Land Vindication Claim Barred by Res Judicata; Ownership Retained by State-Recorded Commune

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea în revendicare imobiliară înregistrată la 18.10.2016 pe rolul Judecătoriei Lipova, sub nr. x/2016, reclamantul A. Bârzava a solicitat ca pârâta Comuna Bârzava, prin Primar, să fie obligată să îi restituie imobilul teren extravilan în suprafaţă de 244,34 ha înscris în CF nr. x, număr nou y, susţinând că este proprietar, iar pârâta îl deţine fără drept.

În motivare a arătat că este proprietar tabular al suprafeţei totale de 647 ha, din care 403,50 ha au fost reconstituite şi figurează în CF nr. x Bârzava, restul suprafeţei de 244,34 ha (înscrisă în CF nr. x Bârzava) fiind vegetaţie forestieră, ocupată de construcţii ce fac parte şi din intravilanul localităţii. Începând cu anul 1929 s-a procedat la dezmembrări, iar parcelele rezultate au fost renotate în cartea funciară în temeiul Deciziei nr. 41/1978 a Consiliului Popular Bârzava în favoarea fostului proprietar indicat ca fiind Statul Român, deşi terenurile nu fuseseră întabulate în favoarea acestuia.

În drept, a invocat art. 194 - 195 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 563 şi 566 din C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 140/9.02.2017, Judecătoria Lipova a reţinut că valoarea terenurilor în litigiu este de 484.770 RON, superioară celei de 200.000 RON, până la care competenţa de soluţionare a cererii ar reveni judecătoriei conform art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. şi a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, declinând competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, unde dosarul a fost înregistrat la 16.02.2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 90/31.05.2017, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a respins acţiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantul A. Bârzava în contradictoriu cu pârâtul Comuna Bârzava, reprezentată prin Primar.

Prin Decizia civilă nr. 6/17.01.2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul împotriva Sentinţei nr. 90/31.05.2017, formulat de reclamantul A. Bârzava în contradictoriu cu pârâtul Comuna Bârzava, reprezentată prin Primar.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că, pentru a reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", instanţa de fond, în mod legal, a reţinut că prin Decizia civilă nr. 1022/R/02.12.2009, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2009, a fost respinsă irevocabil plângerea formulată de reclamant în contradictoriu cu Comisiile de fond funciar Arad şi Bârzava, având ca obiect reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra aceluiaşi teren ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, pentru a admite recursul declarat de comisiile de fond funciar împotriva sentinţei prin care prima instanţă admisese cererea petentului (reclamantul din cauza de faţă), Tribunalul Arad a stabilit irevocabil în Dosarul nr. x/2009 faptul că deşi "(...) la dosar s-au depus copii ale extraselor de carte funciară individuale din care rezultă că persoane fizice, antecesorii membrilor A., au deţinut competinţe de păşune şi de pădure în diferite cote, suprafeţe înscrise în CF nr. x şi CF nr. x, este lipsit de relevanţă, cât timp CF nr. x Bârzava nu evidenţiază ca proprietar tabular A. (...) din nicio probă administrată nu rezultă calitatea de proprietar deposedat a A. şi nici nu s-a stabilit ce legătură există între acesta şi proprietarii de CF" (Decizia civilă nr. 1022/R/02.12.2009, fila x alin. (5) şi (6).

Instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care în litigiul astfel soluţionat reclamantul a solicitat reconstituirea propriului drept de proprietate asupra aceluiaşi teren ca şi în cauza de faţă şi a invocat (în condiţiile în care în cartea funciară era înscris ca titular al dreptului tot Statul Român) aceeaşi calitate ca şi în prezenta cerere de revendicare, lucrul judecat se opune examinării aceloraşi pretenţii în litigiul de faţă, cum în mod corect s-a constatat prin sentinţa apelată.

Privitor la susţinerile privind traducerea şi conţinutul înscrierilor de carte funciară, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 565 din C. civ., incident şi în situaţia acţiunii în revendicare formulată de reclamant, "în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară".

Or, cum imobilul revendicat este înscris în cartea funciară şi statul este înscris ca titular al dreptului de proprietate (reclamantul contestând modalitatea în care a fost făcută această înscriere, iar nu existenţa acesteia), instanţa de apel a considerat ca fiind nerelevante susţinerile din apel privind erori de traducere care, oricum, nu au vizat proprietarul actual de carte funciară.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. Bârzava, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că, în mod nelegal, instanţele de fond şi apel au respins acţiunea reţinând excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a intra în dezbaterea fondului, deoarece în cauză nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză.

În continuare, recurentul a precizat că, în cauză, nu poate opera prezumţia lucrului judecat întrucât chestiunea litigioasă din prezentul dosar nu este identică sau similară cu cea din dosarul anterior soluţionat.

Conchizând, recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de apel reţinând, în mod nelegal, că potrivit art. 565 C. civ., în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. În cazul acţiunii în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 563 C. civ., când ambele părţi invocă titluri de proprietate, instanţa trebuia să compare titlurile, dând eficienţă titlului mai bine caracterizat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a apreciat că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, şi anume cu nerespectarea art. 432 C. proc. civ., întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru invocarea excepţiei lucrului judecat.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant şi-a întemeiat criticile de nelegalitate pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., însă Înalta Curte arată că, aşa cum au fost formulate, criticile pot fi analizate doar din perspectiva art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la primul motiv de recurs şi anume că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a intra în dezbaterea fondului, Înalta Curte arată că această critică este nefondată, deoarece, în cauză, s-a reţinut, în mod expres, că nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 431 C. proc. civ.:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Spre deosebire de alin. (1) al art. 431 C. proc. civ., care dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat, alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Astfel, ceea ce a reţinut Curtea de apel a fost incidenţa, în cauză, a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În considerentele deciziei atacate, instanţa de apel a constatat că, pentru a reţine incidenţa, în cauză, a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., prima instanţă a arătat că prin Decizia civilă nr. 1022/R/02.12.2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2009, a fost respinsă irevocabil plângerea formulată de reclamantul A. Bârzava în contradictoriu cu Comisiile de fond funciar Arad şi Bârzava, având ca obiect reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra aceluiaşi teren ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, Tribunalul Arad a stabilit irevocabil în Dosarul nr. x/2009 că "faptul că la dosar s-au depus copii ale extraselor de carte funciară individuale din care rezultă că persoane fizice, antecesorii membrilor A., au deţinut competinţe de păşune şi pădure în diferite cote, suprafeţele înscrise în CF nr. x şi CF nr. x, este lipsit de relevanţă cât timp CF nr. x Bârzava nu evidenţiază ca proprietar tabular A. (...) din nicio probă administrată nu rezultă calitatea de proprietar deposedat a A. şi nici nu s-a stabilit ce legătură există între acesta şi proprietarii de CF" (Decizia civilă nr. 1022/R/02.12.2009, fila x alin. (5) şi (6)".

Or, în condiţiile în care în litigiul astfel soluţionat reclamantul a solicitat reconstituirea propriului drept de proprietate asupra aceluiaşi teren ca şi în cauza de faţă şi a invocat (în condiţiile în care în cartea funciară era înscris ca titular al dreptului tot Statul Român) aceeaşi calitate a sa ca şi în prezenta cerere în revendicare, lucrul judecat se opune examinării aceloraşi pretenţii în litigiul de faţă, cum în mod corect s-a stabilit prin decizia apelată.

Aşadar, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat, în sensul de excepţie procesuală absolută, de fond şi peremptorie, ci a fost reţinut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că dezlegarea dată de Tribunalul Arad prin Decizia nr. 1022/R/02.12.2009 nu poate fi contrazisă de judecată de faţă, astfel că ea se impune ca o chestiune prejudicială deja dezlegată şi în cadrul acestui dosar.

Prin urmare, această problemă de drept privind dovada dreptului de proprietate în raport de situaţia de carte funciară a fost deja analizată prin Decizia nr. 1022/R/02.12.2009, iar în lipsa unui alt titlu de proprietate exhibat de recurentul-reclamant A. Bârzava, dezlegarea dată în decizia menţionată anterior se impune şi în acest dosar.

În consecinţă, criticile recurentului-reclamant potrivit cărora, în cauză, nu poate opera prezumţia lucrului judecat întrucât chestiunea litigioasă din prezentul dosar nu este identică sau similară cu cea din dosarul x/2009, vor fi înlăturate faţă de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei 1022/R/02.12.2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2009.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-reclamant în sensul că instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, dispoziţiile art. 565 C. civ., în detrimentul dispoziţiilor art. 563 C. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, deci nu a soluţionat pe fond acţiunea în revendicare imobiliară, ci a avut în vedere dispoziţiile art. 565 C. civ., exclusiv din perspectiva dovezii dreptului de proprietate exhibate de reclamant. Or, cum imobilul revendicat este înscris în cartea funciară şi statul este înscris ca titular al dreptului de proprietate, în mod corect, instanţa de apel a arătat că sunt nerelevante susţinerile privind erori de traducere, care oricum nu vizează proprietarul de carte funciară.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. Bârzava împotriva Deciziei civile nr. 6 din data de 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. Bârzava împotriva Deciziei nr. 6 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV