Enforcement jurisdiction fixed: Sector 5 Bucharest Court to authorize execution against Ministry of Justice after lower courts' declinations rejected.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 1516/2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007, Sentinţa administrativă nr. 82/CA/2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009, Sentinţa civilă nr. 281/2008, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2007, Sentinţa civilă nr. 194/2008, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007 şi Sentinţa civilă nr. 22/2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008.

În motivare, a arătat că debitorii Curtea de Apel Alba, Tribunalul Sibiu şi Ministerul de Justiţie au fost obligaţi, în baza titlurilor executorii mai sus menţionate, la plata către creditoarea B., a drepturilor salariale restante.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 4581/CC din 28 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite privind pe debitorul Ministerul Justiţiei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Alba Iulia, verificând actele şi lucrările dosarului nu a identificat bunuri mobile sau imobile de executat, aflate în circumscripţia Judecătoriei Alba Iulia şi a constatat că sediul debitorului Ministerul de Justiţie este în municipiul Bucureşti.

De asemenea, a reţinut că prevederile referitoare la domiciliul creditorului sau la sediul biroului executorului judecătoresc nu sunt aplicabile.

Raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, şi reţinând că aceste norme reglementează un caz de competenţă teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad, iar părţile nu o pot înlătura, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 7 decembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 12 decembrie 2018, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 8989 din 12 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite privind pe debitorul Ministerul Justiţiei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare, care este definită de art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ ca fiind instanţa în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva mai multor debitori, care au sediul în circumscripţia teritorială a unor instanţe diferite.

Pentru acest motiv, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a apreciat că instanţa de executare poate fi atât Judecătoria Alba Iulia, cât şi Judecătoria Sibiu sau Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea în care urmează a se determina instanţa de executare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a considerat că sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, prevederile art. 112 din acest act normativ, potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia". Acest text de lege reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

De asemenea, a constatat că se aplică, prin analogie, şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Interpretând această normă legală, a apreciat că, în cazul competenţei teritoriale alternative, creditorul este îndreptăţit să aleagă una dintre instanţele de executare deopotrivă competente.

A considerat că prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Alba Iulia, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., creditoarea a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, în sensul că a stabilit, definitiv, că instanţa de executare este Judecătoria Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află domiciliul debitoarei Curtea de Apel Alba Iulia, astfel cum a arătat şi în cererea depusă la dosar la 27 noiembrie 2018.

Faţă de aceste considerente, apreciind caracterul de ordine publică al normei de competenţă prevăzute de art. 713 C. proc. civ., în baza art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 130 alin. (2), art. 131 şi art. 132 alin. (1) şi alin. (3) din acest act normativ, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 13 noiembrie 2018, în dosarul de executare nr. 935/2018, creditoarea B. a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 1516/2007, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007, Sentinţa administrativă nr. 82/CA/2010, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009, Sentinţa civilă nr. 281/2008, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2007, Sentinţa civilă nr. 194/2008, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007 şi Sentinţa civilă nr. 22/2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008.

În cuprinsul cererii, a menţionat că debitorii sunt Ministerul de Justiţie, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu.

Prin Încheierea nr. 1 din 13 noiembrie 2018, dată în dosarul de executare nr. x/2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a admis cererea de executare silită formulată de creditoarea B., a dispus înregistrarea acesteia în registrul general şi demararea procedurii în toate modalităţile prevăzute de lege, împotriva debitorilor Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu şi Ministerul de Justiţie.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii mai sus menţionate, în ceea ce îi priveşte pe debitorii Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu şi Ministerul de Justiţie.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Alba Iulia, constatând că prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat încuviinţarea executării silite faţă de debitori cu sedii în localităţi diferite, a dispus disjungerea cererii faţă de debitorii Tribunalul Sibiu şi Ministerul de Justiţie şi formarea unor dosare noi. Totodată, a admis cererea de încuviinţare a executării silite privind pe creditoarea B. şi debitoarea Curtea de Apel Alba Iulia şi a încuviinţat executarea silită, în oricare din formele prevăzute de lege, conform titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 1516/2007, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2007, Sentinţa administrativă nr. 82/CA/2010, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009, Sentinţa civilă nr. 281/2008, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2007, Sentinţa civilă nr. 194/2008, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2007 şi Sentinţa civilă nr. 22/2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008.

Fiind învestită cu soluţionarea cererii privind încuviinţarea executării silite a debitorului Ministerul de Justiţie, formulată de debitoarea B., Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea din camera de consiliu nr. 4581 din 28 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 8989 din 12 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru."

Art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitorul Ministerul de Justiţie, împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită şi cu privire la care s-au considerat învestite cele două instanţe ca rezultat al măsurii disjungerii, avea sediul în municipiul Bucureşti, str. x, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, care este instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Măsura disjungerii, dispusă de Judecătoria Alba Iulia prin încheierea din camera de consiliu din 28 noiembrie 2018, intră în categoria măsurilor de administrare a judecăţii, care, potrivit art. 465 C. proc. civ., nu poate fi cenzurată în căile de atac şi, cu atât mai puţin, în cadrul soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere limitele învestirii şi fără a putea cenzura legalitatea măsurii disjungerii cererii iniţiale de încuviinţare a executării, formulată de petent, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - CL