Involuntary psychiatric admission jurisdiction: direct family petition over medical unit referral rule

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Podu Turcului la data de 31.10.2018, petentul A. a solicitat luarea măsurii internării medicale nevoluntare faţă de fratele său, B., cu domiciliul în comuna Vultureni, sat Bosia, judeţul Bacău prin internarea acestuia la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri judeţul Iaşi.

Prin Sentinţa civilă nr. 74 din 27 noiembrie 2018, Judecătoria Podu Turcului a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi în baza prevederilor art. 61 alin. (6) din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Judecătoria Iaşi, prin Sentinţa civilă nr. 1933 din 26 februarie 2019, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. şi nu cele prevăzute de art. 61 alin. (6) din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, având în vedere că instanţa de judecată a fost sesizată direct de către fratele pacientului şi nu de conducerea unităţii medicale unde a fost internat pacientul.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă a soluţiona cauza de faţă este Judecătoria Podu Turcului, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată Judecătoriei Podu Turcului de la data de 31 octombrie 2018, petentul A., a solicitat luarea măsurii internării medicale nevoluntare faţă de fratele său, B., cu domiciliul în comuna Vultureni, sat Bosia, judeţul Bacău, prin internarea acestuia la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri judeţul Iaşi.

Dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă stabilită prin art. 61 alin. (6) din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 şi cea din dispoziţiile art. 114 C. proc. civ.

Este de reţinut că pentru demararea procedurii de internare nevoluntară a unei persoane este necesar ca un medic psihiatru abilitat să aprecieze că aceasta suferă de o tulburare psihică şi să considere că, din cauza acestei tulburări psihice, există un pericol iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane, iar în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.

În baza deciziei de internare nevoluntară, emisă de o comisie special constituită în acest sens, pacientul va fi internat nevoluntar iar conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, va înainta decizia judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză pentru confirmarea deciziei de internare nevoluntară.

Este adevărat că art. 61 alin. (6) din Legea nr. 487/2002 prevede că decizia de internare nevoluntară va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, însă în cauză instanţa de judecată nu a fost sesizată de către unitatea medicală ci direct de către fratele persoanei ce se solicită a fi internată.

Ca atare, în cauză nu este incident art. 61 alin. (6) din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, întrucât instanţa de judecată nu a fost sesizată de unitatea medicală, ci direct de către fratele persoanei a cărei internare nevoluntară se solicită, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Cum, în cauză, la data sesizării instanţei, domiciliul persoanei ocrotite se afla în localitate Podu Turcului, judeţul Bacău, urmează a fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana a cărei internare nevoluntară se solicită, şi anume Judecătoria Podu Turcului, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV