Negative conflict of jurisdiction in divorce proceedings: territorial competence under Art. 915 C. proc. civ. based on the defendant's domicile when the last common residence is not in either court's circumscription
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Iași District Court, thereby rejecting the competing claims of the Bucharest Sector 5 Court. The dispute concerned a divorce petition where the two courts had previously disclaimed territorial competence in opposite directions: the Iași court initially declined jurisdiction arguing the plaintiff resided in Italy and the defendant's address was unknown, while the Bucharest court subsequently declined based on evidence that the defendant actually resided in Iași County. Relying on Article 915 of the Code of Civil Procedure, the High Court determined that the competent jurisdiction is that of the defendant's domicile when the last common residence is no longer shared or unknown, finding conclusive evidence—including a social investigation and the defendant's response—that the defendant maintained a legal and factual domicile in Iași, thus establishing the Iași Court as the sole competent body for the divorce proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 915 C. proc. civ, art. 107 alin. (2) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in divorce proceedings: territorial competence under Art. 915 C. proc. civ. based on the defendant's domicile when the last common residence is not in either court's circumscription: Se observă că instanţele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 C. proc. civ., prin circumstanţiere la domiciliul pârâtului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea de divorţ înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 9 iunie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B., desfacerea căsătoriei încheiată la 23 octombrie 2004, din culpa exclusivă a pârâtului; acordarea autorităţii părinteşti exclusive asupra copiilor şi neacordarea programului de vizită; stabilirea locuinţei copiilor la domiciliul reclamantei; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere a minorilor de la data promovării acţiunii şi revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
Prin Sentinţa nr. 3945 din 30 martie 2018, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect divorţ, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
În esenţă, făcând aplicarea art. 915 C. proc. civ. şi constatând că la data formulării cererii, reclamanta locuia în Italia, iar pârâtul nu avea locuinţa cunoscută, precum şi că în speţă nu s-a făcut dovada că locuinţa comună a părţilor sau a vreuneia dintre ele se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin Sentinţa nr. 594 din 31 ianuarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei competente să-l soluţioneze, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a constatat că la data sesizării instanţei, pârâtul locuia efectiv în raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, respectiv în satul Glodenii Gândului, comuna Ţibăneşti, judeţul Iaşi, unde a fost şi ultima locuinţă comună a soţilor.
Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 915 şi art. 107 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanţelor are ca obiect o cerere de divorţ.
Se observă că instanţele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 C. proc. civ., prin circumstanţiere la domiciliul pârâtului.
Astfel, norma de competenţă în materia divorţului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. În teza a doua a menţionatului articol se stipulează că în situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.
În speţă, se constată, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul Judecătoriei Iaşi coroborate cu susţinerile părţilor, că pârâtul locuieşte în satul Glodenii-Gândului, comuna Ţibăneşti, judeţul Iaşi, fiind plecat sporadic în străinătate.
Acest aspect este întărit şi prin ancheta socială nr. 9015 din 22 august 2018 efectuată de Primăria comunei Ţibăneşti, judeţul Iaşi, din care reiese că pârâtul B. are domiciliul legal şi în fapt în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, precum şi din întâmpinarea formulată în cauză de pârât.
Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2019.
Procesat de GGC - GV