Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 587/2019 AI generated

Negative jurisdictional conflict over forced execution resolved: Tulcea Court competent as debtor lacks Romanian domicile

Case Number Decizia nr. 587/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Court Costs No costs imposed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict, ruling in favor of the Tulcea Court (Judecătoria Tulcea), which is now competent to hear the creditor's application for authorization of forced execution against the debtor. The dispute arose when the Tulcea Court declined jurisdiction to the Buftea Court based on the debtor's alleged domicile in Voluntari, while the Buftea Court declined it back, finding the debtor had no domicile in Romania and the creditor's seat was in Tulcea. The Court applied Article 651(1) second sentence of the Civil Procedure Code, which provides that if the debtor's domicile or seat is not in Romania at the time the enforcement body is seised, jurisdiction lies with the court in whose district the creditor's domicile or seat is located; since the debtor had no domicile in Romania (confirmed by official records) and the creditor's seat was in Tulcea, the Court definitively assigned the case to the Tulcea Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 666 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 622 alin. (2) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict over forced execution resolved: Tulcea Court competent as debtor lacks Romanian domicile: The dispute arose when the Tulcea Court declined jurisdiction to the Buftea Court based on the debtor's alleged domicile in Voluntari, while the Buftea Court declined it back, finding the debtor had no domicile in Romania and the creditor's seat was in Tulcea. The Court applied Article 651(1) second sentence of the Civil Procedure Code, which provides that if the debtor's domicile or seat is not in Romania at the time the enforcement body is seised, jurisdiction lies with the court in whose district the creditor's domicile or seat is located; since the debtor had no domicile in Romania (confirmed by official records) and the creditor's seat was in Tulcea, the Court definitively assigned the case to the Tulcea Court.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction domicile enforcement decision e-justice Civil Procedure Code negative decision

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Main ground for settling the negative conflict of jurisdiction in favor of Judecătoria Tulcea.

Art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Applied to determine the competent court based on the creditor's seat since the debtor had no domicile in Romania.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 1 februarie 2019, sub nr. x/2019, Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B., ca urmare a cererii formulate de creditorul Cabinet Individual de Avocat C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 23 februarie 2018.

Judecătoria Tulcea, prin Sentinţa civilă nr. 293 din data de 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) raportat la art. 666 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că domiciliul debitoarei este în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, localitate care se află în raza de competenţă a Judecătorie Buftea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 13 februarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Încheierea nr. 1764 din data de 19 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buftea a dat eficienţă dispoziţiilor art. 651 şi art. 666 C. proc. civ. şi a reţinut că, potrivit înregistrărilor în evidenţele populaţiei, debitoarea nu are un domiciliu stabil în ţară, iar sediul creditorului se află în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Buftea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, iar conflictul negativ de competenţă a fost generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire domiciliul debitoarei, Judecătoria Tulcea reţinând că acesta se află în localitatea Voluntari, în timp ce Judecătoria Buftea a constatat că debitoarea nu are un domiciliu stabil în România.

Potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B., ca urmare a cererii formulate de creditorul Cabinet Individual de Avocat C.

Din perspectiva textelor de lege anterior menţionate, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite se impune a se efectua verificări cu privire la domiciliul debitoarei, la data sesizării organului de executare.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 23 februarie 2018, care reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost iniţiată executarea silită, se menţionează că debitoarea B. are domiciliul în Austria.

Totodată, la dosarul Judecătoriei Tulcea, se află depus rezultatul verificărilor efectuate, la data de 28 ianuarie 2019, în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, potrivit căruia debitoarea nu are un domiciliul în România.

Având în vedere că data sesizării organului de executare este 23 ianuarie 2019, astfel cum rezultă din menţiunea de pe cererea de executare silită, Înalta Curte a procedat la propriile verificării în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, în urma acestora rezultând că, începând cu data de 17 mai 2017, debitoarea B. nu are domiciliul în România.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., competenţa de soluţionare a prezentei cereri de încuviinţare a executării silite aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială, la data sesizării organului de executare, îşi are domiciliul, sau, după caz, sediul creditorul.

Din cuprinsul cererii de executare silită, rezultă că, la data sesizării organului de executare, sediul creditorului Cabinet individual de avocat C. este în municipiul Tulcea, Judeţul Tulcea.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, în a cărei circumscripţie teritorială, la momentul sesizării organului de executare, are sediul creditorul Cabinet individual de avocat C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2019.

Procesat de GGC - GV