Insurance indemnity recovery: defendant’s cassation appeal declared null and void for procedural defect, upholding damages award

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 iulie 2016 pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x/2016 reclamanta SC E. SA, prin lichidator judiciar A. SPRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acesteia la plata sumei de 739.094,93 RON cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 1063 din 14 februarie 2017 Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin Sentinţa nr. 897/C din 18 septembrie 2017 Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 334.429,17 RON, cu titlu de recuperare a despăgubirii achitate de aceasta în dosarul de daună nr. x/dosar execuţional nr. x/2015 al BEJ C.; au fost respinse, ca neîntemeiate, solicitările părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 169/Ap din 13 februarie 2018 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîncadrat în drept, pârâtul B., arătând că, deşi instanţa de judecată a reţinut ca fiind aplicabile cauzei dispoziţiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, la data pronunţării hotărârii judecătoreşti acestea nu mai erau în vigoare, fiind abrogate, situaţie faţă de care, în raport şi de motivarea lacunară a cererii de chemare în judecată, se impunea respingerea acesteia.

Recurentul-pârât mai arată că, dacă se va trece peste această apărare, dispoziţiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 impun săvârşirea unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie. Or, câtă vreme instanţa penală nu a constatat în mod definitiv săvârşirea, de către recurent, a unei fapte penale, instanţa civilă nu poate aprecia cu privire la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Deşi în mod formal recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu dezvoltă critici de nelegalitate cu privire la considerentele hotărârii atacate, prin care să arate punctual, de ce soluţia acesteia este nelegală, ci reia, într-o manieră identică, aceleaşi aspecte deduse judecăţii în calea de atac a apelului, asupra cărora instanţa devolutivă s-a pronunţat deja.

Astfel, asemeni criticilor formulate în etapa procesuală anterioară, recurentul deduce judecăţii chestiunile legate de inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 şi de împrejurarea că, atâta vreme cât instanţa penală nu a constatat, în mod definitiv, săvârşirea, de către recurent, a unei fapte penale, instanţa civilă nu poate aprecia cu privire la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de textul legal menţionat.

Aşa cum s-a arătat, acestor aspecte li s-a dat o dezlegare prin hotărârea recurată, situaţie faţă de care ele nu mai pot fi analizate de către instanţa de control judiciar, decât dacă s-ar fi raportat la argumentele instanţei de apel, cu arătarea, în concret, a nelegalităţii raţionamentelor acesteia, lucru pe care însă recurentul nu l-a făcut, rezumându-se la a relua pur şi simplu susţinerile sale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reiterate apoi ca motive de apel.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Nu răspunde acestei exigenţe legale cazul când memoriul de recurs reiterează pe cel de apel, fără să facă în vreun fel referire la neconformitatea cu legea, din perspectiva cazurilor de nelegalitate anume reglementate prin dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., a dezlegărilor date raportului juridic litigios prin decizia instanţei de apel.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Cum în cauză recurentul nu raportează criticile formulate la considerentele hotărârii instanţei de apel şi nu aduce, pe calea prezentului recurs, critici noi faţă de cele din apel, prin care să învedereze eventuale aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate, în cauză devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate privind sancţiunea nulităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 169/Ap din 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B., cu domiciliul în Braşov, judeţul Braşov şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D., cu sediul în Braşov, judeţul Braşov, împotriva Deciziei nr. 169/Ap din 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Societatea E. SA prin lichidator judiciar A. SPRL.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV