Jurisdictional conflict over court staff member’s claim against employer court under mandatory territorial incompetence rule

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 07.03.2018 sub numărul 5.648/212/2018, contestatoarea A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, să dispună anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. 333507/11.02.2018, emisă de intimat pentru realizarea pe cale de executare silită a creanţei în cuantum de 458 de RON, precum şi a tuturor titlurilor executorii menţionate în cuprinsul acestei adrese; încetarea executării silite; obligarea intimatei la restituirea către aceasta a sumei de 458 de RON, realizată prin poprirea contestată; suspendarea executării silite contestate până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 215 şi art. 260, 261 C. proc. fisc. , aprobat prin Legea nr. 207/2015.

Prin Sentinţa nr. 5593 din 23 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

În considerentele hotărârii se arată că în ipoteza în care un grefier învesteşte cu o cerere instanţa la care îşi desfăşoară activitatea - instanţă care este competentă general, material şi teritorial să-i soluţioneze cauza - cu nesocotirea, însă, a dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) coroborate cu alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa teritorială izvorând din această nesocotire a dispoziţiei legale este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiţiei, putând fi astfel invocată, în condiţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ, şi de instanţă, din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, astfel cum este cazul în speţă.

Aplicând dispoziţiile normative precizate situaţiei de fapt stabilite în cauză, instanţa a apreciat că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa este întemeiată şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei Judecătoriei Feteşti, instanţă de acelaşi grad cu Judecătoria Constanţa situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Constanţa, cu motivarea că, deşi în temeiul art. 651 alin. (1) teza I şi al art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi al art. 260 alin. (4) C. proc. fisc. , Judecătoria Constanţa ar fi fost competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, cu toate acestea, faţă de calitatea reclamantei (debitoare-contestatoare) de grefier arhivar al Judecătoriei Constanţa la momentul sesizării instanţei cu prezenta cerere introductivă de instanţă, Judecătoria Constanţa este necompetentă teritorial absolut a soluţiona cererea pendinte, fiind obligatorie, în temeiul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sesizarea unei judecătorii situate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Constanţa, cea în care este situată Judecătoria Constanţa.

Prin Sentinţa nr. 1017 din 30 august 2018, Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Instanţa a reţinut că, întrucât în circumscripţia Judecătoriei Feteşti nu se află nici domiciliul reclamantei, nici sediul pârâtei, nici nu se efectuează acte de executare silită, iar părţile nu au solicitat judecarea cauzei la Judecătoria Feteşti, aşa cum prevede art. 127 C. proc. civ., instanţa nu poate fi legal învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, astfel că a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Feteşti a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care, potrivit adeverinţei aflate la dosarul Judecătoriei Constanţa, la data formulării contestaţiei la executare contestatoarea avea calitatea de grefier la Judecătoria Constanţa.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, faţă de calitatea contestatoarei de grefier la Judecătoria Constanţa, în cauză sunt prevalente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. faţă de prevederile anterior menţionate, fiind dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul care are calitatea de reclamant, situaţie ce se regăseşte în speţă.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării contestaţiei la executare:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că:

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Potrivit Deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Ulterior, prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a statuat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificaţie întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea grefierul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

În situaţia în care reclamantul ce are calitatea de grefier se adresează instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, necompetenţa teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., excepţie absolută, trebuie invocată de părţi sau de instanţă la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În prezentul dosar Judecătoria Constanţa, la primul termen de judecată, anume 23 mai 2018, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Feteşti, instanţă de acelaşi grad cu Judecătoria Constanţa situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Constanţa.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi ţinând seama deopotrivă de calitatea contestatoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Constanţa, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 martie 2019.

Procesat de GGC - GV