Detention damages claim against Austrian State fails as cassation grounds exceed statutory limits; appeal annulled.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la data de 2 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Austriac, acordarea de despăgubiri pentru daunele materiale şi daunele morale suferite de acesta ca urmare a reţinerii în Penitenciarul din Viena, de la data de 12 ianuarie 2008 şi până la data de 15 septembrie 2008.

Reclamantul a indicat valoarea daunelor materiale şi morale ca fiind suma de 100.000 euro.

Prin Sentinţa civilă nr. 550 din 9 mai 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Decizia nr. 423 din 6 iunie 2018, a admis apelul promovat în cauză şi a anulat în tot Sentinţa civilă nr. 550 din 9 mai 2017. A admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor române şi a respins cererea ca inadmisibilă.

Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A..

În motivare, recurentul a solicitat aplicarea principiului rolului activ al judecătorului, în sensul sesizării parchetului competent în urma admiterii apelului împotriva Sentinţei nr. 550 din 9 mai 2017. A mai solicitat admiterea cererii de despăgubiri şi a excepţiei, întrucât mandatul european de extrădare este de la data de 15 septembrie 2008. Or, perioada invocată de reclamant nu apare înregistrată în evidenţe în privinţa măsurii de reţinere.

Partea a cerut admiterea recursului, efectuarea unei adrese la Ambasada Austriei în scopul de a i se comunica motivul reţinerii în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2008, precum şi sesizarea parchetelor internaţionale şi Parchetului General Român.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 25 iulie 2018.

Analizând recursul, prin prisma excepţiei de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin decizia atacată, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 550 din 9 mai 2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, a anulat în tot hotărârea în discuţie şi a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că, în cadrul memoriului de recurs, recurentul nu a formulat critici prin care să combată în vreun fel soluţia dispusă de instanţa de apel şi argumentele reţinute în fundamentarea acesteia, vizând chestiunea necompetenţei generale a instanţelor române, ci s-a rezumat la a solicita, în aplicarea rolului activ al instanţei, luarea unor măsuri ca urmare a admiterii apelului împotriva Sentinţei nr. 550 din 9 mai 2017, respectiv sesizarea parchetului competent, efectuarea unei adrese către Ambasada Austriei în scopul de a i se comunica motivul reţinerii în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2008, precum şi sesizarea parchetelor internaţionale şi Parchetului General Român. Pe fondul litigiului, partea a cerut admiterea cererii de acordare a despăgubirilor reprezentând daune materiale şi morale şi a excepţiei în cauză.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, constatând că aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate, şi cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului formulat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 423 din data de 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL