Prisoner's moral damages claim for denied funeral access barred by three-year extinctive prescription under Decree No. 167/1958

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 13.01.2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Galaţi, la plata sumei de 700 000 RON, cu titlu de daune morale, întrucât în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, nu i s-a permis să ia parte la înmormântarea mamei sale, decedată la 18.05.2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 754/28.06.2017 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Penitenciarul Galaţi şi s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, respingându-se acţiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect pretenţii, ca prescrisă.

Prin Decizia nr. 253/A din 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 757/28.06.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând judecarea dosarului întrucât, în cauză, nu este incident termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Recurentul-reclamant nu şi-a întemeiat, în drept, cererea de recurs.

Prin întâmpinarea formulată în cauză în termen legal, intimatul-pârât Penitenciarul Galaţi a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând că alegaţiile reclamantului cu privire la negocierea termenelor de prescripţie nu sunt motive de recurs, în sensul prevederilor C. proc. civ., respectiv nu sunt indicate motivele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 486 - 487 din Legea nr. 134/2010.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului potrivit dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate dacă criticile formulate de recurentul-reclamant se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În prezenta cauză, recurentul-reclamant, fără a indica, în mod expres, vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a criticat decizia instanţei de apel invocând că a fost privat de libertate din data de 11.09.2001 până în data de 22.12.2016, şi nu a avut la dispoziţie certificatul de deces al mamei sale, iar în aceste condiţii, în cauză, termenul de prescripţie nu poate fi de 3 ani, deoarece potrivit art. 2515 C. civ., termenele de prescripţie pot fi mărite sau reduse prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua durată să fie mai mică de 1 an şi nici mai mare de 10 ani. Recurentul mai arată că nu a fost consultat de către penitenciar sau de către instanţă pentru stabilirea termenului de prescripţie.

Înalta Curte reţine că aceste critici nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci constituie simple susţineri ale părţii, fără a se raporta, în concret, la considerentele reţinute de instanţa de apel, chestiuni care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

În mod corect, instanţa de apel a considerat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, având în vedere că faptul ilicit, cauzator de prejudicii a avut loc în perioada 20.05.2010 - 27.05.2010, înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ.. Iar potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Noul C. civ., actele şi faptele încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

Având în vedere şi efectele obligatorii ale Deciziei nr. 1/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 şi ale art. 6 alin. (4), art. 2512 şi art. 2513 din Legea nr. 287/2009, s-a stabilit că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011, se constată că, în mod judicios, instanţa de apel a invocat din oficiu această excepţie, pe care a admis-o, întrucât cererea introductivă a fost depusă la data de 13.01.2017, după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 şi 7 din Decretul nr. 167/1958.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate şi nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Aşa fiind, cum aspectele arătate de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 253/A din data de 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV