Negative jurisdiction conflict resolved: Service contracts voiding case assigned to sighetu marmaţiei first-instance court.

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 04.10.2016, sub nr. x/2017, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor, A., B., C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractelor civile nr. 928/16 martie 2009 şi nr. 1039/4 mai 2009, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În motivarea cererii s-a arătat că prin raportul de evaluare nr. 37.563/G/11/13 octombrie 2015 s-a constatat că pârâtul A. nu a respectat regimul privind conflictului de interese prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003 întrucât a semnat, în calitate de beneficiar, contractul cu sora şi fiul său, în calitate de prestatori pentru servicii, în funcţia de consilier, respectiv referent în cadrul Biroului - Circumscripţia electorală nr. 26.

Raportul de evaluare nu a fost contestat şi, prin urmare, actele încheiate cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese vor fi sancţionate, potrivit art. 23 din Legea nr. 171/2016, cu nulitatea.

Prin Sentinţa civilă nr. 113 din 04.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia litigii de muncă.

Prin încheierea civilă din 03.10.2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/100.2018, s-a dispus scoaterea de pe rolul completului de judecată a dosarului şi trimiterea acestuia la secţia I civilă a Tribunalului Maramureş, în vederea repartizării aleatorii între completele specializate pe litigii de muncă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1396 din 14.12.2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, apreciindu-se că litigiul nu este unul de muncă, ci unul civil întrucât cele două contracte a căror nulitate se solicită au o natură civilă, neavând caracterul unor contracte individuale de muncă.

La Judecătoria Sighetu Marmaţiei, cauza a fost înregistrată la data de 15.01.2019 sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa civilă nr. 391 din 12 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu. S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă în privinţa cererii formulate de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, atât cu Curtea de Apel Cluj, cât şi cu Tribunalul Maramureş. S-a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea de îndată a dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii instanţei competente.

În considerentele hotărârii s-a reţinut faptul că, prin încheierea civilă din data de 15.02.2017, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui recurs în interesul legii prin care să se stabilească competenţa de soluţionare a chestiunii de drept referitoare la stabilirea instanţei competente să judece acţiunile având ca obiect anularea contractului de muncă sau a contractului civil ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat că există un conflict de interese.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 10/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 840/24.10.2017, prin care s-a stabilit că natura actului este decisivă în stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea în anulare.

Având în vedere că instanţa mai întâi sesizată de către Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti, în baza legii speciale nr. 176/2010, Curtea de Apel Cluj, ca instanţă de contencios administrativ fiscal, iar apoi Tribunalul Maramureş, care a fost sesizat cu un litigiu de muncă, şi-au declinat succesiv competenţa de soluţionare a cauzei, iar Tribunalul Maramureş a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, apreciind că este o acţiune în pretenţii, de natură civilă, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a constatat ivit conflictul negativ atât cu Curtea de Apel Cluj, cât şi cu Tribunalul Maramureş, astfel că, în baza art. 133 şi art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea de îndată a dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii instanţei competente.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor nr. x/16 martie 2009 şi nr. 1039/4 mai 2009, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin Decizia nr. 10/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 840/24.10.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenţia Naţională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului".

Prin urmare, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui contract, formulată de Agenţia Naţională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese, este necesară stabilirea naturii juridice a acestuia, în sensul dacă este de natură civilă sau are caracterul unui contract individual de muncă.

În speţă, actele încheiate cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese pentru care se solicită, potrivit art. 23 din Legea nr. 171/2016, să se constate nulitatea absolută, sunt contractele nr. x/16.03.3009 şi nr. 1039/04.05.2009 încheiate de pârâtul A. cu persoanele fizice B. şi C.

Potrivit acestor contracte, pârâţii B., C. au fost angajaţi pe o perioadă determinată cuprinsă între data de 16.03.2009, respectiv 05.05.2009, şi data încheierii mandatului de deputat al pârâtului A.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil; în cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaţilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaţilor sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputaţii sau senatorii în cauză şi persoana fizică.

În acest sens, art. 5 alin. (6) din Normele privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori în circumscripţiile electorale, aprobate prin Hotărârea nr. 1/2006, prevede că: "În cadrul birourilor se pot angaja personal cu contract de muncă pe perioadă determinată, potrivit nomenclatorului funcţiilor prevăzut în anexa nr. 5, sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, cărora li se stabilesc atribuţii şi răspunderi potrivit legii. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi statutului deputaţilor şi senatorilor, încadrarea se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaţilor/Senatului, după caz, la propunerea deputaţilor/senatorilor în cauză. Cererea de încadrare în muncă pe durată determinată vizată de secretarul general al Camerei Deputaţilor/Senatului se va depune la Direcţia pentru resurse umane şi salarizare, respectiv la Direcţia resurse umane şi paşapoarte, anterior începerii raporturilor de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8."

Analizând cele două contracte a căror nulitate se solicită, prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că acestea au fost încheiate în mod direct între pârâtul A., în perioada exercitării mandatului de deputat, şi pârâţii B. şi C. Modelul de contract utilizat a fost cel cuprins în anexa nr. 7 la Normele privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori în circumscripţiile electorale, norme aprobate prin Hotărârea nr. 1/2006, contract care are ca obiect prestări servicii.

Contractul de prestări servicii este un contract civil, fiind guvernat de dispoziţiile de drept comun, spre deosebire de contractul de muncă, ce este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003.

Or, este evident că intenţia părţilor a fost aceea de a încheia un contract de natură civilă.

Se reţine, de altfel, faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a calificat cele două contracte ca având o natură civilă, acestea fiind, de altfel, intitulate "contract civil".

În consecinţă, litigiului de faţă nu îi sunt aplicabile prevederile referitoare la contractele de muncă, cele două contracte a căror nulitate se solicită având natură civilă, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmând a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamanta urmărind prin prezentul demers procesual să obţină anularea unor acte civile încheiate cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese.

Văzând dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. şi având în vedere valoarea celor două contracte, Înalta Curte constată că cererea este de competenţa materială a judecătoriei, iar în materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În considerarea celor ce preced, constatând că pârâţii A., B., C. domiciliază în Sighetu Marmaţiei, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor, A., B. şi C., în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2019.

Procesat de GGC - GV