Rescission of land partition agreement: non-compliance with casation appeal requirements due to mere repetition of lower court arguments

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2016 la data de 14 octombrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., în principal rezoluţiunea convenţiei intitulată "Acord privind terenul din Joiţa" din 18 iulie 2006 pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate de pârât şi, în subsidiar, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtului la restituirea sumei de 715.000 Euro şi la cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 146 din 26 ianuarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea, ca fiind prescrisă.

Prin Decizia nr. 896/A din 28 septembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamantul A., formulând următoarele critici:

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că actul denumit "Acord privind terenul din Joiţa" nu reprezintă un partaj voluntar asupra terenului, dispoziţiile art. 1368 C. civ. nefiindu-i aplicabile, în condiţiile în care prin Decizia nr. 670 din 26 februarie 2015 pronunţată de Înalta Curte în dosar nr. x/2011 s-a statuat asupra naturii juridice a acestui act, ca fiind "... un partaj voluntar prin care intimatul (apelantul din prezenta cauză) a devenit proprietar exclusiv al respectivului teren, calitate pe care recurentul (intimatul din prezenta cauză) i-a recunoscut-o". Această constatare se impune cu autoritate de lucru judecat în cauză.

Prin tranzacţia nr. x/28.05.2004 încheiată cu ceilalţi membri ai familiei, recurentului i-a fost recunoscut dreptul exclusiv de proprietate, iar ulterior, în considerarea cedării cotei corelative de proprietate de către pârât, s-a încheiat convenţia numită "Acord privind terenul din Joiţa", cu valoare de act adiţional la tranzacţia încheiată în anul 2004.

Dreptul de proprietate asupra terenului de 40 ha situat în comuna Joiţa s-a partajat în următoarele condiţii: recurentul s-a obligat să plătească intimatului suma de 715.000 euro, obligaţie executată, iar intimatul s-a obligat la contraprestaţia constând în recunoaşterea donaţiei realizate de C. în favoarea celor 3 fii ai săi, obligaţie neexecutată.

Din moment ce contraprestaţia la care intimatul s-a obligat nu a fost îndeplinită, rezultă că nu a fost respectată condiţia reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor din convenţia încheiată, recurentul fiind îndreptăţit la promovarea unei acţiuni în rezoluţiune, cu efectul repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Dispoziţiile art. 1368 C. civ. reţin că acţiunea în rezoluţiunea vânzării este o acţiune reală, fiind astfel imprescriptibilă extinctiv.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 28.01.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a solicitat respingerea excepţiei de nulitate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că deşi admisibil şi încadrat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul reia, într-o manieră ad literam, criticile deduse judecăţii în etapa procesuală a apelului, fără a prezenta argumente noi, raportate la considerentele deciziei atacate.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cererea de recurs nu se fac referiri la soluţia respingerii apelului şi nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ci recurentul reia în totalitate criticile formulate prin motivele de apel referitoare la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, la calificarea juridică a actului intitulat "Accord sur la vente du terrain de Joiţa", consideraţiile privitoare la scopul mediat şi imediat al cauzei actului juridic, la soluţia adoptată de către instanţa supremă prin decizia pronunţată în dosarul nr. x/2011 în referire la natura juridică a acestei convenţii, la conduita contractuală a intimatului-pârât, la opiniile doctrinare asupra acţiunii în rezoluţiune.

Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate.

Astfel, recurentul nu arată în ce modalitate decizia instanţei de apel nu este conformă legii, şi nu se raportează la considerentele acesteia, ci reia, de o manieră identică, critici formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 896/A din 28 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în Elveţia, şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D., în Bucureşti, str. x, mezanin, împotriva Deciziei nr. 896/A din 28 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., cu domiciliul în comuna Hangu, sat Rugineşti, judeţul Neamţ şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat E., în judeţul Neamţ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - CL