Request to supplement judgment for litigation costs dismissed; inadmissible appeal does not trigger cost reimbursement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the request to supplement the operative part of its prior Decision No. 267/13 February 2019, which had previously dismissed the appellants' appeal as inadmissible, thereby leaving that initial dismissal in force. The dispute concerned a procedural request to add an award of litigation costs to the judgment after the appellate court had rejected a cassation appeal on the grounds of inadmissibility; the applicants, who had lost the underlying proceedings, argued that the omission of a costs award was a procedural gap requiring completion. Relying on Article 2812(1) and Article 274(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that while a motion to complete a judgment must be filed within the time limit for appeal, a party whose appeal is dismissed as inadmissible does not have the right to claim reimbursement of their own litigation costs, and the applicants failed to demonstrate that they had incurred any justifiable costs in the subject case to warrant such an award.
Legislator headnote
AI generatedart. 2812 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ; Request to supplement judgment for litigation costs dismissed; inadmissible appeal does not trigger cost reimbursement: 267/13 February 2019, which had previously dismissed the appellants' appeal as inadmissible, thereby leaving that initial dismissal in force. The dispute concerned a procedural request to add an award of litigation costs to the judgment after the appellate court had rejected a cassation appeal on the grounds of inadmissibility; the applicants, who had lost the underlying proceedings, argued that the omission of a costs award was a procedural gap requiring completion. Relying on Article 2812(1) and Article 274(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that while a motion to complete a judgment must be filed within the time limit for appeal, a party whose appeal is dismissed as inadmissible does not have the right to claim reimbursement of their own litigation costs, and the applicants failed to demonstrate that they had incurred any justifiable costs in the subject case to warrant such an award.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the decision to establish that the party which loses the case must bear the litigation costs, used to deny the request for cost reimbursement.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 1132 din 06.06.2018, pronunţată de Judecătoria Reghin în Dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Reghin, formulată de petenţii A., B., C. şi D.
Prin Decizia civilă nr. 72 din 03.07.2018, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele A. Mureş, C. şi D., prin curator C., împotriva încheierii civile sus-menţionate.
Împotriva acestei decizii, recurenta A. Mureş a declarat recurs, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Târgu Mureş în vederea soluţionării acestei căi de atac.
Prin Decizia nr. 99 R din 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, recursul recurentei.
Această din urmă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamanţii A. şi B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30.10.2018.
Prin Decizia nr. 267 din 13 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 99 R din 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Ulterior, la data de 21 februarie 2019, petenţii A. şi B. au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 267 din 13 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 267/13 februarie 2019 este formulată în termenul legal, întrucât decizia menţionată anterior a fost pronunţată la 13.02.2019, iar petenţii au formulat cererea ce face obiectul prezentului dosar, la data de 21.02.2019, cu respectarea termenului de 15 zile de la pronunţare.
Textul legal îşi găseşte aplicabilitatea în situaţia omisiunii instanţei de a soluţiona un capăt de cerere, indiferent de natura lui, capete principale sau accesorii, cereri conexe sau incidentale.
Prin hotărârea obiect al cererii de completare dispozitiv a fost respins recursul declarat de reclamanţii A. şi B., ca inadmisibil. Potrivit art. 274 alin. (1) "Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul fiind obligată să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de partea care a câştigat procesul, nicidecum să aibă dreptul la restituirea propriilor cheltuieli efectuate în procesul pe care l-a pierdut.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea, cât şi cheltuielile efectuate de adversarul său, în măsura în care acesta le solicită.
În speţă, Înalta Curte constată că prin cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 267 din 13 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 se reclamă omisiunea de a fi acordate cheltuielile de judecată, însă respingerea recursului, ca inadmisibil, nu îi dă dreptul părţii care a pierdut să solicite restituirea cheltuielilor efectuate de aceasta în proces.
Mai mult, din analizarea dosarului în cauză, se observă că petenţii nu au efectuat cheltuieli de judecată în Dosarul nr. x/2018.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge cererea formulată de petenţii A. şi B. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 267 din 13 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 267 din data de 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petenţii A. şi B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2019.
Procesat de GGC - GV