Exclusive territorial jurisdiction for parental authority claims: precedence of the minor’s domicile over the defendant’s residence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 13 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti cu privire la minorul C..

Prin Sentinţa nr. 10561 din 26 noiembrie 2018 Judecătoria Baia Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Ţinând seama de natura pricinii, precum şi de dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la cazurile de prorogare convenţională de competenţă, instanţa a reţinut că în cauza pendinte, dispoziţiile incidente pentru stabilirea competenţei teritoriale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. poartă caracter de ordine publică în acest caz şi nu caracter de ordine privată, întrucât obiectul cauzei, acela de exercitare a autorităţii părinteşti, nu se circumscrie noţiunii de "bunuri sau alte drepturi de care părţile pot să dispună", în sensul art. 126 C. proc. civ.

Drept urmare, competenţa teritorială în cauzele privind exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minor va fi una exclusivă.

Întrucât domiciliul pârâtei se află în Municipiul Braşov, localitate arondată Judecătoriei Braşov, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 1051 din 11 februarie 2019 Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, normă cu caracter special faţă de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. care prevăd că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului, dat fiind obiectul cererii referitor la modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti.

În cauză, persoana ocrotită este minorul C., în vârstă de 8 ani, în interesul căruia, reclamantul a promovat acţiunea pe rolul Judecătoriei Braşov. Locuinţa minorului a fost stabilită la domiciliul tatălui reclamant, care, la data introducerii acţiunii, respectiv la 13 martie 2018, astfel cum reiese din menţiunile cărţii de identitate, locuia în comuna Asuaju de Sus, sat Asuaju de Sus, localitate ce se găseşte circumscripţia Judecătoriei Baia Mare.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză sunt incidente regulile ce guvernează materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului şi exercitarea drepturilor părinteşti, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că la data introducerii acţiunii minorul locuia cu tatăl său, în comuna Asuaju de Sus, sat Asuaju de Sus, localitate ce se găseşte circumscripţia Judecătoriei Baia Mare, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL