Appeal against dismissal of revision petition for lack of contradiction between judgments rejected.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La 22 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

În expunerea de motive, revizuenţii au arătat că Decizia civilă nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 389/2014, pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 111 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunţate de aceeaşi instanţă.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât Decizia nr. 389/2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013 şi Decizia civilă nr. 54/2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018 nu sunt potrivnice, neexistând contrarietate între considerentele sau dispozitivele celor două hotărâri.

Astfel, a constatat că prin Decizia nr. 389/2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013, s-a soluţionat apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 383/2014 de apelantul A., fiind o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, având ca obiect evacuare, în timp ce prin Decizia civilă nr. 54/2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, nu a avut loc o judecată în fond prin care să fi fost dezlegată aceeaşi chestiune litigioasă ca cea din dosarul nr. x/2013, fiind analizate doar condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare.

Împotriva Deciziei nr. 111 din 21 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, au declarat recurs revizuenţii A. şi B.. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 23 august 2018, sub nr. x/2018.

În motivare, revizuenţii au invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că instanţa care a soluţionat cererea de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, fiind încălcate prevederile art. 41 din acest act normativ.

În susţinerea acestui motiv de recurs, revizuenţii au arătat că din completul de judecată care a soluţionat cererea de revizuire a făcut parte judecătorul C., care a încuviinţat executarea silită a Sentinţei civile nr. 6750 din 13 decembrie 2016, pronunţate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2015.

De asemenea, au arătat că acest judecător a făcut parte şi din completul de judecată care a pronunţat încheierea din camera de consiliu nr. 3858 din 3 august 2017, în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu.

Invocând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au arătat că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Au precizat că, de principiu, acest caz de casare se concretizează prin imixtiunea instanţei judecătoreşti în atribuţiile puterii legislative şi executive, încălcarea principiului accesului liber la justiţie, a dreptului la apărare, a publicităţii dezbaterilor, a dreptului părţilor de a exercita căile de atac şi a principiului dreptului la un proces echitabil.

În opinia lor, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de instanţa de revizuire rezidă şi din faptul că aceasta nu a motivat hotărârea pronunţată, nefiind formulate considerente cu privire la cererea de revizuire, la întâmpinarea depusă de intimat, şi nefiind luate în considerare excepţiile invocate şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aspect ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind încălcat accesul liber la justiţie.

Invocând denegarea de dreptate, reglementată de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, au susţinut că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede sau este neclară.

Au arătat că instanţa de revizuire a ignorat cadrul procesual al litigiului, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., şi nu a stăruit, prin toate mijloacele, la aflarea adevărului, prin punerea în dezbaterea părţilor a tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept, chiar dacă acestea nu au fost menţionate în cererile depuse la dosar.

Recurenţii-revizuenţi au susţinut că instanţa a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag.. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, această încălcare constituind exces de putere.

Au făcut referire la Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 şi s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă."

Recurenţii-revizuenţi au menţionat că intimatul Oraşul Cisnădie nu are calitate procesuală în cauză, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, conform cărora unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, fiind reprezentate de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.

Or, în cauza pendinte, primarul nu l-a reprezentat pe intimatul Oraşul Cisnădie, ci a angajat un avocat care să-i apere interesul. Ca atare, au opinat că instanţele au încălcat dispoziţiile legale, soluţionând cauza cu încălcarea normelor procesuale, înregistrând cereri şi căi de atac formulate de o persoană fără calitate procesuală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au susţinut că prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea, în condiţiile prevăzute de art. 174 din actul normativ menţionat.

Această încălcare rezidă din faptul că instanţa de revizuire a pronunţat hotărârea fără a pune, prealabil, în discuţia părţilor, aspecte procesuale asupra cărora să îşi exprime punctele de vedere.

Recurenţii-revizuenţi au susţinut că instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în procedura de judecată a cererii de revizuire întâmpinarea este obligatorie, intimatul urmând să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia de la dosarul cauzei. Deşi au adus la cunoştinţa instanţei că sunt în vârstă, bolnavi şi nedeplasabili, formulând o cerere în vederea comunicării întâmpinării depuse de intimat, instanţa nu a dat curs solicitării acestora, încălcând principiul contradictorialităţii procesului civil.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au menţionat că instanţa de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat, care interzice judecătorului să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase asupra căreia a statuat anterior.

Prin rezoluţia din 25 septembrie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. XV din Legea nr. 2/2013.

Prin raport s-a reţinut că recursul este admisibil, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la 15 noiembrie 2018, cu menţiunea de a depune, în scris, puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 22 noiembrie 2018, recurenţii-revizuenţi au depus un punct de vedere la raport, prin care au reiterat susţinerile din cererea de recurs. Intimatul Oraşul Cisnădie, prin Primar nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin rezoluţia din 18 decembrie 2018, s-a fixat termen de judecată pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului la 31 ianuarie 2019.

Prin încheierea din camera de consiliu din 31 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 7 martie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv de casare invocat de recurenţii-revizuenţi, încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizează faptul că instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu recurs nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, din compunerea completului de judecată care a soluţionat cererea de revizuire făcând parte un judecător incompatibil, aspect ce a condus la încălcarea prevederilor art. 41 C. proc. civ.

Sintagma "alcătuirea instanţei", în sensul reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. implică nerespectarea normelor privind compunerea instanţei, precum şi pe cele referitoare la constituirea acesteia, conform reglementării din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, republicată.

Potrivit art. 41 C. proc. civ., care reglementează cazurile de incompatibilitate absolută ale judecătorului, (alin. (1) "Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs" (alin. (2) "... nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator în aceeaşi cauză.")

În sensul normelor legale mai sus enunţate, pentru a fi incidente cazurile de incompatibilitate menţionate, este necesar ca judecătorul să fi pronunţat o hotărâre prin care să fi tranşat fondul dreptului litigios sau să fi judecat în temeiul unei excepţii de procedură sau de fond cu efect peremptoriu (nelegala compunere a instanţei, lipsa capacităţii procesuale, perimarea, prescripţia dreptului la acţiune, autoritatea de lucru judecat, tardivitatea exercitării apelului etc.) sau, ulterior îndeplinirii obligaţiilor procesuale (de martor, expert, arbitru etc.) într-o cauză, să se afle în situaţia de a pronunţa o hotărâre în raport de depoziţia sa de martor, a raportului de expertiză întocmit în calitatea sa de expert sau a unei hotărâri arbitrale date anterior.

Înalta Curte constată că, deşi este reală susţinerea recurenţilor, în sensul că judecătorul C. a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat încheierea din camera de consiliu din 3 august 2017 a Judecătoriei Sibiu, prin care a fost admisă cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D. privind încuviinţarea executării silite a debitorilor A. şi B., această încheiere nu a făcut obiectul cererii de revizuire deduse judecăţii, pentru a se reţine incidenţa unuia dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C. proc. civ.

Dimpotrivă, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, cu privire la care petenţii au susţinut că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 389/2014, pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/306/3013.

În raport de această împrejurare, reţinând că judecătorul C. nu s-a aflat în situaţia de a exercita controlul judiciar asupra încheierii din camera de consiliu din 3 august 2017, pronunţate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Nici motivul de recurs încadrat de recurenţi în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv de nelegalitate reglementează situaţia depăşirii de instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti prin imixtiunea în sfera activităţii autorităţilor executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituţionale sau de legile organice.

Modalitatea în care Curtea de Apel Alba Iulia a soluţionat cererea de revizuire nu poate reprezenta o încălcare a atribuţiilor puterii judecătoreşti, astfel cum susţin recurenţii. Aceasta întrucât, prin instituirea dispoziţiilor art. 509 - 513 C. proc. civ., legiuitorul a atribuit în competenţa exclusivă a instanţei de judecată soluţionarea cererilor de revizuire.

În ceea ce priveşte critica recurenţilor referitoare la încălcarea de Curtea de Apel Alba Iulia a dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., prin ignorarea cadrul procesual al cererii de revizuire, aceasta nu poate fi primită în contextul în care, din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii sale.

În cauza dedusă judecăţii, din modul de argumentare a soluţiei pronunţate, reiese că instanţa a dat eficienţă principiului disponibilităţii procesului civil, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de revizuire, pe care a soluţionat-o în acord cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile, în această cale extraordinară de atac, la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat ca acestea nu sunt întrunite, urmare faptului că Decizia nr. 389/2014 a Tribunalului Sibiu şi Decizia nr. 54/2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia nu sunt potrivnice, neexistând contrarietate între considerente sau dispozitivele celor două hotărâri.

De asemenea, Înalta Curte, constată, contrar susţinerilor recurenţilor, că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care a fost fundamentată soluţia asupra cererii de revizuire, astfel că nu se poate reţine o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal, şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi a celor ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În sensul acestor din urmă dispoziţii ale Convenţiei, dreptul la un proces echitabil implică obligaţia instanţei de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

Raportând aspectele expuse la considerentele hotărârii recurate, este de reţinut că, în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a explicitat motivul pentru care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acesteia, din perspectiva art. 508 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât a constatat că Decizia nr. 389/2014 a Tribunalului Sibiu şi Decizia nr. 54/2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, nu sunt potrivnice, neexistând contrarietate între considerente sau dispozitivele celor două hotărâri.

Astfel, instanţa a reţinut susţinerile părţilor şi a expus raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, motiv pentru care hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire creează transparenţa argumentaţiei juridice, ce se reflectă asupra dispozitivului acesteia, permiţând realizarea controlului judiciar.

Cât priveşte critica referitoare la faptul că intimatul Oraşul Orăştie nu a fost reprezentat legal în proces de Primar, ci convenţional, de apărător, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

Astfel, deşi dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prevăd că "În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean", conform art. 84 alin. (1) C. proc. civ., "Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii."

Faţă de această din urmă stipulaţie legală, se constată că Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. nu prezintă relevanţă în soluţionarea recursului, iar susţinerea recurenţilor cu privire la faptul că intimatul Oraşul Cisnădie, prin Primar, nu are calitate procesuală pasivă-invocată din perspectiva nelegalei reprezentări în faţa instanţei de judecată - nu poate fi primită.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Acest caz de casare evocă prevederile art. 175 şi ale art. 176 C. proc. civ. cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Invocat în contextul încălcării de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 513 alin. (2) C. proc. civ., recurenţii au arătat că aceasta a respins solicitarea revizuenţilor de a le fi comunicată întâmpinarea depusă de intimat şi că a pronunţat hotărârea fără a pune, prioritar, în discuţia părţilor aspectele legate de proces, fiind încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil.

În ceea ce priveşte necomunicarea întâmpinării, din verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se constată că, deşi citat cu menţiunea de a îndeplini acest act procesual (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curţii de Apel Alba Iulia), intimatul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Şi în situaţia în care intimatul ar fi îndeplinit acest act de procedură, comunicarea nu ar fi fost posibilă, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 513 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei."

Cât priveşte susţinerile referitoare la faptul că instanţa nu a pus în discuţia părţilor, cu prioritate, aspectele legate de proces, Înalta Curte reţine că nu sunt fondate, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia, în lipsa părţilor care au lipsit de la dezbateri şi în lipsa unor cereri sau excepţii formulate de acestea, a soluţionat cererea de revizuire în acord cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Faţă de considerentele mai sus expuse, se constată că recurenţilor nu le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 21 din Constituţia României, respectiv de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care permit oricărei persoane accesul la o instanţă pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim, indiferent dacă acesta rezultă din Constituţie sau din alte legi.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primit, faţă de invocarea formală a acestuia, recurenţii limitându-se să menţioneze că instanţa de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat, care interzice judecătorului să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase asupra căreia a statuat anterior, fără a aduce argumente în susţinerea acestuia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 111 din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 111 din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - CL