Conflict of jurisdiction over cattle sale payment obligation: Application of general domicile rule vs. contractual performance location

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa la data de 29 ianuarie 2018, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 50.000 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea animalelor (22 capete bovine) vândute acestora la data de 23 ianuarie 2015 şi pe care aceştia cu rea credinţă refuză să o mai achite.

Judecătoria Reşiţa, prin Sentinţa nr. 1770 din data de 27 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi a reţinut că obligaţia de predare a bovinelor s-a executat la locul încărcării acestora, iar obligaţia de plată a acestora trebuie să se realizeze la locul descărcării acestora, adică în localitatea Coşoveni, jud. Dolj.

În consecinţă, în ceea ce priveşte instanţa competentă, instanţa a arătat că Judecătoria Craiova este judecătoria în circumscripţia căreia se află locul destinaţiei bovinelor unde reclamanta solicită executarea unei obligaţii de plată, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Judecătoria Craiova, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 329 din data de 16 ianuarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Reşiţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Chiar dacă pârâta B. a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale întemeiate pe dispoziţiile art. 107 şi 112 din C. proc. civ. (pârâta are domiciliul în Craiova) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., instanţa a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi cu menţiunile din Angajamentul din data de 23 ianuarie 2015, că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Reşiţa, ca instanţa în a cărei rază teritorială se află locul prevăzut în contract pentru executarea în parte a obligaţiei de plată a preţului (20.000 de RON achitaţi la momentul întocmirii angajamentului în Comuna Berzovia, Sat Fizeş), întrucât reclamanta a ales una din instanţele competente alternativ să soluţioneze cauza, anume Judecătoria Reşiţa.

S-a arătat că excepţia de necompetenţă teritorială întemeiată pe dispoziţiile art. 107 şi 112 din C. proc. civ. prin care se solicita declinarea competenţei către Judecătoria Craiova trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată, în condiţiile în care reclamanta avea posibilitatea să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente, lucru pe care l-a făcut, formulând acţiunea la Judecătoria Reşiţa şi ca atare pârâta nu putea invoca necompetenţa instanţei şi declinarea competenţei către instanţa de la domiciliul ei, Judecătoria Craiova.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 50.000 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea animalelor (22 capete bovine) vândute acestora la data de 23 ianuarie 2015 şi pe care aceştia cu rea-credinţă refuză să o mai achite.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reşiţa în soluţionarea cauzei, având în vedere că domiciliul pârâtei B. se află în municipiul Craiova şi că executarea obligaţiei a avut loc în localitatea Coşoveni, jud. Dolj, arătând că Judecătoriei Craiova îi aparţine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte reţine că în înscrisul intitulat "Angajament" încheiat între A. şi C., aflat la dosarul Judecătoriei Reşiţa, nu este prevăzut locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, pentru a fi incident cazul de competenţă alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., situaţie care impune determinarea instanţei competente potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale invocate, având în vedere că prin întâmpinare pârâţii au invocat în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Reşiţa, susţinând competenţa teritorială a Judecătoriei Craiova, ca instanţă de la domiciliul pârâtei B., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 martie 2019.

Procesat de GGC - CL