Competence to adjudicate a motion for transfer of venue based on legitimate suspicion against a prosecutor's office attached to an appellate court

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 februarie 2019, petenta A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa.

În cuprinsul cererii, petenta a arătat că îşi întemeiază cererea pe motive de bănuială legitimă, având în vedere circumstanţele procesului, constând în faptul că pârâţi sunt două instituţii cu rol deosebit în realizarea justiţiei, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa.

În drept a invocat dispoziţiile art. 140 şi urm. C. proc. civ.

Prioritar, Înalta Curte reţine că, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, pricina ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data de 23 martie 2015, aşadar, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

Prin urmare, prezenta cerere de strămutare este supusă noilor norme de procedură civilă şi va fi analizată prin raportare la aceste prevederi legale.

Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia (...)", iar conform alin. (2) al aceluiaşi text legal, "cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

În cauză, în cuprinsul cererii de strămutare, petenta nu formulează susţineri care ar putea fi circumscrise unor motive de siguranţă publică de natură să atragă competenţa de soluţionare a cererii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, oricum, aceasta nu avea legitimarea procesuală activă pentru a formula o atare cerere, în considerarea art. 141 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ.

Invocarea, de către petentă, a faptului că parte în cauză este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, nu atrage competenţa de soluţionare a cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 169/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 353 din 09.05.2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului.

Or, în speţă, se constată că prevederile deciziei nu se aplică cererii de strămutare formulate de petentă, calitatea de parte în proces aparţinând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi nu curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului.

Prin urmare, reţinând invocarea de către petentă a unor motive de bănuială legitimă şi împrejurarea că cererea este formulată cu privire la un dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererilor conexate în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta A., privind strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Constanţa, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2019.

Procesat de GGC - GV