Negative jurisdictional conflict over disjoined counterclaim: Statutory extension of jurisdiction to incidental proceedings under Art. 123 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 5 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G. şi H., să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la suprafaţa de 4,73 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. x/1994, situată pe raza comunei Horodniceni, judeţul Suceava, prin formarea şi atribuirea loturilor în natură, potrivit cotelor cuvenite fiecăreia dintre părţi, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 6 noiembrie 2017, pârâţii C., D., F., G. şi H. au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională, pârâţii C., D., F., G. şi H. au învestit instanţa cu mai multe capete de cerere: tăgada paternităţii numiţilor I. şi F.; stabilirea paternităţii pe cale judecătorească privind pe numiţii I., J. şi F.; stabilirea rudeniei pârâţilor C., D., G. şi H., în calitate de nepoţi de fraţi predecedaţi cu reclamanta; stabilirea că sunt copiii legitimi ai lui K., respectiv nepoţii, şi că au calitate de moştenitori legali ai defunctului K. reclamanta A. şi pârâţii F., C., D., F., G. şi H.

De asemenea, au solicitat modificarea titlurilor de proprietate nr. x din data de 8 mai 1996 şi nr. 1127 din data de 6 decembrie 1994, anularea certificatului de moştenitor nr. x/1982 şi completarea acestuia, anularea în parte a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 760/1983 şi completarea acestuia, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Fălticeni a disjuns cererea reconvenţională şi a trimis cererea la procedura prealabilă, cu formarea unui nou dosar având ca obiect "tăgadă paternitate, recunoaştere paternitate, modificare titlu proprietate şi anulare certificat moştenitor".

Cererea a fost înregistrată la data de 2 februarie 2018 la Judecătoria Fălticeni sub nr. x/2018, reclamanţi fiind C., D., F., G. şi H., pârâtă fiind A..

La data de 25 mai 2018, reclamanţii au depus la dosar cerere precizatoare a acţiunii, prin care au invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Fălticeni, susţinând că soluţionarea pricinii este de competenţa instanţei de la domiciliul pârâtei A., care este în municipiul Bucureşti, str. x.

Prin urmare, au apreciat că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este competentă să judece litigiul şi au solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

La termenul de judecată din data de 29 mai 2018, în raport de solicitarea formulată de avocatului reclamanţilor, Judecătoria Fălticeni a dispus citarea în cauză, în calitate de reclamanţi, a numiţilor E. şi B.

Prin Sentinţa civilă nr. 1341 din data de 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Fălticeni a disjuns capetele de cerere având ca obiect modificare titlu de proprietate, anulare certificat moştenitor şi ieşire din indiviziune de capetele de cerere privind tăgadă paternitate, stabilire paternitate, stabilire rudenie, cu formarea unui alt dosar.

A admis excepţia de necompetenţă teritorială de soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect "tăgadă paternitate, stabilire paternitate, stabilire rudenie" şi a declinat competenţa soluţionării cauzei formulate de reclamanţii B., E., C., D., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a dispune declinarea competenţei de soluţionare a pricinii, Judecătoria Fălticeni a reţinut că domiciliul pârâtei A. este în municipiul Bucureşti, str. x, sector 6 şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 2 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus rectificarea citativului în sensul că reclamanţii B. şi E. sunt scoşi din cauză.

Totodată, a pus în vedere reclamanţilor să precizeze în scris, indicând temeiul în fapt şi în drept pentru fiecare persoană pentru care se solicită stabilirea paternităţii, faţă de cine se solicită să se stabilească paternitatea şi în contradictoriu cu cine înţeleg să se judece.

În şedinţa din data de 22 februarie 2019, instanţa a reţinut că, faţă de cadrul procesual indicat la acel moment, se impune verificarea competenţei şi, în temeiul art. 123 C. proc. civ., a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 1283 din data de 22 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., L., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Judecătoriei Fălticeni, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că cererea de tăgadă paternitate şi stabilire paternitate a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni ca reconvenţională, şi deci ca o cerere incidentală, în Dosarul nr. x/2017, fapt pentru care, chiar şi în situaţia disjungerii acesteia şi a formării unui nou dosar, în temeiul art. 123 C. proc. civ., Judecătoria Fălticeni este instanţa care a rămas competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze Dosarul nr. x/2018, nou format, chiar dacă acest dosar ar fi de competenţa teritorială a altei instanţe, astfel cum arată teza finală a art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Fălticeni şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze, iar conflictul negativ de competenţă a fost generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de competenţă aplicabilă în speţă, Judecătoria Fălticeni făcând aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dat eficienţă dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din acelaşi cod.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

Astfel, dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale sunt imperative şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială.

În speţă, reclamanţii din prezentul litigiu au formulat cerere reconvenţională în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017, cerere care a fost disjunsă, prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Fălticeni, formându-se un nou dosar, respectiv Dosarul nr. x/2008.

Ulterior, instanţa învestită cu soluţionarea cererii reconvenţionale a disjuns capetele de cerere având ca obiect modificare titlu de proprietate, anulare certificat moştenitor şi ieşire din indiviziune de capetele de cerere cu privire la a căror competenţă de soluţionare s-a ivit prezentul conflict (tăgadă paternitate, stabilire paternitate, stabilire rudenie), cu formarea unui alt dosar.

Prin urmare, reclamanţii au învestit Judecătoria Fălticeni cu soluţionarea capetelor de cerere asupra cărora poartă conflictul negativ de competenţă prin formularea cererii reconvenţionale în Dosarul nr. x/2017.

Cererea reconvenţională reprezintă, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ., o cerere incidentală.

Caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că se judecă de către instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvenţională ar fi fost de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca o cerere principală.

Prorogarea legală de competenţă produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală şi cererea reconvenţională se soluţionează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui nou dosar, art. 123 alin. (1) nefăcând distincţie între diferitele situaţii de soluţionare a cererii reconvenţionale în raport cu cererea principală şi nici nu este prevăzută în mod expres o normă derogatorie de la această regulă pentru ipoteza disjungerii cererii reconvenţionale, astfel încât, în acest ultim caz, art. 123 alin. (1) este aplicabil.

De asemenea, prin judecarea sa separată, cererea reconvenţională păstrează caracterul incidental în raport cu cererea principală, dobândit prin formularea în condiţiile art. 209 C. proc. civ., neputând fi considerată o cerere introductivă de instanţă, în sensul art. 30 alin. (3) C. proc. civ. O derogare de la această regulă ar fi trebuit prevăzută în mod expres de către legiuitor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din această perspectivă, verificarea competenţei instanţei sesizate de către reclamant, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., poate viza doar cererea principală, nu şi cererile accesorii şi incidentale, în privinţa cărora este aplicabil art. 123 alin. (1) din acelaşi cod.

Astfel, din moment ce Judecătoria Fălticeni a apreciat că este competentă a soluţiona cererea principală, a rămas învestită şi cu soluţionarea cererii reconvenţionale, fără a fi posibilă verificarea distinctă a competenţei de soluţionare a acestei cereri incidentale.

Prin urmare, în cauză, judecarea cererii reconvenţionale este de competenţa instanţei competente să soluţioneze cererea principală, respectiv Judecătoria Fălticeni, întrucât operează prorogarea legală de competenţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2019.

Procesat de GGC - GV