Revision petition nullity due to non-compliance with Art. 306 CPC and failure to address lower court's revision grounds

Prin cererea formulată la data de 4 septembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă sub nr. x/2018, revizuenţii A. şi B. au solicitat anularea Deciziei nr. 9 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. x/2016.

În motivare, revizuenţii au arătat că această hotărâre a fost dată cu încălcarea flagrantă a legilor şi cu interpretarea tendenţioasă a probatoriului administrat, impunându-se revizuirea ca urmare şi a documentelor apărute ulterior pronunţării hotărârii.

Instanţa s-a pronunţat plus petita, extrapolând cererea de investire la situaţii care nu au fost nici măcar evocate, şi extra petita, acordând ceea ce nu s-a cerut, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. teza întâi. Întrucât a dispus atât anularea contractului de vânzare-cumpărare al antecesoarei lor, cât şi a tuturor contractelor subsecvente, cu consecinţa revenirii la situaţia de carte funciară existentă înainte de naţionalizare, instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Stat cu foştii chiriaşi, rectificarea CF nr. x Timişoara şi modificarea în mod corespunzător a Hotărârii nr. 1052/1998 emisă de Consiliul Judeţean Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Cu toate că Legea nr. 10/2001 a fost invocată ca temei de drept doar în ceea ce priveşte anularea contractelor de vânzare-cumpărare, din eroare, instanţa de apel a apreciat că este vorba despre un litigiu pe Legea nr. 10/2001, deşi nu s-a făcut dovada depunerii unei notificări pe Legea nr. 10/2001 şi nu a fost emisă nicio dispoziţie/decizie emisă în baza acestui act normativ, iar litigiul s-a judecat în temeiul Legii nr. 10/2001, cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor actului normativ.

În cauză a fost dispusă anularea contractelor de vânzare-cumpărare reţinând reaua-credinţă a antecesoarei revizuenţilor, deşi acest fapt nu a fost probat, iar anularea tuturor actelor translative de proprietate ulterioare nu a fost solicitată.

Întrucât între foştii coproprietari nu s-a realizat partajul, rezultă că nu s-a stabilit care dintre apartamentele din imobil s-au aflat în proprietatea antecesoarei intimatului-reclamant C. şi, întrucât nu se poate dovedi întinderea dreptului de proprietate al acestuia, hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea legii.

Referitor la dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că, deşi în faţa instanţelor au solicitat dovedirea calităţii procesuale active a reclamanţilor, abia acum au intrat în posesia documentelor care atestă faptul că reclamanţii nu sunt succesorii proprietarilor înscrişi în cartea funciară a imobilului presupus revendicat.

În data de 20 iunie 2018 au solicitat Arhivelor Naţionale Hunedoara extras după certificatul de naştere D., însă autorităţile au eliberat copia xerox a matricolei botezaţilor din Deva din anul 1877 privind pe numita D. născută în 19 aprilie 1877.

După ce au apărut pe portalul instanţelor la Dosarul nr. x/2016 extrasele din registrul de deces al acesteia şi au observat ca nu există menţiuni referitoare la adopţie, nici la extrasul numitei D., nici la E., iar la cea din urmă părinţii sunt cei naturali, au făcut demersuri la Arhivele Statului - Deva pentru a obţine sentinţa de adopţie a d-nei E. şi F., sentinţă despre care singura menţiune ar fi "jurnalul de şedinţă" depus de reclamanţi.

Jurnalul de şedinţă din data de 29 iulie 1948 şi actul de adopţie (fără a fi semnate pentru conformitate) sunt acte depuse cu referire la adopţia d-nei E., iar referitor la F. nu există niciun act de adopţie, ceea ce a determinat o altă solicitare la Arhivele Statului - Deva, prin care au solicitat sentinţa din Dosarul x/1948 al Tribunalului Judeţului Hunedoara - Deva, dosar prin care s-a menţionat că ele sunt adoptate.

Răspunsul a fost că la 29 iulie 1948 s-a emis Sentinţa nr. 1048/1948 din Dosar nr. x/1948 având ca părţi pe D. şi G., dosar referitor la vânzarea cerealelor la un preţ neoficial; Dosarul nr. x/1948 nu face referire la numita D. şi înfierea numitelor E. şi F.; între sentinţele emise de Tribunalul judeţului Hunedoara - Deva din anul 1948 nu a fost identificată o alta sentinţă referitoare la înfierea numitelor E. şi F. către D.

În data de 28 august 2018 a ajuns de la Arhivele Naţionale Deva şi Sentinţa civilă nr. 1049/1948, pronunţată în data de 29 iulie 1948, sentinţă utilizată de reclamanţi, dar care nu are nimic în comun cu adopţia celor două surori ai căror moştenitori solicită restituirea imobilului

Mai mult, analizând extrasele pentru uzul organelor de stat, documente depuse la Dosarul nr. x/2016 la Tribunalul Timiş, s-a constatat faptul că nu apare nici o menţiune privind adopţia numitei E., care se presupune că este moştenitoarea lui D. Potrivit legislaţiei civile privind adopţia (atât în prezent, cât şi în momentul presupunerii realizării adopţiei numitelor E. şi F., era obligatorie notarea în actele de stare civilă a menţiunilor privind înregistrarea adopţiei, date privind numele părinţilor adoptatori, precum şi tipul adopţiei, cu efecte depline sau cu efecte restrânse, etc. Or, niciuna din informaţiile amintite nu apar pe actele de stare civilă existente la serviciile de stare civilă competente. Inexistenţa vreunui înscris care să evidenţieze presupusa adopţie a lui F. determină prezumţia inexistenţei adopţiei de care s-au prevalat în fals reclamanţii de-a lungul timpului. Din analiza conţinutului înscrisurilor privind completul semnatar al jurnalului de şedinţă prin care se presupune că a fost consfinţită adopţia şi conţinutul adevăratei Sentinţei civile nr. 1048/1948, pronunţată de fapt în Dosarul nr. x/1948, se poate observa că unele nume ale persoanelor din complet sunt identice, deşi conţinutul se refera la o problemă a doamnei D., dar nu are legătură cu adopţia, fiind necesar a se vedea semnătura preşedintelui de pe jurnalul de şedinţă, care este una şi aceeaşi persoană cu asistentul din sentinţa civilă reală pronunţată în 29 iulie 1948.

Din perspectiva noilor documente apreciază că există o mare îndoială privind existenţa adopţiei sau a calităţii de succesori a reclamanţilor, iar instanţa de apel, a cărei hotărâre o contestă, nu a analizat temeinic calitatea procesuală activă a reclamanţilor.

Prin Decizia nr. 170 din 31 octombrie 2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a luat act de renunţarea revizuenţilor A. şi B. la judecata cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 C. proc. civ. a respins excepţiile lipsei de interes a revizuenţilor, inadmisibilităţii cererii de revizuire şi autorităţii de lucru judecat, invocate de intimaţii H., I. şi C.; a admis excepţia tardivităţii, invocată de aceiaşi intimaţi, şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a obligat revizuenţii, în solidar, la plata, în favoarea intimaţilor H. şi I., a sumei de 1.785 RON reprezentând cheltuielile de judecată; a obligat revizuenţii, în solidar, la plata, în favoarea intimatului C., a sumei de 1.785 RON, reprezentând cheltuieli parţiale de judecată.

Referitor la excepţia lipsei de interes s-a reţinut că, întrucât revizuenţii susţin lipsa calităţii procesuale active a reclamantului C. în dosarul de fond şi urmăresc respingerea acţiunii, aceştia justifică interesul cerut de lege.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a reţinut că aceasta nu este întemeiată, întrucât între cererea de revizuire din prezentul dosar şi cererea de revizuire din Dosarul nr. x/2013, finalizată prin Decizia civilă nr. 1779 din 20 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Deşi în ambele dosare cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 9/A din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2006, temeiul juridic invocat în susţinerea revizuirii este diferit. În Dosarul nr. x/2013 s-a invocat art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în timp ce în prezentul dosar s-au invocat punctele 1, 2 şi 5 din art. 322 al aceluiaşi act normativ.

Referitor la tardivitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., s-a reţinut că aceasta este întemeiată, întrucât Decizia civilă nr. 9/A din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2006, le-a fost comunicată pârâţilor A. şi B. la 25 februarie 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la 4 septembrie 2018, termenul legal fiind depăşit cu peste 8 ani.

Referitor la dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-a reţinut că revizuenţii au depus ca înscrisuri noi doveditoare (obţinute ulterior Deciziei civile nr. 9 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara), adresa din 7 august 2018 a Arhivelor Naţionale, Serviciul Judeţean Hunedoara, extrase din registrele de stare civilă privind decesul numitei E. (mama intimatului C.) şi decesul numitei D. (proprietara imobilului preluat de stat prin naţionalizare), Sentinţa civilă nr. 1048 din 29 iulie 1948 a Tribunalului Deva - Hunedoara în Dosarul nr. x/1948.

Adresa din 7 august 2018 a Serviciului Judeţean Hunedoara din cadrul Arhivelor Naţionale nu reprezintă un înscris în sensul avut în vedere de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu este un înscris care a existat la data pronunţării Deciziei civile nr. 9 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara; este doar un răspuns al unei instituţii a statului la o cerere formulată de revizuenta A., cerere înregistrată la această instituţie la 31 iulie 2018.

Nici celelalte înscrisuri pe care îşi întemeiază revizuenţii cererea nu îndeplinesc toate cerinţele legale, fiind înscrisuri pe care revizuenţii le-au obţinut, în urma unor cereri formulate în perioada iunie - iulie 2018, de la Arhivele Statului, Serviciul Judeţean Hunedoara. Aşa cum le-au obţinut în cursul lunii august a anului 2018, revizuenţii le puteau obţine de la aceeaşi instituţie publică şi în cursul procesului finalizat în 2010 prin hotărârea a cărei revizuire o solicită.

Prin urmare, nu este vorba despre înscrisuri care să fi fost reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, aşa cum prevede art. 322 pct. 5 teza 1 C. proc. civ.

De altfel, revizuenţii nici nu susţin această teză prin cererea de revizuire, precizând chiar ei că demersurile către Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Hunedoara le-au făcut în vara anului 2018.

De altfel, tot revizuenţii precizează în cerere că "toate înscrisurile care stau la baza prezentei revizuiri sunt obţinute de la autorităţile statului sau din Dosarul nou format nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Timiş, în fază de apel".

Din cuprinsul cererii de revizuire rezultă că demersurile către Arhivele Statului au fost generate de acest nou dosar, ce are ca obiect acţiunea pentru constatarea nulităţii absolute a două contracte de vânzare-cumpărare (din 2004 şi din 2006) asupra aceluiaşi imobil, acţiune formulată de reclamanţii C. şi J. împotriva pârâţilor B., A., K. şi L. În dosarul respectiv, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, au depus reclamanţii jurnalul de şedinţă din 29 iulie 1948 al Tribunalului Judeţului Hunedoara - Deva din Dosarul nr. x/1948, înscris pe care revizuenţii consideră că îl contracarează cu răspunsul primit de la Arhivele Statului, Serviciul Judeţean Hunedoara şi cu Sentinţa civilă nr. 1048 din 29 iulie 1948 a Tribunalului Deva - Hunedoara din Dosarul nr. x/1948.

În dosarul de faţă însă, cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 9 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2006 şi în considerarea acestei cereri cu care instanţa a fost investită, cerere ce reprezintă o cale extraordinară de atac, a fost respinsă şi cererea revizuenţilor de înscriere în fals împotriva jurnalului de şedinţă din 29 iulie 1948 al Tribunalului Judeţului Hunedoara - Deva.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 328 C. proc. civ. şi următoarele, revizuenţii A., B., arătând că în mod greşit instanţa care a analizat cererea de revizuire a apreciat că documentele prezentate au fost ca urmare a solicitărilor realizate în anul 2018. Documentele obţinute în anul 2018 (care nu ar fi putut fi obţinute în anul 2000) sunt determinate de datele contradictorii ce au reieşit din dosarul nr. x/2016, în care s-a depus un certificat de naştere în care s-a menţionat un nume ce nu a apărut pe niciun alt înscris emit de vreo autoritate publică îndrituită să înregistreze presupusa adopţie.

În mod greşit instanţa a respins cererea de revizuire justificat de faptul că documentele depuse nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât datorită falsei reprezentări transmise de intimatul C., acestea nu au putut fi prezentate instanţelor.

Recurenţii-revizuenţi au reiterat aspectele din cererea de revizuire privind faptul că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită instanţa s-a pronunţat plus petita şi extra petita, cele privind istoricul litigiului, precum şi cele referitoare la demersurile efectuate de către aceştia pentru de obţine documentele despre care arată că reprezintă înscrisuri noi potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Au mai arătat că deşi au învederat în mod constant instanţelor excepţia lipsei calităţii active a reclamantului, abia la acest moment au intrat în posesia actelor doveditoare, despre care arată că au fost în imposibilitatea morală de a le prezenta, pentru că nu puteau formula apărări care să pornească de la premisa că toate documentele prezentate în faţa instanţei sunt false.

În mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire atât din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură, cât şi din cea a pct. 5 al aceluiaşi articol, în cauză existând serioase dubii că jurnalul de şedinţă prezentat ar fi contrafăcut (aspect ce justifică cererea de înscriere în fals).

În mod greşit revizuenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, în raport de care apreciază că se impune reducerea sau respingerea în totalitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 3021 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidenţiate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat, când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ori când criticile formulate nu au legătură cu considerentele deciziei atacate, calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu vizează soluţia adoptată prin decizia care a respins cererea de revizuire, ceea ce atrage nulitatea căii de atac astfel declarate.

Motivele de recurs nu fac referiri la soluţia respingerii cererii de revizuire şi nu arată care sunt argumentele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci expun nemulţumiri ale recurenţilor legate de modalitatea de soluţionare a fondului cauzei, fără nici o legătură cu considerentele deciziei recurate, în contextul în care prin această decizie a fost soluţionată o cerere de revizuire.

Prin memoriul de recurs sunt reiterate pe larg atât aspecte privind fondul pricinii, cât şi elemente ale cererii de revizuire (motive de revizuire) asupra cărora instanţa deja s-a pronunţat.

Astfel, după ce fac istoricul procesual al litigiului, recurenţii arată că documentele obţinute în anul 2018 (care nu ar fi putut fi obţinute în anul 2000) sunt determinate de datele contradictorii ce au reieşit din Dosarul nr. x/2016, în care s-a depus un certificat de naştere în care s-a menţionat un nume ce nu a apărut pe nici un alt înscris emit de vreo autoritate publică îndrituită să înregistreze presupusa adopţie.

Se mai arată că documentele pe care se bazează cererea de revizuire sunt anterioare pronunţării hotărârii, dar datorită falsei reprezentări transmise de intimatul C., acestea nu au putut fi prezentate instanţelor.

Sunt reluate motivele de revizuire privind faptul că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită instanţa s-a pronunţat plus petita şi extra petita, aspectele privind istoricul litigiului, precum şi cele referitoare la demersurile efectuate de către revizuenţi pentru de obţine documentele despre care arată că reprezintă înscrisuri noi potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Sunt reluate afirmaţiile potrivit cărora deşi au învederat în mod constant instanţelor excepţia lipsei calităţii active a reclamantului, revizuenţii abia la acest moment au intrat în posesia actelor doveditoare, despre care arată că au fost în imposibilitatea morală de a le prezenta, pentru că nu puteau formula apărări care să pornească de la premisa că toate documentele prezentate în faţa instanţei sunt false şi că în cauză există serioase dubii că jurnalul de şedinţă prezentat ar fi contrafăcut (aspect ce justifică cererea de înscriere în fals).

Se solicită înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, în raport de care revizuenţii apreciază că se impune reducerea sau respingerea în totalitate, fără a indica însă nelegalitatea săvârşită de instanţă în stabilirea acestei obligaţii.

Or, prin decizia recurată s-a luat act de renunţarea revizuenţilor A. şi B. la judecata cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 C. proc. civ. s-a constatat tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. s-a reţinut că înscrisurile depuse în susţinerea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu reprezintă înscrisuri noi în lumina textului legal invocat.

Criticile deduse judecăţii prin memoriul de recurs nu se raportează la considerentele deciziei atacate în ce priveşte analiza motivelor de revizuire, iar referitor la cheltuielile de judecată nu se arată în ce constă nelegalitatea acordării acestora.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual la conţinutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre.

Întrucât revizuenţii sunt părţi căzute în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul C. privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, dovedite cu chitanţa depusă la dosarul cauzei.

Pentru considerentele arătate, constatând şi că în speţă nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de revizuenţii B., A. împotriva Deciziei nr. 170 din 31 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă revizuenţii la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM