omiţându-se cu bună-ştiinţă a se face referire la drumul în folosinţă comună cu acces din Calea 13 septembrie nr. 164, Trecerea la Nivel/Pasajul de la Km 1+670, suprapuneri, reţele de utilităţi şi construcţii proprietate A. sau comune.

Aşa fiind, curtea de apel nu a cercetat fondul actului dedus judecăţii, menţionând că la această procedură nu poate fi reţinută nicio neregularitate, deşi se s-a bazat pe o situaţie de fapt şi de drept nereală.

Pe de altă parte, au fost avute în vedere condiţiile generale de valabilitate a obiectului actului juridic civil, şi anume: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat ori determinabil, să fie posibil, licit şi moral.

Contrar celor reţinute de curtea de apel, loturile de suprapunere dezmembrate nu sunt determinabile, lotul de suprapunere integrală situat în interiorul incintei reclamante împrejmuite de drept şi de fapt cu nr. 1338/9/5 (IE 226405) nu există şi, prin urmare, nu poate fi determinat în teren, acesta fiind inclus în N.C.7733 (IE.202150).

De asemenea, a arătat că instanţa de apel, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al argumentelor reclamantei cu trimitere la fiecare motiv de nulitate invocat, astfel că hotărârea este lipsită de temei legal prin aplicarea incorectă a legii, conform art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.

S-a susţinut că loturile care fac obiectul actului de dezmembrare nu sunt individualizate în act în conformitate cu situaţia reală, iar obiectul actului de dezmembrare, autentificat sub nr. 2317/29 decembrie 2008, nu este determinat şi nici determinabil, având în vedere că au fost dezmembrate suprafeţe de teren din incinta reclamantei (gardul existent dintre părţi executat conform titlului de proprietate - 12 metri, fiind limita până la care B. SA putea dispune pentru a efectua acte unilaterale); imobilul dezmembrat identificat cu numărul cadastral x şi, ulterior, 1338/9, în suprafaţă de 18.268 m2, a fost cumpărat de B. SA de la F. SA, care la rândul său a fost transferat de la Vulcan.

Redând aspectele învederate, pe larg, în celelalte faze procesuale, cu privire la Actul de dezmembrare nr. 2317 din 29 decembrie 2008, recurenta-reclamantă a susţinut că imobilul dezmembrat cu număr cadastral x a generat 3 loturi de suprapunere, respectiv 1338/9/6, 1338/9/5 şi 1338/9/7, din cele patru loturi de suprapunere care se cer rectificate în cadrul acţiunii pe capătul de cerere principal privind rectificarea.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a omis să analizeze, în decizia recurată, cauzele de nulitate relativă la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată, în apel şi în concluziile scrise.

Prin criticile subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată cuprinde o motivare contradictorie în sensul că, pe de o parte, curtea de apel nu a analizat temeinicia tuturor cauzelor de nulitate invocate, cu motivarea că acestea nu au fost analizate de prima instanţă, iar, pe de altă parte, a restrâns cadrul procesual obiectiv, statuând că unele dintre cererile neanalizate nu pot fi validate, respectiv sunt nefondate.

Astfel, curtea de apel a respins cererea de anulare a încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2014, în condiţiile în care OCPI şi B. SA au modificat pe parcursul procesului numerele cadastrale şi numerele de cărţi funciare ce fac obiectul dosarului, fiind necesar ca judecarea să fie adaptată noii situaţii, urmând a se rectifica în cadrul aceluiaşi dosar şi noile numere cadastrale şi de cărţi funciare rezultate care fac referire la aceleaşi imobile.

Cu toate acestea, a reţinut în mod corect că prima instanţă a fost investită cu mai multe capetele de cerere principale, care pot fi soluţionate independent unul de celălalt, fiind de acord cu rectificarea cărţilor funciare şi a numerelor cadastrale; această rectificare a fost limitată însă la numerele cadastrale şi la numerele de cărţi funciare din cererea introductivă, numere care nu mai există, fiind schimbate pe parcursul soluţionării litigiului.

Totodată, curtea de apel nu a indicat, în concret, instanţei inferioare căile de realizare a rectificării cărţilor funciare care nu corespund realităţii, limitându-se la argumente ce vizează omisiunea tribunalului de a analiza motivele de nulitate cu privire la cauza ilicită.

De asemenea, curtea de apel, trimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti a limitat, în mod nelegal, criticile reclamantei aferente apelului şi încheierilor de şedinţă contestate, cu consecinţa restrângerii cadrului procesual obiectiv, deşi odată cu admiterea apelului, era necesară stabilirea şi indicarea probatoriului pe care instanţa inferioară urmează să-l administreze.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că dosarele solicitate a fi reunite vizează acte de dezmembrare ce se referă la acelaşi imobil, care iniţial era un tot unitar, având ca autor comun Vulcan SA, iar avizul de oportunitate şi certificatele de urbanism aferente P.U.Z. iniţiat de B. SA impun ca o etapă premergătoare obligatorie alipirea tuturor loturilor proaspăt dezmembrate.

Sub un alt aspect, curtea de apel a reţinut, ca şi tribunalul, că introducerea în cauză a societăţilor Vulcan şi F. este inadmisibilă, argumentând că părţile nu sunt titularele vreunui drept înscris în cărţile funciare şi nici nu sunt parte a actului de dezmembrare.

Însă, cum B. SA deţine o fâşie de suprapunere de 3 - 4 metri de teren pe toată lungimea proprietăţii societăţii A. dinspre N - E, în incinta reclamantei, se impune introducerea în cauză a autorului comun iniţial pentru a se analiza cauzele apariţiei suprapunerilor.

2. Recurenta-pârâtă SC B. SA a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1117 A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2018, solicitând admiterea recursului şi, în principal, modificarea hotărârii şi a încheierii recurate, în sensul respingerii apelului, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii de recurs, a arătat că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a încălcat principiul disponibilităţii.

În opinia acestei recurente, aprecierile instanţei de apel referitoare la faptul ca instanţa de fond nu a analizat capetele de cerere subsidiare sunt neîntemeiate, întrucât apelanta - reclamantă a solicitat rectificarea numerelor cadastrale doar ca o consecinţă a anularii actului de dezmembrare.

De altfel, chiar instanţa de apel a constatat în sentinţa apelată, faptul că reclamanta a solicitat, în principal, nulitatea parţială a actului de dezmembrare şi, în subsidiar, rectificarea cărţilor funciare, conform principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului iniţial.

Cu toate acestea, instanţa de apel a menţionat că, deşi redactarea cererii de chemare în judecată a fost deficitară, tribunalul trebuia să analizeze incidenţa prevederilor art. 908 din Noul C. civ., care prevăd că rectificarea cărţilor funciare se poate cere din orice motive, dacă înscrierea nu mai este în concordanţă cu situaţia juridică reală.

Însă, prin această interpretare, instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii; în plus, invocarea prevederilor art. 908 din Noul C. civ. este neavenită în cauză, deoarece dispoziţiile Noului C. civ. nu sunt aplicabile.

O altă încălcare a principiului disponibilităţii de către instanţa de apel constă în identificarea direct în considerente a unor motive de nulitate care nu au fost indicate de către reclamantă.

Or, atât timp cât reclamanta nu a indicat vreun motiv şi nu a dovedit nicio încălcare a prevederilor legale care să determine aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a actelor menţionate, nici instanţa de apel nu putea admite apelul.

Sub un alt aspect, recurenta-pârâtă a arătat că nulitatea este sancţiunea care operează cu privire la neregulile ivite anterior ori concomitent încheierii actelor a căror nulitate se cere.

În cauză, părţile au devenit proprietarele suprafeţelor de teren asupra cărora reclamanta susţine că ar exista suprapuneri în anii 1999 şi 2006, iar în cererea de chemare în judecată au fost invocate motive de nulitate survenite în anul 2008; prin urmare, orice eventuală suprapunere putea interveni la momentul cumpărării terenurilor, nefiind posibil a rezulta din dezmembrarea terenurilor.

Reclamanta a făcut referire la faptul că sursa eventualelor suprapuneri este vânzarea de către Vulcan către A. şi F. a porţiunilor suprapuse, aşa încât admite că eventualele suprapuneri au apărut anterior actului de dezmembrare din 2008, ca urmare a vânzărilor succesive; prin urmare, nu pot fi avute în vedere motivele de nulitate invocate de A. SRL cu privire la actul de dezmembrare.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a constatat strânsa legătură între motivele de nulitate a actului de dezmembrare şi motivele care susţin capetele de cerere de rectificare a cărţilor funciare rezultate ca urmare a dezmembrării.

Cu privire la încălcarea principiului contradictorialităţii procesului civil, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel nu era în măsură să aprecieze asupra recalificării caracterului principal al unui capăt de cerere subsidiar direct în motivarea deciziei de admitere a apelului, în condiţiile în care o recalificare a petitelor cererii de chemare în judecată nu a fost pusă în discuţia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 294 şi art. 295 C. proc. civ.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută evidenţiate în motivarea deciziei recurate.

În continuare, în susţinerea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că, deşi instanţa de apel a admis că reclamanta a precizat în mod expres că petitele privitoare la rectificarea cărţilor funciare şi ale numerelor cadastrale sunt subsidiare, totuşi, aceasta a considerat că tribunalul trebuia să extragă din cuprinsul cererii exhaustive a reclamantei elemente pe care să le analizeze şi din care să rezulte că voinţa reală a reclamantei era să formuleze petite principale.

Totodată, deşi instanţa a apreciat corectă soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte respingerea, ca tardivă, a cererii de modificare a acţiunii, în temeiul art. 132 C. proc. civ., aceeaşi instanţă de apel a considerat că, pentru analizarea cererilor privind rectificarea cărţilor funciare şi a numerelor cadastrale, instanţa de fond trebuia să administreze un probatoriu adecvat.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că obiecţiunile reclamantei cu referire la raportul de expertiză au fost corect analizate de instanţa de fond, pentru ca ulterior să considere că, în rejudecare, instanţa de fond trebuie să administreze probe suplimentare.

În opinia recurentei-pârâte, considerentele instanţei de apel, potrivit cărora în speţă se aplică prevederile art. 908 din Noul C. civ. reprezintă un motiv străin de natura pricinii, faţă de prevederile art. 76 din Legea nr. 71/2011, care stabilesc că în cauză se aplică prevederile C. civ. de la 1864.

Prin criticile subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, respectiv a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în sensul că instanţa de apel a confundat prevederile legale referitoare la ipotezele de trimitere a cauzei spre rejudecare din C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil în speţă), cu cele din Noul C. proc. civ.

Aşa fiind, motivele invocate de apelanta-reclamantă nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 297 alin. (2) C. proc. civ. cum instanţa de apel nu a stabilit că instanţa de fond nu era competentă să judece cauza, trimiterea cauzei, spre rejudecare, este nejustificată.

În mod nelegal curtea de apel a apreciat cu referire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 908 din Noul C. civ., în condiţiile în care litigiul a fost iniţiat în anul 2011 şi a dedus judecaţii anularea unor acte anterioare datei de 1 octombrie 2011 (data intrării în vigoare a Noului C. civ.)

Or, actul de dezmembrare din anul 2008 şi înscrierile în cartea funciară anterioare anului 2011 sunt supuse prevederilor vechiul C. civ. şi a Legii nr. 7/1996, nu prevederilor art. 908 din Noul C. civ.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut că fiecare capăt al cererii de chemare în judecată trebuie analizat în mod independent, fiind posibilă teoretic rectificarea documentaţiilor cadastrale, respectiv a cărţilor funciare, chiar în condiţiile în care Actul de dezmembrare autentificat sub nr. x/2008 nu ar fi anulat.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-pârâte relative la inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 908 din Noul C. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în decizia curţii de apel s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 7/1996, articole care au fost invocate de recurenta-reclamantă la momentul iniţierii acţiunii (care a făcut obiectul Dosarului cu nr. x/2011).

Or, art. 908 din Noul C. civ. prevede exact acelaşi lucru ca şi articolele evocate anterior, respectiv că rectificarea cărţilor funciare se poate cere din orice motive, dacă înscrierea nu este în concordanţă cu situaţia juridică reală.

Reiterând istoricul litigiilor iniţiate încă din anul 2009, recurenta-reclamantă a precizat că, în motivele invocate, recurenta-pârâtă B. SA a adus critici pe fondul cauzei, arătând faptul că instanţa de judecată ar fi trebuit să respingă apelul, deoarece nulitatea este sancţiunea aplicabilă neregulilor ivite anterior ori concomitent încheierii actelor a căror nulitate se cere.

Or, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut corect faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 84 şi art. 129 C. proc. civ., instanţa este obligată să dea o calificarea corectă cererilor având caracter principal sau accesoriu, conform explicaţiilor şi dezbaterilor aferente judecării speţei.

Pe tot parcursul judecăţii recurenta-reclamantă a arătat faptul că toate petitele cererii de chemare în judecată sunt capete de cerere principale şi trebuie judecate ca atare, astfel că în mod corect curtea de apel a reţinut că tribunalul a greşit când a considerat că cererile reclamantei privitoare la documentaţia cadastrală sunt capete de cerere subsidiare.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, prin încheierea Actului de dezmembrare nr. 2317 din 29 decembrie 2008 au fost încălcate atât norme care ocrotesc un interes general, obştesc, cât şi norme care ocrotesc un interes particular, individual ori personal, printre care: nesocotirea limitelor libertăţii actelor juridice (normele imperative, ordinea publică şi bunele moravuri), fraudarea legii, cauza ilicită, crearea unui prejudiciu determinat de zecile de litigii şi nevalabilitatea obiectului actului juridic.

De asemenea, a apreciat neîntemeiată critica recurentei-pârâte vizând încălcarea principiului contradictorialităţii cu privire la faptul că instanţa de apel nu a pus în discuţie recalificarea petitelor de cerere în baza art. 84 C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, faptul că nu există instituţia recalificării capetelor de cerere prevăzută de către C. proc. civ. din 1865, iar pe de altă parte, respectivele aspecte vizau chiar criticile aduse de recurenta-reclamantă prin motivele de apel.

Toate aspectele au fost cuprinse în cererea de apel formulată împotriva Sentinţei civile 1408 din 9 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi supuse dezbaterilor orale şi contradictorii, în faţa instanţei de apel.

Mai mult, instanţa de apel a amânat pronunţarea tocmai pentru ca părţile să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise cu privire la dezbaterile care au avut loc în cadrul şedinţei publice.

În ceea ce priveşte critica adusă hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti sub aspectul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii, fapt care ar atrage nelegalitatea deciziei civile atacate, în opinia recurentei-reclamante, curtea de apel şi-a exprimat punctul de vedere în argumentarea soluţiei pronunţate cu privire la aspectele criticate de către B. SA.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de apel a considerat că tribunalul va trebui să analizeze şi să reaprecieze motivat necesitatea administrării probelor suplimentare, având în vedere că recurenta-reclamantă a solicitat în mod expres anularea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, a arătat că, prin cererea de chemare în judecată au fost invocate şi dispoziţiile art. 908 C. civ., aspect asupra căruia instanţa s-a pronunţat, ceea ce înseamnă că nu au fost aduse în discuţie motive străine de natura pricinii. În plus, dispoziţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 7/1996, aplicabile în speţă, au acelaşi conţinut ca şi dispoziţiile art. 908 din Noul C. civ.

A susţinut recurenta-reclamantă că, prin cererea de apel formulată, a solicitat în mod expres instanţei de judecată să anuleze sentinţa atacată şi să o trimită, spre rejudecare, primei instanţe pentru administrarea probatoriului şi rectificarea loturilor cu suprapunere ori să modifice, în tot, sentinţa atacată cu administrarea completă a probatoriului în apel.

Cu referire la art. 908 din Nodul C. civ., curtea de apel a avut în vedere şi faptul că după introducerea acţiunii (2011) au fost încheiate noi acte de către B. SA şi au fost săvârşite numeroase fapte juridice, astfel încât toate cărţile funciare menţionate de reclamantă în cererea introductivă au fost reconvertite şi sistate, s-au schimbat numerele şi pentru unele loturi au fost încheiate alte acte juridice; or, pentru a se putea rectifica loturile care fac obiectul dosarului, conform petitului principal nr. 4 cu noile numere de cărţi funciare aferente schimbate după intrarea în vigoare a Noului C. civ., curtea de apel a avut în vedere acest articol.

Recurenta-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă B. SA, învederând că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, astfel că motivele de casare care pot fi invocate în cadrul acestuia pot viza doar nelegalitatea hotărârii atacate; or, simpla indicare a unor motive de casare nu reprezintă o motivare în sens procedural a recursului, atât timp cât criticile nu se circumscriu unor motive de nelegalitate.

De asemenea, a apreciat că susţinerile recurentei-pârâte făcute în dezvoltarea motivelor de recurs vizează aspecte care ţin mai mult de situaţia de fapt şi nu reprezintă veritabile critici care să poată fi circumscrise motivelor de casare limitativ prevăzute de lege.

Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată de recurenta-reclamantă SC A. SRL, de nulitate a recursului declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, astfel că urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nemotivării recursului în termenul prevăzut de lege este nulitatea, cu excepţia situaţiei în care instanţa de judecată identifică motive de recurs de ordine publică pe care le pune în discuţia părţilor.

Alineatul 3 al aceluiaşi text legal dispune în sensul că sancţiunea nulităţii recursului nu va fi aplicată dacă motivele de recurs au fost greşit indicate, dar dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în vreuna din ipotezele menţionate de art. 304 C. proc. civ.

În speţă, recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la respectarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii.

De asemenea a arătat de ce apreciază că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, respectiv străine de natura pricinii, precum şi motivele pentru care, în opinia sa, dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. au fost greşit aplicate în speţă, iar art. 908 din Noul C. civ. nu este incident.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, din perspectiva obligaţiei de a motiva calea de atac, recurenta-pârâtă SC B. SA a depus în termenul legal o cerere de recurs care cuprinde critici de nelegalitate, ce urmează a fi expuse punctual cu prilejul analizei acesteia.

Împrejurarea că cererea de recurs cuprinde şi critici care vizează aspecte de temeinicie nu atrage sancţiunea nulităţii recursului, care va fi analizat în limita criticilor de nelegalitate.

Examinând, în continuare, decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs expuse de recurenta-reclamantă SC A. SRL, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel sub aspectul reţinerii caracterului nefondat al criticilor care au vizat încheierile de şedinţă din 10 noiembrie 2014, 8 decembrie 2014 şi 26 septembrie 2016.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte menţionează că prin raportare la caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, care poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, urmează a fi examinate exclusiv criticile de nelegalitate care au fost formulate în legătură cu soluţia dispusă de curtea de apel şi, respectiv, cu considerentele care o susţin; nu se circumscriu aspectelor de nelegalitate criticile privitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi la aprecierea materialului probator.

Recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată sub aspectul modului în care au fost aplicate în cauză dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., sens în care a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care devine incident atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte reţine că nu este aplicabil deoarece în dezvoltarea criticilor subsumate acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a schimbat înţelesul argumentelor privitoare la motivele de nulitate invocate.

Prin urmare, Înalta Curte va examina criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 8 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a apreciat că cererea prin care reclamanta a solicitat constatarea nulităţii parţiale a altor acte de dezmembrare, precum şi rectificarea altor numere cadastrale decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reprezintă o cerere completatoare depusă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., respectiv după prima zi de înfăţişare; s-a reţinut, de asemenea, că poziţia procesuală a pârâtei a fost de opunere la lărgirea cadrului procesual prin completarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Curtea de apel a găsit nefondate, sub acest aspect, criticile apelantei-reclamante, reţinând că prin cererea formulată la data de 4 decembrie 2014, reclamanta a formulat pretenţii noi, astfel că erau incidente prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere poziţia procesuală exprimată de reprezentantul pârâtei, s-a apreciat că tribunalul a aplicat corect dispoziţiile legale menţionate.

Sub un alt aspect, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte schimbările intervenite în legătură cu numerele cărţilor funciare ale loturilor aflate în litigiu, tribunalul a luat act, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2012.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 29 noiembrie 2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, constatarea nulităţii parţiale a Actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2317 din 29 decembrie 2008 de B.N.P. C. şi D. în ceea ce priveşte nr. cadastral x pentru suprafaţa de 76 m2, identificată ca Lotul nr. x, conform expertizei extrajudiciare întocmite de expert E., nr. cadastral x, identificat cu o suprafaţă totală de 334 m2, nr. cadastral nr. 1338/9/2 format din teren în suprafaţă de 562,94 m2 şi nr. cadastral x format din teren în suprafaţă de 128,49 m2; constatarea nulităţii totale a numărului cadastral 1338/9/5 în suprafaţă de 334 m2 înscris în CF nr. x; radierea numărului cadastral 1338/9/5 înscris în CF nr. x; rectificarea CF nr. x, nr. 53869, nr. 12628 şi nr. 35942, în sensul îndreptării şi corectării documentaţiilor aferente numerelor cadastrale 1338/9/2, 1338/9/7, 1338/9/6, 1338/2 şi 7733, astfel încât documentaţiile cadastrale să fie în concordanţă cu situaţia juridică reală conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3721 din 15 iunie 1999 şi limitelor de proprietate ale terenului, materializate în împrejmuirile existente şi cu respectarea limitei de hotar situată la 12 m, paralelă cu str. x.

Primul termen de judecată a fost acordat la data de 30 aprilie 2012, dată la care cauza a fost amânată la data de 25 iunie 2012, pentru a da posibilitate reclamantei să ia cunoştinţă de întâmpinare, iar pârâtei să exprime un punct de vedere cu referire la cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantă.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 25 iunie 2012, reclamanta a solicitat tribunalului să pună în vedere pârâtei, în condiţiile art. 172 C. proc. civ., să depună la dosar toate încheierile de carte funciară însoţite de înscrisurile şi documentaţiile cadastrale care au determinat modificări al situaţiei de carte funciară în privinţa numerelor cadastrale care fac obiectul prezentului litigiu, de la data introducerii cererii de chemare în judecată (29 noiembrie 2011), la zi.

Conform menţiunilor din încheierea de şedinţă din data de 25 iunie 2012, tribunalul a încuviinţat această cerere, punând în vedere pârâtei să depună la dosar documentele cadastrale actuale, întocmite cu privire la suprafeţele de teren ce fac obiectul litigiului; judecata cauzei a fost amânată la data de 22 octombrie 2012.

Prin notele de şedinţă înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 15 octombrie 2012, reclamanta SC A. SRL a învederat instanţei că indică noile documentaţii cadastrale, noile numere de cărţi funciare şi noile numere cadastrale ale parcelelor în litigiu, rezultate în urma modificărilor intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, modificări operate la cererea pârâtei.

Conform încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2012, tribunalul a luat act de precizarea formulată de reclamantă şi a acordat termen la data de 19 noiembrie 2012, pentru a da posibilitate pârâtei să se lămurească cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de noile numere cadastrale; la acest termen de judecată tribunalul s-a pronunţat cu privire la cererea de administrare a probelor.

La următorul termen de judecată (4 februarie 2013), tribunalul a luat act, în temeiul art. 132 C. proc. civ., că numerele cadastrale la care se face referire în cauză sunt cele indicate în notele scrise depuse la dosar la data de 15 octombrie 2012, respectiv cele indicate la fila x.

Ulterior, în cauză au fost acordate mai multe termene; la data de 4 decembrie 2014, reclamanta a formulat o "cerere de actualizare/completare a numerelor cadastrale şi a actelor de dezmembrare succesive raportate la solicitarea iniţială de chemare în judecată".

Prin această cerere, reclamanta a solicitat instanţei să dispună şi cu privire la: 1) rectificarea numerelor cadastrale provenite din dezmembrările succesive efectuate de pârâta SC B. SA şi a numerelor cadastrale convertite din oficiu de către OCPI care se regăseau în cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial sub nr. x/2011; 2) constatarea nulităţii parţiale a Actului de dezmembrare nr. 613 din 10 mai 2012, provenit din Actul de dezmembrare nr. 2317 din 29 decembrie 2008; 3) constatarea nulităţii parţiale a actului de dezmembrare nr. 612/10 mai 2012 şi 4)rectificarea/constatarea nulităţii parţiale a documentaţiilor cadastrale nr. 7633/2012 şi nr. 7652/2012, care au stat la baza Actelor de dezmembrare nr. 613 din 10 mai 2012 şi nr. 612 din 10 mai 2012.

Această cerere a fost calificată de tribunal drept cerere modificatoare; prin încheierea din 8 decembrie 2014, luând act de opoziţia manifestată de reprezentantul pârâtei, Tribunalul Bucureşti a respins această cerere ca fiind depusă peste termenul procedural prevăzut de art. 132 C. proc. civ.

În raport de înscrisurile aflate de la dosar, Înalta Curte reţine că încă de la primul termen de judecată acordat în cauză reclamanta a învederat instanţei că, la iniţiativa pârâtei, au fost operate în evidenţa de carte funciară modificări care privesc loturile de teren menţionate în cererea de chemare în judecată, iar la termenul de judecată din 04 februarie 2013, tribunalul a luat act, în temeiul art. 132 C. proc. civ., că numerele cadastrale la care se face referire în cauză sunt cele indicate în notele scrise depuse la dosar la data de 15 octombrie 2012, respectiv cele indicate la fila x.

Or, din examinarea acestor note scrise rezultă că la data de 15 octombrie 2012 reclamanta indicase chiar Actele de dezmembrare nr. 613 din 10 mai 2012 şi nr. 612 din 10 mai 2012, respectiv numerele de carte funciară şi cadastrale rezultate în urma efectuării acestor operaţiuni.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că este legală calificarea dată de tribunal cererii în discuţie, în cauză nefiind vorba despre o cerere modificatoare care să fie condiţionată de depunere până la prima zi de înfăţişare.

De altfel, se observă că cele două acte de dezmembrare aflate în discuţie au fost încheiate după introducerea cererii de chemare în judecată, iar, la termenul din 25 iunie 2012, considerat de curtea de apel drept prima zi de înfăţişare, tribunalul a încuviinţat cererea formulată prin notele de şedinţă depuse la aceeaşi dată, punând în vedere pârâtei să depună la dosar documentele cadastrale actuale, întocmite cu privire la suprafeţele de teren ce fac obiectul litigiului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă prin încheierea pronunţată de tribunal la 10 noiembrie 2014, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză, în temeiul art. 57 C. proc. civ., a SC B. SA şi SC F. SA, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante, având în vedere că, potrivit temeiului de drept invocat, chemarea în judecată a altor persoane este subsumată condiţiei ca acestea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Or, aşa cum a reţinut şi curtea de apel, reclamanta nu a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 57 C. proc. civ., în sensul că SC B. SA şi SC F. SA nu figurează în actul de dezmembrare, ce s-a solicitat a fi anulat.

De altfel, reclamanta nici nu a susţinut că cele două societăţi ar deţine vreun drept similar celui pretins prin cererea de chemare în judecată, ci a susţinut că atragerea în proces a acestora este necesară pentru opozabilitate, respectiv pentru a se cunoaşte poziţia acestora.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei vreunui drept asupra terenului în discuţie, în mod corect cererea de chemare în judecată a altor persoane a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei conexităţii, dispusă de tribunal prin încheierea din 26 septembrie 2016, Înalta Curte constată că, atât tribunalul, cât şi curtea de apel, au reţinut că Dosarele nr. x/2016 şi y/2016 au ca obiect acte de dezmembrare distincte de cel care face obiectul litigiului, autentificat sub nr. 2317/29 decembrie 2008 la BNP C. şi D.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 164 alin. (1) C. proc. civ.:

"părţile pot cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură".

Din perspectiva criticilor formulate, sub acest aspect, de recurenta-reclamantă, se reţine că aceasta nu a indicat în concret, prin cererea de recurs, vreun motiv de nelegalitate, susţinând generic faptul că au fost restrânse limitele rejudecării.

Având în vedere că instituţia conexării presupune îndeplinirea mai multor condiţii, nefiind necesară doar justificarea unei legături între mai multe pricini, precum şi împrejurarea că soluţionarea acestei excepţii implică o verificare a stadiului procesual actual al cauzelor, Înalta Curte reţine legalitatea soluţiei care vizează modalitatea de soluţionare a excepţiei conexităţii, dispuse de tribunal prin încheierea din 26 septembrie 2016.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă a susţinut că sunt contradictorii considerentele instanţei de apel, care, pe de o parte, nu a analizat temeinicia tuturor cauzelor de nulitate invocate, sub pretextul că acestea nu au fost analizate de prima instanţă, iar, pe de altă parte, a restrâns cadrul procesual obiectiv, statuând că unele dintre cererile sale nu pot fi validate sau sunt nefondate.

În ceea ce priveşte considerentele referitoare la încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2014, Înalta Curte reţine că, aşa cum s-a arătat deja, calificarea dată de instanţa de apel cererii depuse la data de 4 decembrie 2014 a fost făcută cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ.

Însă, nu se poate susţine că în cauză ar fi incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sub aspectul învederat de recurenta-reclamantă, respectiv în legătură cu calificarea drept principale a capetelor de cerere prin care s-a solicitat rectificarea cărţilor funciare, respectiv a numerelor cadastrale.

Înalta Curte reţine că în considerentele instanţei de apel nu există nicio contradicţie de natură a atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din motivare rezultând cu evidenţă care sunt limitele rejudecării.

Împrejurarea că, urmare prezentei decizii, limitele rejudecării includ şi examinarea cererii formulate de reclamantă la data de 4 decembrie 2014, conform considerentelor expuse, nu conduc la concluzia existenţei unor argumente contradictorii ale instanţei de apel.

De asemenea, nu se poate aprecia că instanţa de apel ar fi omis să menţioneze elemente esenţiale rejudecării cauzei, în condiţiile în care motivul admiterii apelului a fost necercetarea fondului cererilor formulate în subsidiar; de altfel, instanţa de apel a răspuns solicitării apelantei privitoare la necesitatea administrării unor probe în sensul că tribunalul urmează să analizeze şi să reaprecieze motivat necesitatea administrării probelor suplimentare solicitate pe larg în cererea de apel.

Înalta Curte reţine şi împrejurarea că susţinerile recurentei-reclamante privitoare la Actul de dezmembrare autentificat sub nr. 2317 din 29 decembrie 2008 nu se circumscriu vreunui motiv de nelegalitate, întrucât prin acestea au fost dezvoltate exclusiv aspecte care privesc situaţia de fapt şi materialul probator.

Examinând, în continuare, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA, Înalta Curte reţine că, deşi formal această recurentă a menţionat că declară recurs şi împotriva încheierii din 11 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017, criticile formulate nu relevă niciun aspect de nelegalitate a acestei încheieri.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu sunt fondate criticile prin care s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă subsumează acestui motiv de recurs nemulţumirile sale relative la modalitatea în care instanţa de apel, examinând criticile formulate în apel, a calificat drept principale capetele de cerere formulate în subsidiar de reclamantă.

În speţă, nu se poate aprecia că au fost încălcate dispoziţiile art. 82, 112 şi 129 C. proc. civ.. dimpotrivă, instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., manifestând rol activ în ceea ce priveşte determinarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Formularea, în subsidiar, a cererii de rectificare a cărţilor funciare are drept consecinţă examinarea acesteia numai în ipoteza în care prima solicitare a fost respinsă.

Susţinerile relative la sursa suprapunerilor de teren şi, respectiv, la situaţia de fapt şi la probatoriu exced limitelor exercitării controlului de legalitate în recurs.

Având în vedere că aspectele asupra cărora instanţa de apel a statuat se regăsesc în cererea de apel, sunt nefondate criticile privitoare la încălcarea de către instanţa de apel a principiului disponibilităţii.

De asemenea, nu sunt fondate criticile prin care s-a susţinut că în cauză a fost încălcat principiul contradictorialităţii, recalificarea capetelor de cerere aflate în discuţie fiind o consecinţă a examinării criticilor formulate în cererea de apel, care erau cunoscute şi intimatei, de vreme aceasta cerere a fost comunicată procedural intimatei-pârâte, care a avut posibilitatea să o combată.

Prin urmare, în speţă nu se punea problema calificării unei cereri adresate în mod direct instanţei de apel, recalificarea fiind o consecinţă a caracterului parţial fondat al criticilor formulate în apel.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a susţinut existenţa în cuprinsul deciziei recurate, atât a unor considerente contradictorii, cât şi a unor considerente străine de natura pricinii.

Înalta Curte reţine că nu există nicio contradicţie între considerentele vizate de motivul de recurs analizat.

Astfel, din decizia supusă controlului judiciar rezultă că paragrafele 7 de la pagina 3 şi 10 de la pagina 4, indicate de recurenta-pârâtă, nu reprezintă statuări ale instanţei de apel ci redau susţinerile reclamantei, astfel cum se regăsesc în sentinţa de primă instanţă.

Celelalte paragrafe indicate răspund unor aspecte diferite, în sensul că au fost găsite nefondate criticile apelantei-reclamante privitoare la probele cu expertiză administrate în cauză, dar, în rejudecare, tribunalul va putea aprecia cu privire la administrarea unor probe noi.

În ceea ce priveşte pretinsele motive străine de natura pricinii, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că nu au fost examinate pe fond capete de cerere cu caracter principal întemeiate pe dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 şi art. 908 alin. (1) din Noul C. civ.

Or, se observă că instanţa de apel nu a statuat cu privire la incidenţa art. 908 alin. (1) din Noul C. civ., ci a reţinut că o cercetare judecătorească în fond nu a avut loc cu referire la cererea întemeiată şi pe aceste prevederi legale.

Prin urmare, sunt nefondate criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., respectiv că în mod greşit a statuat cu privire la incidenţa art. 908 din Noul C. civ.

Critica nu este fondată.

Astfel, instanţa de apel a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"(...) în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.(...)"

Or, în cauză, reţinând că este îndeplinită condiţia premisă, iar apelanta-reclamantă a solicitat prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, curtea de apel a făcut corecta aplicare a dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a susţinut în mod eronat că temeiul trimiterii cauzei spre rejudecare l-a reprezentat alin. (2) al art. 297 C. proc. civ., ipoteză care nu se regăseşte în speţă.

În ceea ce priveşte criticile prin care s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a statuat cu privire la incidenţa art. 908 din Noul C. civ., Înalta Curte constată că acestora li s-a răspuns prin considerentele expuse cu prilejul analizei criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (în sensul că instanţa de apel nu a statuat cu privire la incidenţa art. 908 alin. (1) din Noul C. civ., ci a reţinut că o cercetare judecătorească în fond nu a avut loc cu referire la cererea întemeiată şi pe aceste prevederi legale).

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul declarat de recurenta-reclamantă este fondat în limitele criticilor relative la soluţia dată "cererii completatoare" dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 8 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în Dosarul nr. x/2011, fiind nefondate celelalte critici şi recursul declarat de recurenta-pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva deciziei nr. 1117 A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; va modifica, în parte, decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii din 8 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în Dosarul nr. x/2011 şi va anula, în parte, încheierea cu privire la soluţia dată "cererii completatoare" va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 1117 A din 1 noiembrie 2018 şi împotriva încheierii din 11 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA, invocată de recurenta-reclamantă SC A. SRL.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1117 A din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii din 8 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în Dosarul nr. x/2011.

Anulează, în parte, încheierea cu privire la soluţia dată "cererii completatoare".

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 1117 A din 1 noiembrie 2018 şi împotriva Încheierii din 11 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM