Jurisdiction conflict resolved: parental authority case assigned to Drobeta-Turnu Severin Court under exclusive minor-domicile rule.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 2 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către aceasta, în baza art. 398 C. civ., şi stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său din Spania, Zaragoza, Utebo, Calle Panticosa, nr. 4, P02 A, până la desfacerea căsătoriei, în baza art. 400 din acelaşi act normativ.

În motivare, a arătat, în esenţă, că părţile sunt despărţite în fapt din cursul anului 2016, iar minorul C., în vârstă de 6 ani, locuieşte împreună cu reclamanta şi cu părinţii săi în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi.

A arătat că, din cursul lunii martie 2018, lucrează şi locuieşte în Zaragoza, Spania, unde doreşte să îl ducă şi pe fiul său.

De asemenea, a menţionat că intenţionează să formuleze acţiune de divorţ şi pentru obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 997 - 1002 C. proc. civ. şi art. 398 şi art. 400 C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1075 din 31 octombrie 2018, Judecătoria Aiud a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Aiud a reţinut că, potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.

Conform art. 114 din acelaşi act normativ, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită.

Judecătoria Aiud a constatat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că minorul domiciliază în Drobeta-Turnu Severin la bunici, aspect care rezultă şi din ancheta psiho-socială efectuată în cauză, aflată la dosar.

În ceea ce priveşte aspectul învederat de apărătorul reclamantei potrivit căruia minorul domiciliază şi în Lunca Mureşului, a apreciat că acesta reprezintă o simplă susţinere care nu s-a coroborat cu niciun alt mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu are domiciliul în această localitate, din declaraţiile sale rezultând că locuieşte în Spania, iar atunci când revine în ţară, locuieşte cu bunicii materni ai minorului, în apartamentul acestora din Drobeta-Turnu Severin.

Judecătoria Aiud a reţinut că nu s-a făcut dovada ultimului domiciliu comun al părţilor şi că nu a putut fi avută în vedere competenţa prin raportare la acest aspect, cât timp obiectul cererii de chemare în judecată constă într-o ordonanţă preşedinţială având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilire domiciliu minor, iar nu divorţ.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 7 noiembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 4686 din 29 noiembrie 2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, din cuprinsul acţiunii, rezultă că reclamanta are domiciliul în comuna Lunca Mureşului, sat Lunca Mureşului nr. 6, jud. Alba, în vreme ce pârâtul locuieşte în comuna Dumitra, sat Cepari, jud. Bistriţa-Năsăud. Din susţinerile reclamantei reiese că minorul C. locuieşte în Drobeta-Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., care prevăd că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Instanţa a făcut referire la Decizia nr. 2816 din 22 mai 2013, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a stabilit că dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. (actual art. 998 după republicare), conform cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri, iar nu competenţa teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.

Prin urmare, la stabilirea competenţei teritoriale în cauză, instanţa a avut în vedere regulile generale, raportându-se la momentul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, independent de faptul că pe rolul instanţelor s-ar afla pendinte şi fondul cauzei.

A reţinut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Art. 126 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât cele care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Per a contrario, a considerat că, ori de câte ori este vorba de o pricină care nu se referă la bunuri sau la drepturi de care părţile pot să dispună, normele care stabilesc instanţa, din punct de vedere teritorial, sunt de ordine publică, iar competenţa teritorială este absolută.

Având în vedere obiectul cauzei, instanţa a apreciat că este vorba despre o pricină privitoare la drepturi de care părţile nu pot dispune. Întrucât, în acest caz, legea nu prevede în expres instanţa competentă din punct de vedere teritorial, a stabilit că se aplică regula de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ., fiind vorba despre o competenţă teritorială exclusivă.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În acest sens, a reţinut că reclamanta a indicat domiciliul pârâtului ca fiind în comuna Dumitra, sat Cepari, jud. Bistriţa-Năsăud, procedura de citare fiind legal îndeplinită la această adresă.

Totodată, instanţa a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., aceste norme aplicându-se numai în cazul celor care privesc ocrotirea persoanei fizice, prevăzute în Titlul III, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice", al Cărţii I, "Despre persoane", din C. civ. şi că exercitarea autorităţii părinteşti nu se regăseşte printre dispoziţiile ce reglementează ocrotirea persoane fizice, fiind prevăzută în Titlul IV "Autoritatea părintească" al Cărţii a II-a "Despre familie".

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 11 decembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 21 ianuarie 2019, Judecătoria Năsăud a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, din ancheta psihosocială efectuată de Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, aflată la dosarul Judecătoriei Aiud, rezultă că minorul C., locuieşte în municipiul Drobeta-Turnu Severin împreună cu reclamanta şi bunicii materni, fiind elev în clasa I la Şcoala Gimnazială "Petre Sergescu" din localitate.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, iar conform art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Criteriul de determinare al sferei de aplicare a normei îl reprezintă obiectul cererilor, potrivit voinţei exprese a legiuitorului. Acesta a dat denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" unui titlu din Cartea I "Despre persoane" (art. 104 - art. 186 C. civ.), ceea ce ar putea semnifica intenţia de a cuprinde doar cererile din acest titlu în sintagma din art. 114 C. proc. civ. "cereri privind ocrotirea persoanei fizice". Cu toate acestea, art. 106 C. civ. prevede măsurile de ocrotire a persoanei fizice şi arată, în alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte masuri de protecţie specială anume prevăzute de lege." Aceste cereri sau măsuri privind ocrotirea minorului prin părinţi se regăsesc în C. civ., în Cartea a II-a, Titlul IV "Autoritatea părintească".

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că, în sfera de aplicare a normei, intră cererile menţionate în Titlul III "Ocrotirea persoanei fizice" din Cartea I "Despre persoane" a C. civ., precum şi cererile privind ocrotirea copilului prevăzute în legi speciale. De asemenea, având în vedere că ocrotirea minorului se face prin părinţi, instanţa a apreciat că, în sfera de aplicare a normei intră şi cererile legate de exercitarea autorităţii părinteşti, prevăzute în C. civ., Cartea a II-a, Titlul IV "Autoritatea părintească" (art. 483 - 512).

În raport de textele legale menţionate, instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., cu caracter special, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din acest act normativ.

Din aceste considerente, având în vedere că minorul C., persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, locuieşte în municipiul Drobeta-Turnu Severin, localitate care se află în raza de competenţă a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, potrivit prevederilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, astfel cum a fost modificată, în baza dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Examinând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin care a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către aceasta, în baza art. 398 C. civ., şi stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său din Spania, Zaragoza, Utebo, Calle Panticosa, nr. 4, P02 A, până la desfacerea căsătoriei, în baza art. 400 din acelaşi act normativ.

Conform art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...)", iar, conform prevederilor art. 107 din acelaşi act normativ, "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii."

Art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 stipulează că, "până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare."

Dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. dispun în sensul că, "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească şi exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea acesteia, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegerile între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1)).

Conform normelor C. civ., aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) C. civ., "domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. Alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că, în cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic."

În raport de textele legale menţionate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, care derogă de la norma generală reglementată de art. 107 C. proc. civ., şi care, prin alin. (1), stabileşte o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În speţă, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căreia reclamanta A., mama acestuia, a promovat ordonanţa preşedinţială.

Din motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială dedusă judecăţii şi din conţinutul raportului de anchetă psihosocială întocmit de Compartimentul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Drobeta-Turnu Severin la data de 29 octombrie 2018, la solicitarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, rezultă că minorul locuieşte cu reclamanta, la bunicii materni, în municipiul Drobeta-Turnu Severin, fiind elev la Şcoala Gimnazială nr. 4 "Petre Sergiu" din această localitate.

Prin urmare, aplicând prevederile legale anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în circumscripţia căreia domiciliază persoana ocrotită.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - CL