Inadmissibility of revision claims for ultra petita, lack of annulled supporting judgment, and non-contradictory rulings within the same procedural file

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 februarie 2019, revizuenta SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 47 din 17 ianuarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

În susţinerea cererii, după ce prezintă parcursul procesual al cauzei, revizuenta arată că prin decizia a cărei revizuire o solicită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat fără să administreze sau să pună în discuţia părţilor administrarea altor probatorii în afara celor existente în dosarul cauzei. Mai susţine că art. 496 C. proc. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul în care recursul a fost declarat admisibil în principiu, instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui", iar la alin. (2) "În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte". În articolul de lege imediat următor se arată şi limitele în care instanţa de recurs, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, poate proceda (...) "În caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când cauza va fi trimisă instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii. În cazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă".

Revizuenta susţine că deşi dispoziţiile procedurale menţionate sunt de strictă interpretare, nelăsând posibilitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să rejudece ea însăşi cauza, prin Decizia nr. 47/2019, aceasta a admis recursul formulat de reclamanta B. împotriva Deciziei nr. 1203A din 28.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a casat în parte decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de parata A. SA.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.

Cererea de revizuire, ca orice altă cerere de chemare în judecată, trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, revizuentul având obligaţia de a indica cazul de revizuire şi argumentele pentru care apreciază că se impune desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi refacerea judecăţii.

În speţa supusă analizei, revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care prin hotărârea dată asupra fondului, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Acest caz de revizuire este o aplicare a principiului disponibilităţii în procesul civil şi tocmai de aceea el nu se poate raporta decât la pretenţiile deduse judecăţii în mod concret de către părţi, prin cererile formulate. Prin urmare, în analizarea acestui motiv de revizuire trebuie avute în vedere limitele judecăţii, sub aspectul obiectului acesteia, determinate concret prin cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională ori prin cererea intervenienţilor; în raport de obiectul cererilor formulate, urmează a se stabili dacă instanţa s-a pronunţat ultra, extra sau minus petita.

Or, ceea ce invocă revizuenta în susţinerea motivului de revizuire analizat, nu este o pronunţate ultra, extra sau minus petita prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ci admiterea recursului reclamantei şi casarea în parte de către instanţa de recurs a hotărârii pronunţate de curtea de apel, în sensul respingerii apelului pârâtei SC A. SA, cu consecinţa menţinerii sentinţei tribunalului prin care pârâta a fost obligată la 5.146,35 euro daune materiale şi 300.000 euro daune morale.

Or, admiţând recursul reclamantei, instanţa nu s-a pronunţat plus, minus ori ultra petita, ci întocmai cu obiectul cererii de chemare în judecată prin care reclamanta solicitase obligarea pârâtei la 15.000 euro daune materiale şi 300.000. euro daune morale.

În consecinţă, motivul de revizuire formulat în temeiul pct. 1 al art. 509 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

Cel de al doilea motiv de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. are în vedere situaţia în care s-a casat s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, fiind aşadar, vorba despre o altă hotărâre, care a avut un rol determinant în adoptarea celei a cărei revizuire se solicită.

În cauză, se constată că această condiţie nu este îndeplinită, având în vedere că decizia revizuită a fost pronunţată de Înalta Curte în calea de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii pronunţate în apel de instanţa de apel în acelaşi dosar.

Ultimul motiv invocat de revizuentă încadrat în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac în temeiul articolului 509 pct. 8 C. proc. civ. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, faţa de susţinerile reprezentantului revizuentei în şedinţa publică din 2 aprilie 2019, în sensul că hotărârile pretins potrivnice ar fi hotărârea instanţei de apel şi decizia a cărei revizuire se solicită, condiţii impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât cele două hotărâri au fost pronunţate în acelaşi dosar în căi de atac diferite, respectiv una apel, iar cealaltă în recurs.

În concluzie, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., care prevăd, limitativ, condiţiile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 47 din 17 ianuarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Definitivă în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV