Inadmissibility of revision petition for failure to invoke constitutional exception in original proceedings despite subsequent constitutional unconstitutionality of appeal threshold

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.02.2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii A., B., C., D., E. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj revizuirea Deciziei nr. 2990/19.09.2018 a acestei instanţe (conform căreia s-a respins, ca inadmisibil, recursul împotriva Deciziei nr. 411/A/29.11.2017 a Curţii de Apel Cluj, întrucât valoarea litigiului era sub 1.000.000 RON).

S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/30.05.2017 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior, prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că efectele Deciziei CCR nr. 369/2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Totodată, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 454/4 iulie 2018, a dezvoltat considerentele cu privire la efectele Deciziei nr. 369/30.05.2017, reţinând expres că urmare a constatării neconstituţionalităţii sintagmei cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, de la data publicării respectivei decizii în Monitorul Oficial, trebuie considerate ca susceptibile de recurs toate hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani.

În acelaşi sens este şi Decizia CCR nr. 874/18 decembrie 2018, conform căreia sunt neconstituţionale prevederile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Apare astfel evident că recursul formulat de către reclamanţi a fost respins ca inadmisibil în mod cu totul eronat, blocând dreptul acestora de a uza de calea extraordinară de atac a recursului.

Intimaţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţiile de nulitate şi inadmisibilitate a căii de atac, arătând pe de o parte, că cererea de revizuire nu cuprinde motivele pe care se sprijină, neavând indicat niciunul din cazurile prevăzute de art. 509 C. proc. civ. şi nici dezvoltate argumente care să facă posibilă încadrarea în vreunul din motivele de revizuire, iar pe de altă parte, că decizia instanţei de apel nu era supusă recursului, aşa cum corect s-a tranşat prin decizia supusă revizuirii, faţă de dezlegările date prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale cărei efecte erau în vigoare la acel moment.

Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:

Promovând calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva Deciziei nr. 2990/19.09.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul exercitat de reclamanţi), revizuenţii nu indică niciun temei juridic şi niciun motiv din cele care fac posibilă retractarea unei hotărâri, potrivit reglementării stricte din art. 509 C. proc. civ.

Astfel, revizuenţii se limitează la indicarea, din punct de vedere cronologic, a deciziilor instanţei de contencios constituţional şi instanţei supreme în legătură cu reglementarea dată prin dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recursurilor în materia litigiilor patrimoniale de o anumită valoare, prezentând ca atare, extrase din conţinutul acestor decizii (vizând excepţii de neconstituţionalitate, obiecţii de neconstituţionalitate, respectiv interpretarea aplicării în timp a efectelor constatării neconstituţionalităţii unei norme).

Se constată că niciun motiv care să atragă revizuirea hotărârii atacate nu este identificat şi dezvoltat ca atare în conţinutul căii de atac promovate.

Chiar admiţând, faţă de trimiterile făcute la deciziile instanţei constituţionale, că revizuenţii ar fi avut în vedere dispoziţiile art. 509 pct. 11 C. proc. civ. ("după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii"), se constată că ipoteza normei nu este incidentă în speţă.

Astfel, revizuenţii nu au invocat în cauza finalizată prin respingerea recursului ca inadmisibil vreo excepţie de neconstituţionalitate care să privească exerciţiul căii de atac, a cărei admitere ulterioară definitivării judecăţii să deschidă calea extraordinară de retractare prin intermediul revizuirii.

Împrejurarea că în punctul de vedere exprimat la raportul asupra recursului, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., aceştia au considerat că este admisibilă calea de atac în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, nu poate fi subsumată ipotezei normei art. 509 pct. 11 C. proc. civ., pentru a fi asimilată invocării unei excepţii de neconstituţionalitate.

Aceasta întrucât la acel moment îşi producea efecte Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu aplicarea în timp a dezlegărilor Deciziei CCR nr. 369/2017, iar pe de altă parte, considerarea de către parte a admisibilităţii căii de atac pe motiv că norma care interzicea exerciţiul recursului în condiţiile unui anumit prag valoric nu ar mai fi în vigoare, nu echivalează cu invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate conform textului procedural menţionat.

În consecinţă, potrivit considerentelor arătate, rezultă că promovarea prezentei căi de atac a revizuirii s-a făcut cu nerespectarea exigenţelor art. 509 C. proc. civ., ceea ce atrage inadmisibilitatea demersului procedural, sens în care va fi pronunţată soluţia în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat F., cu sediul în Cluj-Napoca, Calea x, judeţul Cluj, împotriva Deciziei nr. 2990 din 19 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV