Jurisdiction conflict over garnishment validation: ex officio invocation of relative territorial incompetence barred

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de validare a popririi înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, creditoarea A. SRL, în contradictoriu cu terţul poprit SC B. SRL, cu sediul în oraşul Codlea, str. x, camera 3, judeţul Braşov şi debitorul C., cu domiciliul în oraşul Codlea, str. x, bloc. 1, judeţul Braşov, a solicitat obligarea terţului poprit la plata sumelor ajunse la scadenţă, precum şi a sumelor care vor fi scadente în viitor, în limita creanţei datorată de debitor, până la concurenţa sumei totale de 3177,69 RON, conform adresei de poprire emisă la data de 1 februarie 2018 de către BEJ D., în dosarul de executare nr. x/2016.

La primul termen de judecată, de la 17 mai 2018, în practicaua încheierii întocmite cu acea ocazie, s-a menţionat că, verificându-şi competenţa conform art. 131 C. proc. civ., instanţa a constatat că este competentă, inclusiv teritorial.

Prin Sentinţa civilă nr. 900 din 6 septembrie 2018, Judecătoria Pătârlagele a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând în motivarea acestei soluţii dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, care, în speţă, se află în oraşul Codlea, situat în circumscripţia Judecătoriei Braşov.

Astfel învestită, Judecătoria Braşov, prin Sentinţa civilă nr. 974 din 8 februarie 2019, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă, pe calea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive de către Judecătoria Pătârlagele s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoria Braşov nu a fost legal sesizată.

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prezentul conflict de competenţa a fost generat de interpretarea şi aplicarea greşită, de către ambele instanţe de judecată aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă teritorială relativă, respectiv a condiţiilor în care această excepţie poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect validarea unei popriri.

Faţă de obiectul cererii introductive, se reţin dispoziţiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menţionat, competenţa de soluţionare a unei cereri de validare a popririi - cum este cazul în speţa de faţă, aparţine instanţei de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

În speţă, atât debitorul, cât şi terţul poprit, au domiciliul/sediul în Oraşul Codlea, Judeţul Braşov, astfel că, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, instanţa de executare este Judecătoria Braşov.

Fără a ţine seama de această normă de competenţă teritorială de ordine privată, reclamanta a înţeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că debitorul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Pătârlagele şi nici nu a înţeles să invoce această excepţie la primul termenul de judecată la care părţile au fost legal citate.

De altfel, nici în faţa instanţei învestite prin declinare, respectiv în faţa Judecătoriei Braşov, debitorul nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, în condiţiile stabilite de normele procedurale mai sus-menţionate.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, de către ambele instanţe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv debitorului, care nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă de ordine privată în termenul prescris de lege.

Ca atare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Braşov, învestită prin declinare cu soluţionarea cauzei, nu era îndrituită să reinterpreteze normele de necompetenţă de ordine privată şi să invoce, la rându-i, din oficiu, cu argumentele unei veritabile instanţe de control judiciar, propria necompetenţa teritorială, dezînvestindu-se în acest fel de soluţionarea pricinii.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită prin declinare nu are căderea să facă o analiză a hotărârii pronunţate de instanţa care s-a dezînvestit de soluţionarea pricinii, după care să săvârşească aceeaşi eroare, procedând la invocarea din oficiu a unei excepţii de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Drept urmare, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv în raport de prevederile art. 789 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc competenţa teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în speţă, Judecătoria Braşov.

Pentru aceste considerente, în stabilirea instanţei competente a soluţiona prezenta cauză, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.

Procesat de GGC - CL